1,948 matches
-
au trăit fericiți și au mâncat prepelițe"! Acceleratul 605 Noi cum ne-am cunoscut îți amintești? Așa cu-a fost odată ca-n povești un codru și un lac și-o lună uriașă argintie? N-a fost nimic din clasica scenografie! A fost o gară și un tren accelerat, a fost o seară și un cer înnourat și un compartiment de clasa doua, eu, june universitar, tu, într-a noua și cântul monoton de roți și șine și ochii tăi ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sugestie de realism. Piesa devenise un vis, dansat ca la circ de Dan Nuțu și Pittiș, care au luat la Zagreb premiile de interpretare actoricească. În general ne-am umplut de „medalii“: cel mai bun spectacol, cea mai bună regie, scenografie (George Doroșenco), muzică (Costin Miereanu), ceea ce a servit forurilor oficiale care ne-au trimis ca justificare pentru a se bate cu pumnii În piept: „Ai noștri ca brazii!...“. Un critic croat și-a Început cronica scriind: „Șeful sectorului suflete ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din America, m-a chemat să montez Nunta lui Figaro. A fost o experiență foarte plăcută În cariera mea americană de teatru. Și eu am fost bucuros să-l invit la rândul meu pe Liviu la Covent Garden, să semneze scenografia spectacolului Cneazul Igor, pe care l-am regizat În 1989-1990. Acolo, la Londra, Într-o seară când eram amândoi la hotel, lucrând la decor, a sunat telefonul din România. Era imediat după Revoluție. Mesaje entuziaste, care ne invitau pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
le puteam Întrezări doar În imaginație. Datorită intermedierii generoase a lui Ioshi, am Întâlnit-o pe Setsu Asakura, o scenografă cunoscută În Tokyo, care lucra cu aceeași dexteritate În tradiția kabuki și În teatrul contemporan (mai târziu, avea să semneze scenografia În stil pur kabuki la spectacolul meu cu Femeia șarpe de Gozzi În Boston). Ea mi-a făcut cunoștință cu cercuri de artiști și erudiți și cu ajutorul lor am avut șansa să fiu acceptat acolo unde nici un turist nu poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de film ca s-o poată juca pe Duniașa În Livada, căci murea să fie pe scenă alături de Irene Worth, de la care voia să fure secretele meseriei. Santo Loquasto, scenograf al multora din filmele lui Woody Allen, venea să semneze scenografia, iar Jennifer Tipton tocmai renunțase la o carieră de dansatoare și debuta cu Livada În noua sa meserie de regizor de lumini, În care azi e recunoscută internațional. AMN: Livada În America a fost un mare succes. Până și azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
depășește nostalgia rusească, vizând adâncimi universale ale spiritului. Când am debutat la Veneția, la vechiul Teatro La Fenice, Înainte de incendiu, tot cu Oneghin, am vrut să realizez o versiune total nouă. I-am telefonat lui Chloe Obolensky, care tocmai terminase scenografia la Mahabharata lui Brook și era interesată să explorăm ca bază documentară imagini cu totul inedite din cartea ei de fotografii despre vechea Rusie, publicată la Paris și la Londra. Versiunea de la Veneția a fost mai fidelă În autenticitate, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și simpatia spectatorilor, În plus Angelika Kirschlager era o foarte picantă Valencienne. Am făcut tot ce am putut ca dragostea să triumfe la Staatsoper și, În ciuda unui decor greoi și fără vino-ncoace, intriga amoroasă se ridica deasupra tuturor celorlalte. Scenografia era semnată de un celebru arhitect vienez, invitat de Holender pentru că era foarte „la modă“ În arhitectura locală, dar experiența ne-a convins că nu orice arhitect e inspirat de scenă și pregătit să-i Înțeleagă legile și să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
captivat de partea teatrală, iar muzica m-a cucerit treptat În timpul repetițiilor. Astăzi iubesc Turandot și o ascult plin de bucurie. Dar cum presiunea timpului ne obliga la decizii prompte, primul pas a fost să apelez la Sally Jacobs, autoarea scenografiei care revoluționase teatrul anilor ’70 - acea cutie albă cu trapeze suspendate din Visul unei nopți de vară al lui Peter Brook. Uneori e avantajos să te afli sub presiune, pentru că ajungi să-ți canalizezi intuiția să lucreze În direcția esențială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Concluzie: În teatru să nu crezi În ce „auzi“. Pe ceilalți actori i-am luat din generația tânără care, fiind primită nu demult În casa așa-zis „sacrosanctă“ a lui Molière, păstra Încă marca tinereții și a spiritului de aventură. Scenografia era semnată de Mariela Bancu-Segal, o foarte distinsă doamnă de origine română, care toată viața a trăit În cercuri artistice și intelectuale franceze, unde Îi avea regulat la masă pe Cioran și Eliade. Am cunoscut-o după ce s-a stabilit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nostru nu mai era vorba despre o comedie cu un personaj comic, cam bizar și dezechilibrat, ci de o lume rece, o lume a interesului, a lăcomiei, care de fapt Îi caracteriza pe toți. Această lume se reflecta și În scenografia geometrică, rece, ca și În jocul de lumini, care crea un fel de câmp magnetic al forțelor negative. În timpul celebrului monolog, unde scriitura lui Molière Îmi amintea de Kafka, din paravanele cenușii apăreau ochi gigantici din care țâșneau mâini Înmănușate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
meu prieten Dan Nuțu, un artist complex și plin de talente, care a colaborat ca actor În multe din spectacolele mele, atât În România, cât și În America, devenise În ultimii ani un experimentat cameraman și montor, cochetând și cu scenografia, așa Încât i-am propus, pentru Pericles, să debuteze În rolul dublu de creator de film și decorator. Am Încercat Împreună cu Dan să cream prin tehnologie un limbaj poetic. Am folosit camera de filmat atât În priză directă, observând live În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a full advantage of the rights of an old man talking self-indulgently to anyone who will listen”, spune mai departe prefațatorul. Evident, e un răsfăț, dar un răsfăț strategic, răsfăț jucat, rol așadar ; cartea e un spectacol cu scenariul, regia, scenografia și interpretarea de Edward Gordon Craig. „Rolul” e cel de gentleman original, trăind în Italia, după obiceiul de odinioară al britanicului cu dare de mână. „Darea de mână” a lui Craig e destul de relativă ; din scrisorile către Haig Acterian rezultă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
convingătoare ipostază. Îmbucurătoare este constatarea că interpretarea deosebită nu se datora doar faptului că se aflau în sală oaspeți de seamă, ci chiar nivelul ridicat care devine o practică obișnuită a instituției în cauză. La succesul spectacolului au contribuit atât scenografia funcțională și îndrăzneață a lui Schturmer, cât și costumele admirabile, eterogene ca aluzii stilistice și care scot în evidență realele calități fizice ale tinerelor și talentatelor actrițe, mai ales! De asemeni, tot travaliul scenic, prin promptitudinea manevrelor tehnice, folosirea sincronă
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
scurtei perioade solistice). Cele opt scene ale poemului liric scris pentru soliști, cor și orchestră de coarde cu pian, harpă și percuție, se urmăresc în desfășurarea scenică cu interes și datorită cursivității prompte a manevrelor tuturor elementelor de decor, din scenografia sugestivă, funcțională și adecvată, creată de Oana Lazăr și Nicolae Mihăilă. Corul, pregătit de maestrul de cor Valeriu Gâdei, mai redus numeric, a sunat echilibrat, curat și îngrijit, disciplinat în travaliul scenic solicitat de regie. Orchestra a pus în valoare
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
1956-2006), de la înfiiințare. Mi s-a întipărit pe memoria retinei apariția ei, cu statura-i impunătoare, din actul întâi al operei Carmen de Bizet. Tânără, înaltă, zveltă, cu ochii mari, apărând brusc, privind de sus din capul scării (în decorul scenografiei Hristofeniei Cazacu), scrutând cu o privire aruncată șiret, cobora agale, cu atenție prefăcută, călcând atent pe fiecare treaptă! Nu scăpa însă cu privirea pe nici unul din soldații ce o urmăreau încremeniți de emoție. Cu o smucitură bruscă a capului către
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
urmări același spectacol cu Tosca la Opera din Viena. Erau în distribuție vedete internaționale cum ar fi: Sylvie Valayre (Tosca), Salvatore Licitra (Mario) și Alan Titus (Scarpia). Fără să fiu părtinitor, mărturisesc sincer că, scoțând din comparație orchestra și monumentalitatea scenografiei, spectacolul ieșean putea sta alături de prestigiosul spectacol vienez, mai ales că ambele montări realizate cu mulți ani în urmă se bucură de aprecierile unui public numeros. Excepționala evoluție artistică, devenind de-acum proverbială, a lui Daniel - cum familiar îl numesc
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Calistru a rezolvat, cu o orchestră în continuă primenire, un acompaniament omogen, echilibrat și cu o abundență de nuanțe reușite, corespunzător stilului muzicii franceze. În al doilea rând, reușita conceperii costumelor ocupă un loc important. Acestea sunt semnate, ca și scenografia, de Marfa Axenti. Din primul moment, scenografia devine impunătoare, fiind realizată din materiale costisitoare și de efect. Ea constituie o noutate conceptuală, chiar dacă din punct de vedere funcțional, în câteva momente importante, nu servește regia în amplasarea corului, pentru obținerea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
continuă primenire, un acompaniament omogen, echilibrat și cu o abundență de nuanțe reușite, corespunzător stilului muzicii franceze. În al doilea rând, reușita conceperii costumelor ocupă un loc important. Acestea sunt semnate, ca și scenografia, de Marfa Axenti. Din primul moment, scenografia devine impunătoare, fiind realizată din materiale costisitoare și de efect. Ea constituie o noutate conceptuală, chiar dacă din punct de vedere funcțional, în câteva momente importante, nu servește regia în amplasarea corului, pentru obținerea unui echilibru sonor al vocilor. Am fi
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
sergenți majori și minori, 11 UMuri (unități militare), "sifoane", "colectori, "raportori", "diplomați" cu și fără ghilimele, șefi și agenți de firme turistice străine, judecători, procurori, fețe bisericești, unchi, cumnate, cumnați, vecini de bloc, dame, "oameni de bine" români și "făgărășeni"... Scenografia: birouri sordide, cazărmi, locuințe conspirative, mări, oceane, avioane continentale și transcontinentale, autoturisme CD, tehnica T.O., radare, binocluri, aparatură de cifrat și descifrat și o mămăligă care explodează. Acțiunea debutează la Iași, în anii '60, continuă la București, apoi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
principii, nu poate fi combătută; o cale de împăcare ar fi acceptarea (metafora) regăsirii edenului, primirea în grădina originară a celor doi exilați din rai. Un lucru este sigur: eterna poveste cu Romeo și Julieta nu se mai potrivește cu scenografia gândită de Shakespeare. Povestea rămâne, eu aceiași fiori de fericire și nefericire; personajele rămân, sunt eterne, sunt de când lumea; dar scena este alta, cei doi vor lăsa balconul, scara de mătase, accesoriile și vor continua povestea mergând cu nimbul fericirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lui Robert Louis Stevenson, în secolul al XX-lea literatura occidentală despre ilegalitățile marine ale veacurilor XVI-XVIII devine relativ consistentă. Afară de cele pomenite deja, alte câteva titluri s-ar putea înscrie pe listă, deși nu toate sunt la fel de concentrate în scenografie sau în aventuri precum romanul lui Stevenson : Emilio Salgari, cu seria romanelor despre Sandokan (1895-1906) și despre Corsarul Negru (1898-1908) ; Rafael Sabatini, The Sea Hawk (1915), Captain Blood (1922) ; Joseph Conrad, The Rover (1923) ; John Steinbeck, Cup of Gold (1929
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
scară reală sau închise în sticlă, atotprezentul rom, refrenul Fifteen men on the dead man’s chest..., prietenii, alianțe, trădări etc. Existența unor trimiteri geografice și istorice a subliniat decalajul evenimențial, căci, deși acțiunea e plasată în GAP printr-o scenografie potrivită, multe dintre aceste trimiteri sunt inadecvate temporal sau sunt integrate forțat în povești utopice : găsirea comorii conchistadorului Cortéz, respectul față de Codurile lui Bart Roberts și Henry Morgan, existența docurilor din Port-Royal, Tortuga și Jamaica, adunarea Frăției cu toți pirații
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
the Caribbean. Mult mai recentele Kapringen (2012, regia Tobias Lindholm) și Captain Phillips (2013, regia Paul Greengrass) au reprezentat convingător, pe ecran, implicațiile dramatice ale pirateriei contemporane din largul Africii. Numai filmele sunt noi, legendele se repetă, în esență, cu scenografia modernă corespunzătoare, arătând perenitatea unui fenomen care se confundă cu vechimea mărilor și oceanelor. Dacă adaug aici și contribuția altor arte în reprezentare (există opere muzicale precum Il Corsaro a lui Giuseppe Verdi, Der fliegende Höllander a lui Richard Wagner
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
imaginarului medieval? În ciuda problematicii atât de complexe a fenomenului, ne pot ajuta să aflăm totuși un răspuns formațiunile discursive legate de principiile și de valorile tutelare ale existenței și ale activității cetății grecești, precum și diverse alte mărturii despre spațiul public (scenografiile urbane ale puterii sau ceremonialurile imperiale). Bogata practică religioasă a antichității va influența încă de la început basilëìa, în bună măsură rezultat al întâlnirii dintre discursul politic roman, filosofia iudeo-creștină și mitologia locală a Bizanțului elenic. Imaginarul creștin, la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
vederii. Subiectul procesului de rememorare, amintește el, coboară pe firul narațiunii mitice până la fondarea lumii, până la geneză și la vârstele de aur. Orice astfel de sondare presupune o inițiere, dar și un scenariu riguros al ceremonialului, cu roluri și cu scenografii specializate (cum vom vedea și în cazul roman, al funera imperatorum), cu tehnici de memorare și de interpretare, pentru ca o comunitate să-și păstreze trecutul prin lógos, pe schemele ajutătoare ale imaginarului. Este ceea ce, după Herodot în istoriile
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]