1,875 matches
-
a gestiona un text anterior între cei doi poli ai ipseității și alterității, ai vechiului și noului, rămînînd însă mereu în bucla "celuilalt al aceluiași" ("l'autre du même"), după cum îl numește Gérard Genette într-un scurt articol amuzant și sclipitor, în care susține, între altele, că "nu poți varia fără să repeți, nici să re peți fără să variezi". Între același și celălalt, între variație și repetiție se instituie un joc subtil, o dialectică în sensul lui Adorno, o dialectică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cedează cu greu în fața unei evidențe desuete, precum cea generată de involuntara confruntare de acum un deceniu și mai bine dintre doi străluciți juisori, spadasini ai conformismelor iluziilor și delirurilor noastre, doi moraliști de sens opus, dar cu același talent sclipitor. E vorba de două din cele mai tulburătoare romane dăruite nouă de Hexagon în ultimii ani Longtemps, de Erik Orsenna și Les Particules élémentaires de Michel Houellebecq. Se pare că sfîrșitul de secol și mileniu pe care l-au marcat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mare scriitor!). Urmează apoi o serie de cabine telefonice, călătorii socotite la minut, congrese propice, rupturi, împăcări, scene delicioase de amor pe begonii sau cu spatele la zid, plecări bruște și neînțelegeri, parcurs care, în mod logic, ar trebui să deseneze un sclipitor, ironic, gurmand, dar banal roman adulterin. Ar însemna să nu ținem cont de geniul inventiv al lui Orsenna, al cărui orgoliu elitist nu e satisfăcut decît de legendă. Într-adevăr, după spusele lui Elisabeth, "doar timpul înnobilează adulterul. Acumularea anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
victima" aleasă din start este mai apăsat semnalată prin răsunătorul (și interpretabilul!) nume de familie, Grossman. Unicul care beneficiază de nume și prenume, fiind, la început, o ființă întreagă, este eroul principal. Ca într-un Bildungsroman pe dos, tînărul și sclipitorul Ivan Zamiatin, pornit în viață cu toate atuurile posibile de partea lui familie înstărită, educație aleasă, inteligență, cultură umanistă întinsă, farmec fizic și intelectual magnetic, înconjurat de prieteni devotați și cu perspectiva unei minunate povești de iubire alături de frumoasa Nathalie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
paginilor, se creionează un univers conținut într-un loc magic, în care libertatea fiecăruia și atenția pentru celălalt sunt singurele reguli, un paradis (artificial) în care inițierea intelectuală, sentimentală, sexuală se desăvîrșește, adesea alimentată de droguri dure, în galaxia tinerilor sclipitori ce gravitau în jurul maestrului, între care și talentatul și atît de repede dispărutul scriitor Hervé Guibert. Sau cei care doar trec pe acolo, lăsînd urme adînci în mintea tînărului Mathieu, așa cum au lăsat și în structura întregii epoci, precum Gilles
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
timid, rezervat, Michel, cu un rîs sonor și molipsitor. Fraternitatea foucaldiană dezvăluită de Lindon va fi cu siguranță atent decorticată de biografi, epigoni, dușmani, curioși, în căutarea anecdotelor picante și a confidențelor veninoase. Dar miezul cărții nu rezidă în futilitatea sclipitoare și egocentrică a unei elite, totul se structurează, în fond, pentru a lăsa să urce din rărunchii autorului miile de nuanțe are raportului cu un părinte dificil. Sau ale raportului dificil cu un părinte. Într-o vreme și într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o recentă publicație a sa, Le Nombre et la Sirène /Numărul și Sirena (2011), în care abordează mult discutatul secret al poemului emblematic al lui Stéphane Mallarmé, "Un coup de dés"/ "O aruncare de zaruri"... Considerat unul din cei mai sclipitori și originali gînditori ai generației sale, revelat și consacrat de volumul Après la finitude (După finitudine), apărut în 2006, Meillassoux ne oferă o demonstrație de virtuozitate hermeneutică, pe fundalul unei meditații asupra ideii de incertitudine, într-o limbă de o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un an de chinuri și umilințe (relatate În cartea «Morminte fără cruci», Germania, 1983) la « canalul morții » din Midia, după care a fost eliberat și a reușit, cu multe dificultăți, să-și termine studiile. Fire inventiva și cu o inteligență sclipitoare s a remarcat repede ca inginer chimist În cercetare (vorbea fluent francezalimba maternă și engleză), a publicat numeroase studii de specialitate, comunicări științifice, a obținut patente de invenții și a publicat o carte de specialitate, tradusă mai târziu În franceză
IN MEMORIAM - CLAUDIU GH. MĂTASA. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1538]
-
pictorul Verona îl face reginei, reconciliere tactică cu arta bizantină ca epitom al artei naționale. "Pictorul Verona a avut fericita idee de a reprezinta într-o schiță mai mult decorativă pe Augusta ocrotitoare ca Împărăteasă bizantină, cu diadema și mantia sclipitoare de aur și pietre scumpe. Suportul și cadrul ce susțin pictura sunt foarte reușite adaptări de motive bizantine; lor se datorește în bună parte sporirea efectului produs de această schiță"140. Prezența reginei la această manifestare subliniază intenția de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mare, grăbit de a săvârși opera celor șase zile, este cu totul altfel conceput de M.S. Regina. Stând neclintit pe unul din globurile abia închegate din haosul inițial, învăluit în mantia albă, iar cu dreapta presărind pe firmament nenumărate stele sclipitoare (...)"144. Regina mai participă la această expoziție și cu mobilier, tronuri și dulapuri "sculptate cu ornamente" care decorează la rândul lor "acel templu artistic din palatul Cotroceni, făurit întru întreg după concepția proprie a Alteței Sale"145. Având un caracter
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
constant ironică, cititorul are surpriza să întâlnescă, foarte rar ce-i drept, pasaje de un lirism evident, pasaje care, desprinse din context, nu par să aparțină lui Creangă: „Nu trecu mult și ziua se călători. Ceriul era limpede și luceferii sclipitori râdeau la stele, iar luna scoțând capul de după dealuri, se legăna în văzduh, luminând pământul.”. (Dănilă Prepeleac, p.185) Fragmente ca acesta trec însă neobservate, în prim plan rămânând intenția autorului de a stârni râsul și de a crea, prin
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
eroare ce derivă din folosirea cuvintelor, sintagmelor emoționale. Iată câteva care sunt mai puțin evidente: * Reputația sau precedentul văzute ca sprijin unic Exemplu: "Ministrul consideră acest mod de soluționare ca fiind foarte potrivit și de aceea noi trebuie să ..." * Generalizări sclipitoare (sau o concluzie îmbrăcată într-o mantie atrăgătoare) De pildă, " Principiile unei conduceri bune impun să acționăm în acest fel." * Fraze încuietoare De exemplu, "Experiența țărilor dezvoltate în acest domeniu a dovedit că ..." * Atracția lucrurilor la modă. "Fiecare lider știe
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
și confort: Nu trebuie să comparăm locuitorul orașului cu un animal sălbatic, ci cu un animal captiv. Animalul uman modern nu mai trăiește în condițiile naturale ale speciei lui. Capturat, însă nu de vreun colecționar, ci de propria sa inteligență sclipitoare, s-a aruncat singur într-o uriașă menajerie agitată, unde este într-un pericol continuu de a ceda tensiunii. Însă, în pofida presiunilor, avantajele sunt enorme. Grădina zoologică, precum un părint uriaș, are grijă de locatarii ei: le oferă mâncare, apă
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Bătrânei metropole”, subliniind că „genele Londrei sunt perceptibile ca acelea ale longevivilor, puternice, rezistente, lung îndurătoare”, poetul Gheorghe Vidican se lasă dominat de „ochii” sau „genunchii” Tamisei, „albie” regală, pe unda căreia „se leagănă universul”, „milenii de oglindiri și curgeri...”, „sclipitoare scânteiere a trecutului...” Prin extrapolare, am putea vedea în ochii rozetelor din Parcul St. James, care punctează in aeternum pașii delicați ai Dianei, Lady Dy, „oftatul îngerilor”, liniștea pulsației cotidiene, „zborul îngerilor spre copilărie”, amintind de propria-i copilărie, posibil
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Fă se dorea a se implanta, la acel timp, „cu frenezie”, o nouă morală... Minuția cercetătorului se relevă prin concretețea detaliului. șochează atitudinea critică a lui Mircea Eliade față de „admiratorul său frenetic”, Nicolae Iorga; paradoxurile din penelul lui Eugen Ionescu - „sclipitor de iscusit” și „meșter fără pereche” (N. Steinhardt), în volumul de eseuri Nu, acuzând, spre exemplu, „lipsa de subtilitate a lui Ibrăileanu,... faptul că M. Ralea și Vladimir Streinu au părăsit literatura pentru politică...” sau afirmația că Eugen Lovinescu... „scrie
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
existența părinților și a celor patru copii din ca să. Depărtânduse de sora sa, la un moment dat, în fața ei, cam la trei metri deasupra solului, a apărut o lumină caldă; din acel nimb de lumină s-a conturat apoi trupul sclipitor al unei copile frumoase, care îi surâdea. ...Dată fiind înmulțirea vindecărilor miraculoase și față de cele constatate din anchetele riguroase la care a fost supusă Bernadette, ecleziarhii au tras concluzia că acea copilă luminoasă ar fi fost chiar Fecioara Maria. Și
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
Pe masă par niște dune mici de nisip. Nisip presărat cu cardamom, cu curry de madras de un roșcat fierbinte din care răsar stropi verzi de curry leaves, purpură unduitoare de sumac, praf aspru și dulceag de ghimbir, o oază sclipitoare de piper alb, negru, verde și roziu, un soare roșu din neprețuit șofran, sirocco amețitor de kamoun; galanga, karvi, ras-ehanout, scorțișoară: condimentele. Inspirați aromele lor nemaiîntîlnite. Rostiți numele lor, literă cu literă, rotunjindu-le pe buze, ca pe o stranie
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu pirosteie, un săculeț cu făină și un pumn de sare. Aveam niște scule de pescuit rudimentare, dar eram fericit, fără aparat de ras și radio, cu o barbă de vreo opt zile, bronzat, coșit de țânțari și cu ochii sclipitori de tihnă. Mi se terminase bateriile de la lanternă, mi se terminase și carbidul de la lampă, dar mă obișnuisem să văd totul prin întuneric, și vag, la lumina pâlpâindă a focului aproape stins. Era totul normal, cum nu se mai poate
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ca luminat de un gând. O pune, crez, tătâne-său vodă să-l păzească pe Ștefan de noi. Și spuneam, ne apropiam de Târgoviște, ceața trecuse, soarele era sus și topea jos chiciura din copaci și, așa pe albul acela sclipitor, se vedeau clopotnițele și turnurile bisericilor minunat desenându-se pe culmile Leaotei și Bucegilor, albe și ele de nu știai ce sunt, nouri din basm sau munți. Și cum privea Stanca minunăția asta, numai ce o auz spunând: „Treabă bună
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi judecate după istorioara care urmează. Era odată un prelat bogat ai cărui predecesori au purtat titlul de patriarh al Nicopolelui; în zilele noastre sunt numiți arhiepiscopi ai Ungro-Valahiei. Nimic nu-i lipsea acestui prinț al Bisericii din Orient; privire sclipitoare, ten înfloritor, barbă venerabilă, păr bogat, masă bună, palate, funcții înalte, onoruri, respect și venituri de 70 000 de ducați; putea cu siguranță să-și ducă viața liniștit în splendoarea îmbelșugatei sale locuințe. Dar era scris în ceruri ca această
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în două cuvinte: Să faci tot ce nu e interzis și să-ți permiți tot ce poți ascunde. A fi o minune să existe contrariul acestora. E oare nevoie să adăugăm că spiritul de salon e incompatibil cu această societate, sclipitoare în afară, fără consistență în fond? Cum să creezi în ea un centru intelectual, una dintre aceste reuniuni intime în care se schimbă idei, unde conversația strălucește, unde lovitura unei vorbe de spirit face pe loc să țâșnească alte scântei
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
despre avantajele enorme ale uniunii proiectate, descrie cu forță riscul de a mai lăsa o zglobie fată de optsprezece ani mult timp expusă primejdiilor celibatului; prietenii luară și ei parte la această acțiune; viitoarea soție pune în practică cele mai sclipitoare grații ale sale... nimic nu reușea. În disperare de cauză, tatăl se adresează unui nepot al său, de o bogăție colosală atunci, stăruie pe lângă el să vină în ajutorul drăguței lui verișoare și îi oferă pământul său drept despăgubire. Se
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mânăstirii. Când au auzit că arhiepiscopul vrea să închidă mânăstirea, să-l răspopescă pe starețul Machedon, au început să tragă cu pietre și să-i lovească pe cei doi înalți prelați. Belzebut apăru atunci la marginea pădurii rânjind cu ochii sclipitori de pisică, de sub rasă i se văzu pentru o clipă picioarele de capră păroase, cu copită despicată. O piatră mai mare îi dădu potcapul negru jos. Atunci Belzebut apăru cu toată hidoșenia sa. Capul țuguiat acoperit cu păr negru ca
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
nisip spulberate pe sute de kilometri, înaintând și dând îndărăt sub bătaia vântului, și iarăși muntele, numai vârfuri negre, numai creste tăioase de fier, și călăuza, pe marea de pietre întunecate, nesfârșită, urlând de căldură, arzând cu mii de oglinzi sclipitoare, până la locul ăsta, aflat la hotarul ce desparte pământul negrilor de ținutul alb, unde se înalță orașul de sare. Și banii pe care mi i-a furat călăuza, prost, prost ca întotdeauna, i-i arătasem, dar m-a lăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Ce umbră răcoroasă! Cum de se poate trăi în orașul de sare, în adâncul acelei căldări pline cu căldură albă? Pe zidurile drepte ale caselor, cioplite cu târnăcopul și netezite grosolan, urmele lăsate de tăiș se zbârlesc ca niște solzi sclipitori, îngălbeniți pe alocuri de nisipul auriu, dar când vântul mătură zidurile drepte și terasele, albeața lor strălucitoare îți ia vederea, sub cerul curățat până la scoarța albastră, eram ca orb în zilele când vâlvătaia încremenită ardea ore în șir pe terasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]