1,812 matches
-
Iadeș, și nu știam ce-i comunismu’ ! Măsură cu privirea muntele de gunoi, care, de la poale și până la stelele ce începeau să pâlpâie în vârf, părea uriaș : Au tot construit ăștia comunismu’... nu glumă... adăugă. În întuneric, muntele începuse să sclipească, ici- colo, ca un povârniș de cristale de cuarț. Bunelu avea dreptate. Acolo erau de toate, șine ruginite de tramvai, frigidere cu ușile căscate, aparate de radio cu carcasele sparte, haine ponosite cărora vântul le umfla piepturile de odinioară, scaune
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chiar și câte un stâlp de telegraf, din cele de lemn. Un fel de al doilea oraș. — Ba chiar, interveni și Bunelu, ăsta ar fi orașul de-adevăratelea. Celălalt e prefăcut, oamenii își ascund păcatele prin dulapuri, lustruiesc ferestrele, să sclipească și să nu se vadă înăuntru. Aicea nimica nu se ascunde și nu se înfrumusețează. Nu e nicio prefăcătorie, adevărul gol-goluț. Aicea e viața, celălalt e ca la muzeu’ cu statui de ceară. — Comunism, să moară mama, repetă Iadeș, ca să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se întindeau șinele podului rulant. Lumina răzbătea cu dificultate până în mijlocul încăperii imense. Razele se strâmtau prin ochiurile de geam, apoi se răsfirau, difuze. Bancurile pe care se aflau strungurile arătau ca încrețiturile de pe fundul unei ape adânci. Tot astfel, sclipind când și când, ca niște corali osificați pe stâncă, panourile metalice lipite pe zid. Încă venea un miros de uleiuri, un fel de nădușeală a fiarelor ruginite. Pașii li se auzeau distinct, sec, precum într-o biserică pustie, cu pardoseala
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dus. O dată sâmbăta, la întors. Era un tren internațional care pleca din capitală și ajungea la mările înghețate. Șuiera de departe, numărai până la cinci și puteai să-l vezi. Trecea atât de repede, încât abia dacă îi deslușeai ferestrele. Vara sclipea în lumină ca argintul. Iarna se lăsa ca un întuneric mai dens, ca o umbră crescută dintr-o lună mai mare. De fiecare dată peronul se umplea de lume. Trenul nu oprea niciodată, așa că nimeni nu cobora și nimeni nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai departe. Ia încearcă ! Îți lipsește curajul sau ce-ți lipsește ? O clipă ferestrele amuțiră. Alte fețe se iviră la geamuri, unele consternate, altele furioase. Pe sub ele, atât cât le permitea înălțimea pervazului, apărură și chipuri de copii, cu nasurile sclipind umed în lumina felinarului. Apoi, dintr-odată, porniră toți să vocifereze. Maca ridică mâinile, ca și cum ceea ce se revărsa asupra lui era o ploaie răcoroasă și roditoare. Și, pentru ca vâlvătaia să nu se stingă, continua să țopăie, strângând pasărea de plastic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu amabilitate, fără a se angaja. - Dar turlele nu sunt primejdioase? - Turlele noastre subțiri și "săgețile" gotice, vizibile de sus ca niște ace, nu cred că pot fi țintite. Esențial mi se pare să se evite tabla, poleiala, tot ce sclipește... - Și cupola de sticlă, nu e așa? Noaptea la înviere cu reflector deasupra bisericii! Pomponescu tăcu iar. Ținta lui evidentă era de a îngrozi pe tema atacului aerian și a stârni din acest punct de vedere discuție și îngrijorare. Într-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un raport, nu mai mult. - Și... care e părerea dumneavoastră? . - Evident, o piață așa de mare, cu două monumente înalteși izolate, va atrage atenția. . - Atunci să ne ascundem sub pământ ca niște cârtițe, înloc de biserică să construim catacombe. . - Cupola-luminator sclipește, și dacă se vor arunca proiectile luminoase va fi vizibilă. . - Cred și eu că va fi vizibilă, dar și lacurile se vor vedea. . - Părerea noastră este că trebuie secate.Primarul pufni cu umor: . . - Dar cu luna ce faceți? O stingeți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scaun la cap nu-i trece asta prin minte. . - Dar dacă într-adevăr ți-o distruge bombardamentul? . - Ar trebui întîi să fim bombardați. Nu văd nici un război.Și apoi, de ce întîi biserica mea și nu alte instituții? . - E vizibilă, cupola sclipește! . - În caz de bombardament e cel mai bun adăpost. Va fi un spital excelent. Contraforți de ciment, un monolit de ciment. . - Mi-e teamă că Pomponescu nu se lasă. Are să facăimposibilul să te desființeze. . - Ăsta ar fi cel mai mic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zise Ioanide, uscată și senină, fărăvînt, când frunzele cad în troiene. La București e somptuoasă G. Călinescu toamna fără ploaie, ploaia degradează totul, dă o impresie de groapă cu noroi. La Paris, dimpotrivă, ploaia este pigmentul autumnal care face să sclipească felinarele și dă contururi fine bulevardelor. Nu-i așa, domnule Hagienuș? Regele Lear, denumit de când cu numărul de revistă într-un singur exemplar și Ulise, confirmă foarte fîstîcit: - Da, da, chiar așa! " Ce dracu au ăștia? se miră Ioanide. Parcă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oboseală. Întinse lui Gonzalv o tabletă dintr-un calmant ușor. Apoi stătură G. Călinescu de vorbă până la vreo nouă seara. Gonzalv îl conduse pe Hergot până la ușă, cu care prilej doctorul aruncă ochii pe cer, care era foarte senin și sclipea bătut de stele. Exact a doua zi, Suflețel năvăli în biroul populat al lui Gaittany. . - A murit, a murit! țipă el din mijlocul încăperii, trecîndu-și amândouă palmele în furculiță prin pârul înfoiat și albit prematur. . - Nu mai spune! exclamă Gaittany
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cum strălucea luna-n cer’’. Dincolo de toate, se impune însă imaginea tinerei fiice de împărat dornică a-și trăi, fie și pentru o clipă, fericirea propriei tinereți. Clarul de lună, notat progresiv, ,,se urcase luna cam de două sulițe... Luna sclipea deasupra de tot...’’, oferă o serie de numeroase viziuni fantastice asemănătoare coloritului care apare în operele lui Poe. Atunci când calmul peisajului de vară ,,nici prea cald, nici prea răcoare; de vânt, nici suflare; pe câmp, așa liniște de toate patru
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cele trecute și deja Încheiate. 40. O atare putere dețin sufletele noastre din născare, dar e lipsită de limpezime; (C) și oferă numai imagini confuze. Totuși, la fel de adevărat e că În anumite suflete se Întâmplă adesea să se dezvolte, să sclipească În vise sau În apropierea momentului morții, fie că trupul, În asemenea Împrejurări, se află Într-o stare de purificare, fiecă dobândește o dispoziție specială, favorabilă divinației. Sufletul renunță atunci la facultatea sa rațională șto logistikónț capabilă de a judeca
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
am auzit că dacă avansezi în cariera asta de fumător, riști ca la un moment dat ultima țigară să se adeverească, mult mai curând decât s-ar fi estimat. Hai, nu vă speriați. Se pare că la orizont tot mai sclipește o speranță. Poate e celebra luminiță de la capătul tunelului. Citiți vă rog în ziarul de azi: O maimuță s-a lăsat de fumat după 16 ani Un cimpanzeu femelă, din Guineea Bissau a reușit, după 16 ani, ceea ce pentru mulți
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de revelație! Așa mi se întâmplă pe la ora 21, 43 de minute, 18 secunde și 82 de sutimi de secundă, de fiecare dată, când ascult la televizor un personaj chelios, cu tichia pusă șmecherește pe-o ureche, ca să se vadă sclipind mărgăritarele, chelios, care ne spune de fiecare dată povești, povești, nu de adormit copiii, ci de trezit adulții români, care din punct de vedere civic, dorm pe ei ca moșnegii senili. Dar ți-ai găsit! Aceștia, tot moțăind, deschid precum
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
șuvoi. Râdea de el... Auzea ca în transă cuvintele și cu fiecare cuvânt i se făcea un punct negru în cap și un gol în stomac, gol care crescu cât ai clipi, mistuitor, scoase mâna din buzunar, avea ceva ce sclipi o clipă în mână, pentru el nu mai avea acum nici o importanță ce, și se repezi cu tot corpul în malul acela care icni, scoase un guițat ascuțit și se prăvăli pe o parte. Nici nu se uită la cel
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
acela blestemat! Nici genunchiul nu-l mai doare! Deodată ca și cum o cortină uriașă s-ar fi tras la o parte lin și fără nici un zgomot, liniștea năvăli rece, nemiloasă în timpane, în creier. Privi atent în jur. Liniile metalice lucioase sclipind acum stins în lumina alburie a zăpezii, se vedeau până la o distanță destul de mare. Vântul nu mai bătea. Poate obosise și el de trei zile de când sufla mereu. Plugul de zăpadă dispăruse și degeaba își îngustă ochii privind în lungul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sobă luă o altă carte din care cu o mișcare bruscă rupse două foi, le mototoli și le puse sub grămada de vreascuri. Chibritul hârșâi scurt pe scăpărătoare luminând fața mare, nerasă, cu nasul puțin coroiat și ochi cafenii ce sclipiră o clipă în lumina prea bruscă. Simți nevoia să se justifice de ruperea foilor din cartea ceea pe care o aruncă înapoi în locul de unde o luase. - Cartea asta am găsit-o astă vară lângă linie. Probabil a aruncat-o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
tot acolo, așteptând. Zâmbi în colțul gurii și zise: E vorba de bani, nu-i așa? Nu am bani, nici măcar un ban dar stai un pic... Se scotoci în buzunarul larg al pantalonilor și scoase un ceas de buzunar care sclipi galben stins în lumina săracă, îndoielnică din odaie. - Ia-l pe acesta, nu de tot ci numai până îți dau banii pe consumație. E de aur curat! Văzând că Murgoci tot nu se mișcă și întorcea ceasul pe toate părțile
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
i se zisese demult, fde fapt, pe el îl chema Axinte după numele lui de familie, terminând sticla, chiui odată cu un glas gros și răgușit și o aruncă departe în vale spre crengile despuiate de frunze ale unui nuc. Sticla sclipi stins prin aer apoi se auzi vaietul ei jalnic atunci când s-a spart făcându-se în mii de țăndări. Zise apoi cu glas întretăiat de o precipitare neașteptată: Unde este floarea mea? Dacă vă prind că măcar ați atinso, vă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ce trecea anul nou începeau munca pentru construirea Iordanului. Gheața o luau din râmnicul ce era la vreo douăzeci de metri de medean, în grădina unuia din ei, o tăiau cu joagărul și apoi construiau minunăția ceea de cruce care sclipea în soare. Alături se punea o cadă cu apă proaspăt scoasă din fântână în dimineața Bobotezei și apoi începea slujba. Am fost și eu de vreo două ori, nu ca să ascult slujba, ci ca să iau agheasmă după ce se termina sfințirea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
unu, două minute într-o gară primitoare, curată și bine întreținută, deasupra căreia scria cu litere mari și negre pe un fond alb: GARA VALEA SEACĂ. Paralel cu calea ferată, se contura, văzut din tren, printre casele acoperite cu țiglă, sclipind în soare, un drum asfaltat ce lega comuna de capitală actualul drum european E 85. Bidaru era fericit că a ales această minunată comună. De acum încolo, va avea posibilitatea să se plimbe pe sub felinarele orașului și să respire aerul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lichid fierbinte care, după ce se răspândesc în înălțimi, cad apoi sub formă de ploaie. Probabil, vreun vulcan subacvatic, un izvor termal sau un gheizer supradimensionat, despre care nu știa încă nimic. Pe suprafața lucie a imensului lac, plutind în derivă, sclipea în soare o cutie de lemn. După toate aparențele, era o cutie de rezonanță a unui contrabas sau violoncel. Aceasta, se îndrepta direct spre jetul amenințător care ar fi înghițit-o cu tot ce era în ea într-o fracțiune
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea la 10 a punctajului total acordat pentru lucrare. SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. câte 1 punct pentru numirea fiecărui sinonim potrivit pentru sensul din text al cu vintelor date (de exemplu: licărește - sclipește; singur - solitar) 2. explicarea rolului cratimei în secvența indicată (de exemplu: marchează căderea unei vocale; marchează rostirea legată a două cuvinte) 3. construirea oricărui enunț în care se folosește corect o locuțiune/expresie cu sub stantivul indicat 4. câte 2
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și mijloacele artistice încercare de comentare 1 p. - respectarea precizării privind numărul de cuvinte În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 600 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus. SUGESTII DE REZOLVARE Modelul 1 1. sinonime: licărește - sclipește, luminează; singur - solitar, însingurat 2. În secvența reprodusă, cratima îndeplinește un dublu rol. La nivel fonetic, are rolul de a marca rostirea legată a celor două cuvinte și elidarea sunetului „î“. La nivel stilistic, are rolul de a menține măsura
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unde-și află odihnă și loc mistrețul cu colți de argint, din poveste: veniți să-l lovim cu săgeata de foc! Stăpâne, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul râzând cu dispreț, Dar el răspundea întorcându-se: Taci... Și luna sclipea ca un colț de mistreț. Din povești provine și Trandafirul negru; "straniul trandafir" (la Baudelaire "laleaua neagră") ia chip din "craniul pur" al grădinarului înecat. Renunțînd la parabolă, în Omul cu compasul Doinaș vorbește în nume propriu, mișcat de "rotirea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]