1,355 matches
-
fost făcuți dispăruți filistenii din istoria regiunii după secolul V î.e.n. trebuie să ne uităm și în istoria vecinilor fenicieni și egipteni cu ca-re ei au avut relații de voie sau de nevoie și unde găsim informații despre ei. Să scormonim puțin în mitologie, chiar de vom face mare supărare ivriților mincinoși. Așera era o zeiță filisteană a fertilității descoperită în multe locuințe înainte de secolul Vl î.e.n. sub forma unei statuete ce prezintă o femeie pînă la brîu cu trăsă- turi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
laterale rotunjite. Marginea anterioară, uneori numai unghiurile anterioare prezintă o bordură fină. Baza pronotului poate avea un rând transversal de puncte adâncite și îngroșate. Elitrele au câtre 9 strii longitudinale punctate, iar stria suturală este completă. Picioarele sunt adaptate pentru scormonit, cu femurele carenate și cu tibiile prevăzute cu dinți proeminenți. Tarsele anterioare și mediane pentamere, cele posterioare fiind tetramere (5-5-4). Insectele sunt întâlnite pe nisipul de lângă malurile râurilor, pe ierburi și pe flori. Unele specii trăiesc sub pietrele mari din apropierea
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
părea convinsă că este atins dar care, în final, se va dovedi inexistent în trupul poetului. G. Bogdan-Duică, unul dintre cei mai avizați eminescologi ai momentului, spunea că a insista atât de mult asupra mizeriilor vieții poetului „este ca și cum ai scormoni în excrementele unui sfânt”. Poate că acest text n-ar trebui reprodus în întregime, dar faptul că nu s-a republicat nicăieri până acum, decât citate luându-se din el, ne îndeamnă să ne călcăm pe inimă și să-l
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
publicată tot în numărul din decembrie 1889 al revistei, publicată de asemenea de d-na Ileana Ene în cartea amintită, ne este de asemenea necesară dar necesită o minimă discuție. Redăm mai întâi textul: „Peste groapă” E foarte dureros să scormonești amintiri ca acele pe care vreau să le dau aici în câteva linii; dar cred că lucrul merită să fie cunoscut. Fusese dus meșterul în strada Plantelor; îl văzusem în ajunul „catastrofei” și vestea nenorocirei mă zdruncinase cu desăvârșire. M
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
crâncenă încordare și sfântă durere. În sfârșit s-a ajuns la momentul năucitor, abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate încercau să-și recunoască pe cel drag după un semn știut din timpul vieții lor. Aici, la deshumarea lor, s au vărsat lacrimi multe. Căpitanul a fost
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mă doare. Vise arse, vise arse, Strânsu-s-au cuțit în oase, Sfredelesc la geam trecutul, De mă doare ca și cnutul Căci nu pot le-afla cuvântul Câte-au fost, au! câte-au fost, Câte și fără de rost! Numai însetatul poate Scormonind prin vremi și fapte Prin hățiș tăind poteci Ca și cei trecuți în veci, Va găsi un strop de apă Pentru suflet, pentru sapă, În lugubra noastră groapă! Nu-mi da plânsul neputinții Ci dă-mi Doamne noi puteri Clipa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sau vine ea să mă vadă. Vorbim despre munca noastră, despre copii sau despre ultimele știri. Mă străduiesc din răsputeri să urmăresc firul conversației, dar, după o vreme, parcă ne-am fi spus tot ce era de spus - parcă am scormoni prin praf după subiectul ăla de conversație! Atunci ne zgâim una la alta și râdem. Uneori e o situație cam jenantă, în cele din urmă, una din noi pretextează ceva și pleacă". Experiența acestei femei e comună - și de prisos
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
de pălămidă, și mâncam pălămidă, și cu aia m-am refăcut... O luai așa de jos, că era țeapănă..., o frecai În mână și mâncai ca porcu’... Mâncai toată ziua verdeață. Și mâncam sfeclă furajeră... Ne duceam cu lingurile și scormoneam cu ele și beam suc de ăla de la sfeclă... Sau, cu coada lingurii, că le ascuțiserăm pe pietre, tocam mărunt verdeață, o dumicam cu lingura și făceam glume: „Ia, bă, clorofilă, ia vitamina, băi, ia vitamina!”. Dar am auzit că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
adîncimile propriului trecut. Efectul său asupra mulțimilor e deosebit de puternic: declanșează un freamăt de suspine. Durerea are intensități nebănuite. Cînd au scos-o afară din casă pe mama am plîns fără rușine, deși am simțit tot timpul că sătenii mă scormoneau cu privirea, că nici un gest de-al meu nu le scăpa. Mă simțeam grozav de singur printre ei: expus, vulnerabil, rătăcit. Apoi, de la primii pași în cortegiu, amintirile și gîndurile mele au devenit mai puternice decît tot ce se petrecea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aveau corespondențe în realitate (de pildă „individul gras, fălcos”), vorbele ei m-au prins. Spre finalul „ședinței” (improvizată după un vernisaj), mi-am dat seama că crezutul meu „cap logic” se cam pierde în prezența cuiva care încearcă să-mi scormonească viitorul. *Iarăși a „erupt”: „Nu înțelegeți că aniversarea partidului înseamnă aniversarea tovarășilor?” Asta așa e, însă nu așa ar trebui să fie. Exasperarea lui G. vine din faptul că ar fi luat, se pare, o papară strașnică de la unul și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lămuri În problema donației ce doresc să o fac Galeriei de la Fălticeni. De aceea reiau problema de la capăt. Nu este vorba de o donație imediată a unui material ce cred eu că ar folosi Într-un muzeu, celor care vor scormoni trecutul mai târziu, ci de lăsarea prin testament după ce voi pleca eu pentru totdeauna... Iată despre ce este vorba: Eu aș dori să las ce am muncit 58 de ani, Întru cât sunt unele lucruri care nu se mai pot
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
uși și ferestre de epocă, mii de decorațiuni interioare, instalații sanitare și de încălzire, multe importate, au dispărut sub dărâmături. Jaful, comerțul improvizat înfloresc acum la lumina zilei pe ruinele cartierului. Tot felul de inși se strecoară printre mormanele cartierului scormonind, furând, negociind uneori chiar sub privirea consternată a proprietarilor prada. În panica evacuării, locuitorii cartierelor demolate vor lăsa în urma lor, imobilizate în apartamentele asediate de buldozere, mobilier, îmbrăcăminte, agoniseala unei vieți întregi. Bătrâni azvârliți din locuințele lor moștenite din generație
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sau la Tekirghiol. Prietenul său, Sașa Pană, Își amintește: „A stat Înțepenit și Înjunghiat de durere zece ani - cu oarecari intermitențe - (imediat după bacalaureat până ce a trecut dincolo de suferință), dar mintea lui a călătorit prin cele mai ascunse tainițe, a scormonit cu Îndârjire de miner străfundurile gândului său bogat, și-ale trupului altoit cu abcese și cangrene (...). Te desprinzi din fiecare pagină ca deșteptat dintr-un vis. Cum sunt unele vise despre care-ți vine greu să crezi că au fost
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ordine. Unul cojește vopseaua veche de pe pereții casei, altul smulge buruienile din grădină, altul se ocupă de repararea mobilierului, altul ia căruța și pleacă după provizii. După ce-și termină treburile, se adună cu toții la soare și stau la taclale, scormonind printre amintirile vechi. Camera mea este la etajul întâi, orientată spre răsărit. Priveliștea nu e prea grozavă din pricina dealului, deși reușesc să văd râul și turnul cu ceas. Din cauză că nu fusese folosită multă vreme, am găsit pereții scorojiți și pătați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din gheretă. Chiar dacă era puțin cam răcoare, preferam să respir aer curat. — Bine, ți-o aduc aici, zise Paznicul și intră singur în cabană. Mi-am ridicat gulerul și m-am așezat pe banca de sub ulm. În așteptarea Umbrei, am scormonit pământul cu talpa ghetei. Era tare și pe alocuri înghețat. Zăpada nu se topise lângă Zid. Acolo nu bătea lumina soarelui. După câteva minute au ieșit din cabană. Paznicul traversă terenul cu pași mari, lăsând urme cu țintele de pe tălpi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
iar o lua de la capăt cu ritualul despărțirii. Paznicul a încuiat portița cu cheia și s-a retras în gheretă. Eu și Umbra ne-am uitat după el. Imediat după aceea, Umbra s-a așezat lângă mine. Eu continuam să scormonesc pământul cu talpa ghetelor. Umbra purta un pulover grosolan, pantaloni de lucru și ghetele pe care i le procurasem eu. — Ești sănătoasă? am întrebat-o. — Nu prea am cum să fiu, răspunse ea. E îngrozitor de frig și mâncarea e foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
adus special. Îi place grozav să ardă animale moarte. Nici un localnic n-ar fi capabil de așa ceva. Cum vine iarna, cum se apucă de incinerări. Și are ce arde, nu glumă! Azi-dimineață au murit trei. Umbra începuse și ea să scormonească pământul. Era tare ca piatra. Am auzit o păsărică ciripind jalnic și luându-și zborul de pe creanga ulmului. Am găsit harta, spuse Umbra. Era mai bine făcută decât m-aș fi așteptat, cu o mulțime de note explicative, numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
avut Zidul? Așa că trebuie să existe undeva și o ieșire. — S-ar putea să ai dreptate. — O găsesc eu și fugim împreună de-aici. N-am deloc chef să dăm ortul popii în văgăuna asta mizerabilă. Umbra tăcu apoi și scormoni iar pământul. — Repet ce ți-am mai spus și la început: orașul ăsta nu e normal. Absolut deloc, sublinie ea. La fel cred și acum. Chiar mai mult decât oricând. Problema este că-i vorba de o anormalitate perfectă. Fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
incendii calme joc, / Desculț, ațâț pământul să se zbată, / Șopârle scumpe dorm ca-ntr-un ghioc / Alături de opinca-mi despicată. // Opritu-m-am din drum, aci, la mal, / Cu ce-am agonisit: căruță, cal; De piatră-s turmele răsfrânte-n spate // Și scormon bucuros după caval / în sarică, nevindecat Tantal: Un cânt să-ncerc din câte-s, încă, toate” (Pe malul Styxului, III); „Tumult inclus în anatomic tumul, / Sub albe palisade, în scizuri, / Degeaba-i strâns din vechi memorii cumul / De valuri năvălind
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
vino profesore la căsuța ta albă / cu moartea în ferești.” Nu lipsește protestul împotriva societății de consum, cea care îngroapă fiorul liric sub munți de gunoaie: „Acești munți de ambalaje menajere / și reclamele consumați surogate / [...] prin care hămesit de foame scormonește / cobaiul alb și înfricoșat al poeziei.” În versurile din Am mai vorbit despre asta (1986), glosând pe marginea repetării monotone a acelorași gânduri și gesturi odată cu înaintarea în vârstă, poetul este pătruns de un sentiment al târziului, al crepusculului; un
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
după aceea să citești notele informative date despre tine la Securitate sau la Partid și să vezi ce suflet au avut acești prieteni cu care râdeam tot timpul sau ne invitau la agape studențești, la fel de fel de petreceri, și îți scormoneau sufletul ca să aibă ce turna la Securitate. C.I.: Vă deranjează dacă vă cer nume? D.V.: Nu, nu mă deranjează, dar nu vă dau nume. Nu vreau să dau nume, pentru că așa ar trebui să vă dau și numele unor prieteni
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
suflet, să primesc îndată/ Strașnică bătaie unde se cuvine,/ La Salente-n piață, fără de rușine, De-aș veni acolo să-mi cat căpătâi./ Iar tu, grădina omului dintâi,/ Ce atâta faimă ai într-adevăr/ Din povestea veche "diavolul și-un măr"-/ Scormonesc degeaba belferi cu renume,/ Ispitiți să afle în ce loc anume/ Te găseai, grădină, rai cu tot dichisul;/ Unde-s eu acolo e și paradisul 186. Voltaire care face elogiul luxului, îl critică pe Fenelon pentru bucatele sărăcăcioase din Itaca
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mare. Și într-un rol de comedie! De asta spun, pentru că a venit un producător din America și mi-a mărturisit: "niciodată nu mi-aș fi imaginat că tu poți să faci așa un rol comic". Deci, cred că dacă scormonim acolo, în personalitatea noastră, până în cele mai adânci straturi, găsim un sâmbure prin care ne putem identifica aproape total cu personajul. Leontina Văduva Și ajungem la ceea ce spuneați dumneavoastră despre regizori. A.V. Doamnă Ruxandra Donose, vă interesează, aveți timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
muzicologică probând în exterior remarcabile capacități atractive și chiar coercitive. În prezent muzicianul român este, în genere, la fel de introvertit ca și în trecut, escaladând, în propria-i tihnă, profesionalismul și performanța artistică. Dar mai este și mândru. Căci, dacă îi scormonești personalitatea, o să-ți mărturisească marginalizarea, desconsiderarea la care este supus, precaritatea relației cu mediile instituționalizate, culturale și manageriale, penuria financiară și pauperitatea înzestrărilor tehnice din principalele instituții de spectacole, și câte altele... Cum să se difuzeze muzica românească în străinătate
O remarcă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12523_a_13848]
-
nu sînt toate de comandă. Care să fie motivul profund al acestei indignări persistente? Cred că am lovit în plin ridicînd chestiunea inferiorității noastre istorice; ea a trezit ceva în conștiințe. Toți mă înjură, dar simt rană pe care am scormonit-o, căci este și a mea. Ne îndoim de rolul, de valoarea, de misiunea noastră; în fondul nostru lăuntric, nu credem în ele. Sîntem unul din popoarele cele mai lucide care au existat vreodată. Sîntem frivoli, bîrfitori, superficiali, dar în
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]