1,930 matches
-
în fața casei de bilete, și fuma cu fața întoarsă-ntr-o parte. La-nceput părea o fetiță de vârsta lor, dar avea sâni de femeie și era rujată din plin. Purta o rochie complet roz, de voal, plină de paiete sclipitoare. Gene foarte grele, încărcate de rimei, își lăsau umbrele peste obrajii care nu mai erau de mult de copil. Dar nici n-ajungea cu picioarele la pământ, trebuia să fie cât Mircea de mică... Băiatului i se păru că visează
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cauciucuri "Quadrat", prins încă de moară cu un fel de balamale. Și giganticul sarcofag începu să se limpezească de sus în jos, frontonul triunghiular își pierdu încet culoarea cărămizie și textura zgrunțuroasă, rămânând străveziu ca un zgârci, apoi greu și sclipitor ca o scrumieră de cristal. Îl urmă clădirea întreagă, marele dreptunghi vechi de aproape două secole, care-și spălăci și el forma ferestrelor și contururile cărămizilor până se schimbă lent într-o cutie de cuarț, prin pereții căreia se zărea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
știa pe unde să-și mai zornăie bijuteriile, îl însoțea cu bunăvoință, nu ca să vadă, ci ca să fie văzută... Decât în stal, gândea uneori Ionel, i-ar fi stat mai bine acolo-n arenă, cu pene-n fund și paiete sclipitoare pe decolteu, călăreață de circ arătîndu-și crupa musculoasă ca a iepelor, stând în picioare pe șa în goana calului și sucind triumfătoare din șolduri. Părul i-ar fi fluturat în urmă ca un drapel, poate chiar s-ar fi putut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai tandre nuanțe, trandafiriu glisând în azuriu glisând în vernil glisând în pură și transfigurată lumină aurie... De apexul bolții atârnau trapeze de metal strălucitor, alte proiectoare, cu filtre colorate și apărătoare negre, funii într-o împletire complicată, ciudate și sclipitoare mașinării de zbor... Fâșii extrem de lungi de pânză colorată se desfășurau până jos, prinse de balustrade. Nisipul mirosea reavăn a bălegar. Sala gemea de lume și tot mai intrau alții, clipă de clipă, încît te-ntrebai când și cum o să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
imobil și el înaintează sau dacă uriașa celulă se apropie de el ca să-l încorporeze în sucurile ei dizolvante. Fapt e că erau tot mai aproape, că puteau acum desluși structuri pe fața cristalului, așa cum curenți curcubeeni se-nvîrtejesc pe pielița sclipitoare a baloanelor de săpun. Păreau absorbiți de pasta de lumină compactă ce învelea sfera tare și străvezie, păreau că urmează o dâră de mireasmă uleioasă întinsă ca o limbă de foc către ei. Ajunși aproape de peretele de cuarț, întins acum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
azurii, aurii se înălțau, se desfăceau și piereau și în fața blocului, peste Bucureștiul întins până la hotarul privirii, și în spate, între moară și muchia blocului lor, pe fundalul cerului întunecat, punctat doar de steluța roșie din vârful Casei Scânteii. Florile sclipitoare se desfăceau, mânjind orașul cu lumina lor verde și liliachie, ca de poleieli de ciocolată. Se auzeau bubuituri de tun, pentru ca în cele din urmă să rămână doar norișori alburii pe cer, destrămați și ei de vântul rece al verii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se ridică atunci o uriașă corabie. O corabie putredă, cu lemnul încrustat de scoici și răgălii, cu cârligele și scoabele pufoase de rugină, cu clopotul de cart mâncat de cocleală. Pe catarge, pânze negre și flamuri negre, umflate de bancurile sclipitoare de pești. În odăile de sub punte, leșuri de marinari ciugulite de crabi, cu madrepori crescuți ca niște coarne din cranii. În cale, crini de mare amestecați cu mormane de aur, de bijuterii și de perle, comori nemairîvnite de nimeni. Catargele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
față de înălțimea acelei măsele gigantice răsărite din mare, ar fi lăsat să treacă și o corabie cu catargele de două ori mai înalte decât a celei care intra acum în marea umbră a stâncii. Luminată de stele, lăsând o dâră sclipitoare în urmă, nava pătrunse în grotă cum ar păși un copilaș de un an prin portalul unei mari catedrale. Maarten văzu bolți nemăsurate, luminate palid de apa ce mai păstra lucire de stele. Altoreliefurile săpate în ele îi părură sculptate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din hală. Peste ani, aveau să se umple de boli: reumatism, astmă, varice, dar deocamdată erau tinere și destul de inconștiente ca să iasă cu capul gol sub ninsoare și s-ajungă acasă, prin mahalalele lor, cu buclele permanentului încărcate de steluțe sclipitoare. Așa că, neavând de ales, pentru că bănățeanul ei nu câștiga destul la Atelierele ITB, unde trăgea la pilă toată ziua, s-a hotărât să meargă mai departe la țesătorie și să-l lase pe Mircișor, ca toată lumea, la o creșă. Acolo
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tău și ea (două manuscrise față-n față între care gândurile și intuițiile și tropismele tale glisează ca o suveică sau ca o rază tot mai intensă între oglinzile unui laser) străbate de asemenea perpendicular membrana existenței, devenind o sferă sclipitoare de abstracțiuni, adevărata carte, interfața dintre mintea mea și a ta, felul în care eu mă aplec adânc asupra ta și-ți vorbesc. Căci așa cum între doi oameni navigând alături se întîmplă povestea lor de dragoste, altceva decât ei, mereu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stindarde mari de culoare verde, semn distinctiv al clanului căruia îi era afiliat detașamentul, se adunaseră războinici aproape goi ori îmbrăcați doar în piei de berbec, în general călărind cai mongoli, mici, dar robuști; alții, în schimb, defilau în armuri sclipitoare și veșminte de un rafinament aproape oriental, călărind cai de rasă, pe care puseseră mâna în Europa. în fața acestei desfășurări, pe un murg spaniol nervos cu coamă lungă, mergea în pas săltat un războinic îmbrăcat cu o splendidă platoșă, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
galo-roman și, ciulind urechea, auzi rostit numele lui Atila își aminti atunci de luptă: atacul hunilor în albia înghețată a râului, Mataurus în genunchi, în iarbă, cu abdomenul străpuns, cavalerul cu brâul verde, calul său negru, cu nările dilatate, sabia sclipitoare gata să lovească... Ce sfârșit avusese ciocnirea? Ce i se întâmplase? Era limpede că fusese rănit, dar poate nu grav. Reușea să-și miște picioarele și asta deja era ceva, însă antebrațul stâng era bandajat și i se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ocupată de o balistă mare, cu proiectilele ei de piatră, iar Sebastianus și tovarășii săi reușiră să o ocolească, făcându-și loc printre soldații din gardă. Urmându-l pe Rutilius, se apropiară de câțiva războinici îmbrăcați în armuri mai deosebite, sclipitoare, ce discutau cu privirea ațintită spre câmpie, de unde urca până pe taluzuri ecoul unui zgomot continuu, nedeslușit, un soi de huruit sumbru, înăbușit. Rutilius se munci o vreme ca să le atragă atenția și primi în schimb priviri mustrătoare și exclamații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
hainele felurite ale războinicilor dădeau, în ansamblu, impresia unui caleidoscop de culori, și mai viu în lumina strălucitoare a acelei zile aproape văratice; părea o mare ce unduia în străfulgerări de culori, la fiecare mișcare a scuturilor și a armurilor sclipitoare. O parte a armatei staționa în vecinătatea zidurilor, ținându-se însă în afara tirului catapultelor, și mulți dintre războinicii aceia păreau acum să se odihnească după ultimul atac, stând așezați sau întinși pe iarbă ori grupați în jurul unui berbec imens, alcătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Din câțiva pași, Sebastianus ajunse în vestibul și ieși prin ușa acum larg deschisă. Observă că furtuna încetase. Din capul scării largi văzu o mulțime de bărbați și femei alergând pe stradă cu un plescăit cleios pe pavajul încă ud, sclipitor în lumina torțelor. Destul de aproape și ușor de recunoscut în mijlocul vuietului mulțimii, distinse ecoul sumbru al unor lovituri puternice de berbec pe care dușmanul le dezlănțuise împotriva bastionului. Dubritius, oprit la jumătatea scării îl privi cu o expresie alarmată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prelungi prea mult. Se zăriră curând grupuri de călăreți ce fugeau trimițând săgeți către urmăritorii lor și traversând într-o goană nebună tabăra răvășită, fără nici o grijă față de infanteriștii care mai rămăseseră pe-acolo; în spatele lor, alți cavaleri cu platoșe sclipitoare năvăleau în galop printre corturile răsturnate, amestecându-se cu fugarii și trecându-i fără milă prin tăișul săbiei. în vreme ce cavaleria romană, victorioasă acum în fața adversarului, inunda tabăra dușmană și își încheia devastările, Sebastianus își întoarse privirea spre sud-est, în câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și se așezase și el imediat. O muzică de jazz În surdină, porni tatăl după ce se așezaseră cu toții. Întunericul părea că Începe să cedeze și treptat cerul devenea cenușiu, iar mișcarea valurilor se asemăna cu un uriaș plin de solzi sclipitori. Așteptau emoționați și tăcuți, să se Întâmple un miracol. Rar se mai Încumeta câte unul să tulbure liniștea și așteptarea celorlalți. Oprise și muzica. Ceva mai tăcută Andreea Își strângea cât mai mult pătura pe lângă corp, Încercând să tremure cât
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de culoare ce se petrecea odată cu nașterea unei noi zile. O feerie neobișnuită, Învăpăiată cuprinsese atât cerul cât și marea În dansul ei matinal. O imensă Întindere de apă violet roșiatică se Înfățișa privirilor lor, cu creste de valuri Înspumate, sclipitoare și veșnic În mișcare. Liniștea ce stăpânea Împrejurimile a fost străpunsă de țipătul strident al unui pescăruș, ce se avântase primul În căutarea hranei, peștele. Se ridicase spre cer ca o săgeată, apoi plutise deasupra apei, iscodind după hrană. Curând
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
2254 Un orologiu care în loc de-a-mbla-nainte S-ar tîrîi-ndărăt. O, nu esistă crime Căci toate, toate-s fapte unei gândiri pe dos, Unei simțiri perverse, amare... Taci, taci suflete mândre, nu răscoli cu-atîta Grozavă ușurința titanica turbare Ce-n așchii sclipitoare gândirea mi-o sfaramă. Stinge, puternic Doamne, cuvântul nimicirii, Adânc, demonic, rece, ce-n sufletu-mi trăiește, Coboară-te în mine, mă fă să recunosc C-a ta făptură slabă-s. Nu mă lăsa să sper Că, liber, mare, mândru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
REGINA] O meriți. [CASTELANUL] Ce-i face tu? [REGINA] O să mor Eu n-am s-arunc pe viața-i nici umbra unui nor. {EminescuOpVIII 313} VARIANTĂ 2284 [REGINA] A, cavalere! Flutur tu ești pe lângă soare, Desfășuri frumusețea-ți cu aripi sclipitoare Pe lîngă-acea coroană ce țara luminează. Și nu te temi tu oare [.......................... ]? Cum el e-o corăbioară de lustre și colori, Ți-a îmbătat viața cu-avere și onori. Păcat! Neînvingibil ai fost - și o minciună, O singură-nșelare [...................................................... ] [CAVALERUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în văzduh, am curățat-o de humă - și am văzut o grădină în care crescuseră plante spiralate, într-o corolă răsucită cânta o pasăre și sub un copac dintr-o specie necunoscută mie sta o femeie într-o tunică roșie, sclipitoare, reprezentată în semirelief. Cu bărbia sprijinită în mâna dreaptă, apucându-și cotul cu stânga, privește absentă, dincolo de ornamentul ciobit și de marginea tăioasă a spărturii, în vastitatea pustie - și a rămas adâncită în sine, nu s-a mișcat nici când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe sub masă. Pietrișul din grădina hotelului, peste care cădea la prânz umbra pinilor, era alb - și după vizita la carierele de piatră din Carrara îmi dădeam seama că era format din bucăți de marmură fărâmată, colțuroasă și cu unele crăpături sclipitoare. Pietrișul nu păstra nici o umbră dacă cineva călca pe el, doar adâncituri plate, „călcături“ - și, datorită vizitei la carierele de marmură, datorită mamei care percepea Roma ca pe un oraș înrudit și datorită figurii aceleia gigantice, romanii se apropiaseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
situat la sud de Fluviul Galben, la vreo nouă mile depărtare. Orașul e un centru comercial și politic. Este foarte vechi. Numele străzilor reflectă trecutul său glorios: Strada Curții, Strada Finanțelor, Strada Armatei. Are temple magnifice și teatre de operă sclipitoare. Nu aflu decât târziu că multe dintre teatrele de operă sunt, de fapt, bordeluri. Eu și bunicii mei nu ne-am mai întâlnit niciodată, iar întâlnirea noastră îmi schimbă viața. Dependența de mama se schimbă dramatic, atunci când bunicul începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Detectez o latură ciudată a firii iubitului meu. Abilitatea de a face față suferinței. Asta e ceea ce-l definește pe Mao. Învăț. Ucigașii cu înfățișare de Confucius. Învăț. Cum cucerește cineva China. Aceștia sunt cei doi bărbați de o inteligențăă sclipitoare din viața mea. Doi bărbați care au făurit ceea ce sunt eu, și pe care eu i-am făurit. * Presiunea din partea Biroului Politic continuă. Amanții se ascund. Ea nu mai merge la petrecerile de sâmbătă noaptea ale înalților demnitari. Dansul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
necazurile de la Beijing. Revoltele studențești. Incendierile. Îl imploră pe Mao să ordone încetarea acestora. Liu habar nu are în ce s-a băgat. Nici un istoric nu poate să înțeleagă cum de a putut să fie atât de ignorant un om sclipitor de inteligent precum Liu. Cum e posibil să nu vadă iritarea lui Mao? Nu pot exista decât două explicații. Una este aceea că e atât de modest, că nu se percepe pe el însuși ca fiind o amenințare pentru Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]