4,338 matches
-
1 lovește în creștet fulgerul alb. Stă între zodii și țară un brad. Sărutate de fulger - crengile ard. Dar, iată, se scutură numai de scrum, și flamura-i nouă și fără de-ajun! Mistrețul poveștilor iară și iar încearcă de scoarță prăsele de var. Și făr' de-asfințit în imperiul meu tânărul brad străjuiește mereu. [1937] * 1917 Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranșee rețeaua, livada cu flori, și zdrențele-n sârmă. Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
TREI FEȚE Copilul rîde: " Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!" Tânărul cîntă: " Jocul și înțelepciunea mea-i iubirea!" Bătrânul tace: " Iubirea și jocul meu e-nțelepciunea!" CRESC AMINTIRILE Într-un amurg, sunt ani de-atunci, mi-am zgâriat stăruitor în scoarța unui arbore - numele - cu slove mici, stângace și subțiri. Azi am văzut din întîmplare cum slovele-au crescut din cale-afară - uriașe. Așa îți tai și tu copilo numele în inima-mi supusă mărunt, mărunt, ca un ștrengar. Și după ani
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Înalță-te fără sfârșit, dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi. PERSPECTIVĂ Noapte. Subt sfere, subt marile, monadele dorm. Lumi comprimate, lacrimi fără de sunet în spațiu, monadele dorm. Mișcarea lor - lauda somnului. TĂGĂDUIRI Arbori cu crengi tămăduitor aplecate fac scoarță în jurul unui lăuntric suspin. Pe toate potecile zilei cu surâs tomnatic se răstignesc singuri Cristoși înalți pe cruci de arin. Grele din înălțimi cad ciocârlii ca lacrimi sunătoare ale dumnezeirei peste ogor. Pe drumuri pornit iscodesc semnele întregului rotund depărtat
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și șoptesc spre miazăzi: Frate, trăiește tu, dacă vrei. Din sângele meu nu mai e nimeni chemat să-și ia începutul trăirilor, nu, nu mai e nimeni chemat. Pe căile vremii se duc și vin cu pas adânc ca de scoarță albe fecioare și negre fecioare: îndemnuri cerești să fim încă o dată, să fim încă de-o mie de ori, să fim, să fim! Dar eu umblu lângă ape cântătoare și cu fața-ngropată în palme - mă apăr: eu nu! Amin. SAT
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
merg chiar cum ar trebui sau cum a intenționat fabricantul, dar pentru mine merg perfect, iar acum Îl am pe Dan, care nu va atinge nici măcar cu un deget ceva nou cumpărat Înainte să fi citit manualul de instrucțiuni din scoarță În scoarță și nu va fi devorat pînă și textele scrise mărunt, pînă cînd va fi În stare să recite totul din memorie. Așa că, acum, Dan (dragul de el) citește manualele și-mi demonstrează cum funcționează chestii de genul aspiratoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cum ar trebui sau cum a intenționat fabricantul, dar pentru mine merg perfect, iar acum Îl am pe Dan, care nu va atinge nici măcar cu un deget ceva nou cumpărat Înainte să fi citit manualul de instrucțiuni din scoarță În scoarță și nu va fi devorat pînă și textele scrise mărunt, pînă cînd va fi În stare să recite totul din memorie. Așa că, acum, Dan (dragul de el) citește manualele și-mi demonstrează cum funcționează chestii de genul aspiratoare, espressoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de prietenia lui Marcus cu Charlie Dutton. — Charlie Dutton? — Ești incorigibilă, Ellie! Nu-mi vine să cred că nu știi cine e Charlie Dutton. Ingnoranța mea o face să clatine din cap, În ciuda faptului că știe că nu citesc din scoarță În scoarță reviste gen Heat, OK! sau Hello! așa cum face Fran și că n-aș ști că În casă se află o celebritate decît dacă mi-ar atrage ele atenția. Ușa se deschide și sîntem purtate Înăuntru de un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lui Marcus cu Charlie Dutton. — Charlie Dutton? — Ești incorigibilă, Ellie! Nu-mi vine să cred că nu știi cine e Charlie Dutton. Ingnoranța mea o face să clatine din cap, În ciuda faptului că știe că nu citesc din scoarță În scoarță reviste gen Heat, OK! sau Hello! așa cum face Fran și că n-aș ști că În casă se află o celebritate decît dacă mi-ar atrage ele atenția. Ușa se deschide și sîntem purtate Înăuntru de un val de căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vorbe? Creierul nu se poate descurca fără ele, dar, de simțit, poți să simți fără să mai faci deosebirea dintre un copac și altul sau chiar dintre un copac și un om. E de ajuns să-ți treci palmele peste scoarța pinilor, să te uiți la crengile lor și să le asculți foșnetul. Mi s-a întîmplat, chiar, să încerc o asemenea terapie sufletească. Și te asigur că mi-a fost de mare folos. Nu știu dacă fără ea aș fi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
eram copil, am stat la pândă, cu alți copii, urmărind cum fura un urs tânăr pui de mistreț. În clipa când auzea grohăitul scroafei, se cățăra pe trunchiul unui copac înclinat, din apropiere, prinzîndu-se cu ghearele de bureții crescuți din scoarță. Cineva a avut ideea, într-o zi, să taie bureții, pe trei sferturi dedesubt. După aceea, ne-am așezat iar la pândă, așteptând să-și reia ursul jocul. Isprava noastră a sfârșit în ceva bestial. Bureții s-au rupt sub
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
se întoarcă și fără să se oprească: - La fiecare răscruce există un copac însemnat. Să te uiți la următoarea! Copacul cel mai mare din răscruce avea pe o parte a tulpinii două crestături, și pe cealaltă trei, semne săpate în scoarță de contrabandiștii care aveau nevoie de o cale iute de scăpare. A fost nevoie să ne ascundem doar de două ori, ca să evităm întâlnirea cu o ursoaică cu doi pui, care adulmeca nervoasă văzduhul înspre noi, și din pricina unui mistreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-ntoarcem la colibă, un bătrân s-a apropiat de Massellio și, într-o latină stricată, i-a spus: - Tu ai febră, bea asta. I-a întins un castronaș plin cu un lichid tulbure. - Ce-i asta? a întrebat bănuitor tânărul. - Scoarță de salcie albă și alte ierburi. L-am îndemnat și eu să bea, ceea ce a și făcut, nu fără să se strâmbe din pricina gustului respingător. A doua zi nu mai avea febră. În vreme ce, odată cu răsăritul soarelui, mă uitam la acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai simple și obișnuite. A venit și primăvara cu alaiul ei de berze, rândunele și licurici care seara întreceau numărul stelelor de pe cer. Azilul era de-acum înălțat, și elevul lui Garibaldo, care învățase să recunoască multe ierburi, bace, plante, scoarțe și rădăcini de leac, a început să colinde pe câmpii și prin păduri să le culeagă. În primele zile ale lui aprilie au sosit alte scrisori de la Cividale. Se stăruia tot mai mult pentru venirea noastră. M-am dus acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
interes. Își trăgea sufletul sub un dud din marginea drumului. Fusese tocmai la Braniște, dincolo de pădure, să ducă un ied la niște rude mai sărace ale spătarului. Acum se întorcea la curte, unde îl așteptau alte treburi. Se rezemase de scoarța uscată și tare a copacului și își fermeca inima cu un fluier mic. Se gândea la Ghighina, fata spătarului Gongea. Nu se gândea la ea ca la o iubită, ci, așa, ca la o ființă frumoasă către care îndrăznise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ca într-o carapace. 35. Prizonieratul lui în Giulia îl schimbase fundamental. Știa că se putea elibera doar prin moartea ei, iar acest gând îl tulbura și-i aducea la suprafață toate fricile, toate gunoaiele, toate micile mizerii ascunse în scoarța sufletului. Era vinovat și nu mai putea să facă nimic. Îi rămâneau 40 de zile cu ea, 40 de zile infernale, la care se gândește acum, când îl așteaptă de Andrei Ionescu, și nu știe cum s-au dus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
gândul De a nu fi pierdut absolut nimic. Dar visul meu era distrus. Mai aveam măcar... nimic? Din nimicul acela nu puteam să pierd, puteam să reușesc Să construiesc o punte de curcubeu peste disperarea Care-și făcuse loc în scoarțele visului meu din care lipsesc... Doar eu pot lipsi cu desăvârșire din propriul meu vis. Un răspuns la întrebarea pe care chiar eu am putut să o scriu În piatra unde era săpat tot ce voiam să știu, Am scris
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
minte. Uită de intervalele de șase minute. Uită de grabă. Azi, timpul meu se măsoară în ore. O oră pentru zăbovit în baie și pentru îmbrăcat. O oră pentru luat micul dejun în tihnă. O oră pentru citit ziarul, din scoarță-n scoarță. O să am cea mai indolentă, cea mai lenevită, cea mai plăcută dimineață din viața mea de adult. În clipa în care intru în baie, simt că mă dor toți mușchii. Mușchi pe care n-am știut niciodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de intervalele de șase minute. Uită de grabă. Azi, timpul meu se măsoară în ore. O oră pentru zăbovit în baie și pentru îmbrăcat. O oră pentru luat micul dejun în tihnă. O oră pentru citit ziarul, din scoarță-n scoarță. O să am cea mai indolentă, cea mai lenevită, cea mai plăcută dimineață din viața mea de adult. În clipa în care intru în baie, simt că mă dor toți mușchii. Mușchi pe care n-am știut niciodată că-i am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și cu prăjitorul de pâine și în cămară am găsit o tonă de gemuri. O să-mi pregătesc un mic dejun cu toast, suc de portocale și marmeladă de ghimbir, și o ceașcă de cafea. Și am să citesc ziarul, din scoarță-n scoarță. Asta o să dureze până pe la ora unșpe, după care văd eu ce fac. Găsesc pe preșul de la intrare un exemplar din The Times și vin cu el în bucătărie, exact în clipa în care feliile de pâine sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prăjitorul de pâine și în cămară am găsit o tonă de gemuri. O să-mi pregătesc un mic dejun cu toast, suc de portocale și marmeladă de ghimbir, și o ceașcă de cafea. Și am să citesc ziarul, din scoarță-n scoarță. Asta o să dureze până pe la ora unșpe, după care văd eu ce fac. Găsesc pe preșul de la intrare un exemplar din The Times și vin cu el în bucătărie, exact în clipa în care feliile de pâine sar din prăjitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un val de optimism, aproape de euforie. Cu un impuls, mă opresc lângă un copac și mă uit la crengile grele și verzi. Există o poezie superbă a lui Walt Whitman despre un stejar. Ridic o mână și mângâi cu căldură scoarța rece și aspră. „Demult, în Louisiana, am văzut cum creștea un stejar. Se înălța spre cer stingher, de crengile-i atârna mușchiul verde.” Arunc o privire spre Nathaniel, sperând pe jumătate ca vorbele mele să-l impresioneze. Ăsta e mesteacăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cât să răsuflăm o dată și, atunci, i-am văzut. Erau peste tot. Am privit de jur Împrejur cu iuțeală și am zărit pe mâna noastră tare o vale molcomă ce se afunda Într-un crâng de copaci pitici, răsuciți, cu scoarță zgrunțuroasă și frunze mărunte. - Pe aici, i-am strigat lui Enkim și am luat-o la fugă spre crâng. - Moru trebuia să-ți zică să iei cu tine măcar bâtă. - Sunt toiagul și bâta Tatălui, am rostit În minte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog! - scrâșni Enkim, cu furie, În spatele meu. - Cin’ te-a pus să vii cu mine? Ne-am repezit În crâng și, stk, stk, stk - sulițele alea micuțe ne vâjâiră pe lângă urechi. Apucai să zăresc una care tremura, Înfiptă adânc În scoarța unui copac. Chiotele se apropiau din ce În ce, așa că ne-am aruncat orbește În desiș. Crengile acoperite cu spini ne băteau peste față, pe brațe și piept; stk, stk, stk - se auzea de peste tot, iar de văzut nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de jos a pășitorului lui Enkim. În sfârșit, mă trimise după o piatră potrivit de mare și-l puse pe Enkim să stea Întins, cu pășitorul sprijinit de piatră. Apoi Îi dădu să bea apă În care amestecase praf din scoarță de salcie și o mână de grăunțe pisate de mac. Îl privi fără să spună nimic și la fel am făcut și eu. - Mă lasă durerea, zise el. - Bine. Bine. Dormi, se apropie ea de el și-i puse buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și, după aceea, iarăși s-a făcut numai pământ așa Încât am putut să ne Îndreptăm din nou către Apus, după cum Îmi lăsase Moru. Carnea ni s-a uscat pe oasele pășitorilor, iar pielea pe care călcam s-a Îngroșat precum scoarța de copac. Am văzut smârcuri nesfârșite, am lăsat În urma noastră munți mai mici sau mai mari, Marea cea mare nu s-a mai văzut, după care iar a apărut pe mâna noastră moale. Când și când, neamurile la care poposeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]