1,649 matches
-
fata albă moartă care zăcea În sertarul de la morgă. — Îți mulțumesc pentru timpul acordat, agent. Logan puse jos receptorul cu un oftat trist și excluse ultimul nume. — N-avem noroc, zise el, În vreme ce Insch se instala pe marginea biroului și scotocea zgomotos prin dosarele lui Logan. Toți copiii din grupul corect de vârstă, tratați de TBC, sunt bine-sănătoși. Știi ce-nseamnă asta, zise Insch. Pusese mâna pe declarațiile pe care Logan le alesese ca fiind cele mai apropiate de Norman Chalmers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
al Imperiului Britanic sau pe cel de cavaler pentru a-l fi ucis pe nimicul acela plângăreț, când un Volvo verde familiar, lovit și plin de rugină, trecu huruind pe lângă ei. Șoferul trecu peste bordură grăbit să parcheze, Înainte de a scotoci pe bancheta din spate după ceva. — Începe spectacolul. Logan deschise ușa și se grăbi afară, În ploaia Înghețată. Mormăind, agentul Îl urmă. Ajunseră la Volvo chiar când Nicholson cobora, strângând două pungi de plastic. Se albi la față când Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nimic rău? Era ceva superior În felul În care Turner spuse asta, de parcă erau iar În clasă, iar inspectorul Insch tocmai fusese prins În spatele adăpostului pentru biciclete. Inspectorul se Încruntă. — Ascultă, drăguță, eu pun Întrebările aici, nu tu, da? Își scotoci buzunarele după ceva dulce, apoi scoase mâinile goale. Dat fiind că e liber Cleaver, cei mari, cei buni și cei proști din comunitate sunt cu ochii În patru după cei chiar și puțin dubioși. Băiatul acesta al tău avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În picioare Îmbrăcat În uniforma regulamentară completă, arătând ca Moartea cu Coasa cu păr roșcat. Nu scose un cuvânt, Îi privi doar pe toți pe sub sprâncenele stufoase, În timp ce inspectorul Insch fierbea. Să vă spun ce-am să fac, zise Insch, scotocindu-se În buzunar. Scoase un portofel gros, de piele maro, și trase afară o mână de bani. Primul care vine la mine cu un nume, Îi ia. Trânti banii pe masă. Urmă un moment de tăcere. Logan Își scoase propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un recipient negru, mare, până la Înălțimea pieptului, aplatizat pe lateral și legat cu un lanț de un stâlp. Probabil că acolo fusese aruncată fata. De acolo o luaseră gunoierii, ducându-i trupul la groapa comunală laolaltă cu tot gunoiul. Criminaliștii scotociseră tot tomberonul și nu descoperiseră nimic, În afara faptului că o persoană din clădire era adepta pornografiei cu obiecte din piele drept fetișuri. Câte clădiri facem? Întrebă Watson, balansând pe volan un teanc de declarații. — Începem treaba de la mijloc și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zâmbet cu agenta Watson când aceasta ieși să se apuce de interogat doctori, asistente și pacienți. Încă Îi era dator cu o halbă. Insch se parcase În locul său obișnuit, pe marginea biroului, cu o fesă suită pe partea de lemn, scotocindu-și buzunarele după ceva dulce. — Sunt sigur că aveam niște dropsuri cu fructe... mormăi el, când Logan se apropie și-l Întrebă ce planuri avea În dimineața aceea. Negăsind nimic din categoria dulciuri, Îl rugă pe Logan să-l interogheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dat la televizor, așa că a intrat În panică. Țipă de-ți sparge urechile. Prietena ei sună la 999 de pe mobil și iată-ne aici. Își lăsă mâna să cadă Într-o parte. Avem patru echipe de căutare pe-aici, care scotocesc sub fiecare tufiș, pod, În fiecare debara. Unde vrei tu. Alte două echipe sunt acolo, În... Insch arătă cu capul spre sticla aburită, indicând parcul de afară. O să punem mai multe echipe În parc imediat ce ajung. Logan Încuviință din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de tot timpul pe care Îl are la dispoziție. Logan nu mai scoase nici un cuvânt până când Insch le arătă musafirilor cantina și până când fură din nou singuri În camera de anchetă. — Ce sac de căcat! Insch Încuviință din cap și scotoci prin buzunare pentru a mia oară În după-amiaza aceea. — Mda. Dar săculețul ăla de căcat a ajutat la prinderea a patru delincvenți recidiviști, dintre care trei criminali. Are aceleași abilități de a se purta cu oamenii ca difteria, dar are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Tu știi naibii de fiecare dată când găsim un cadavru. Logan se uită urât pe fereastra mașinii când trecu un alt autobuz, Împroșcând mașina cu claxonul său. — Laz? — Isobel. Tăcere la celălalt capăt al telefonului. — Ea e cârtița ta, nu? Scotocește, Îți aduce ție bucățele. Te-ajută să vinzi afuristele de ziare! Acum urla. Cât o plătești? Cât valorează viața lui Jamie McCreath? — Nu-i chiar așa! E... eu... Urmă o pauză. Apoi vocea lui Miller reveni, sunând foarte stins. Câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
capcană întinsă pentru el și o puse la loc în scrinul întredeschis, deși ardea de curiozitate s-o citească. Se dedică în schimb astrologiei chaldeene, într-o încâlcită traducere grecească. Întorcându-se în bibliotecă, văzu cu ușurare că nimeni nu scotocise în scrin. În toamna însorită ce urmă morții lui Elius Sejanus, Gajus petrecea ore în șir citind sub porticul acela. Curtenii observară desele lui tăceri, înclinația spre singurătate, dragostea față de cărțile vechi și complicate. Constatară cu o admirație amuzată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se răzgândească, neliniștitul Callistus trimise cohortele pretoriene să-i dea de urmă prin saloanele, criptoporticurile, camerele și termele palatelor imperiale. Pretorienii se grăbiră, știind ce aveau de pierdut dacă nu-l găseau. Soarta imperiului fu hotărâtă atunci când un soldat care scotocea înjurând prin pavilionul de serviciu de pe terasele vechii Domus Tiberiana văzu o pereche de încălțări ivindu-se de sub o draperie. Bătrânul, care stătea ascuns acolo, crezu că veniseră să-l ucidă și-i implora bâlbâindu-se să-i cruțe viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cheie de aur, sigur că nu va scoate din scrin același lucru ca și când ar fi deschis cu o cheie de argint (un romancier ce se respectă cât de cât aici ar fi fost riguros), deschide scrinul, stă o clipă aplecat scotocind Înăuntru (nu prea văd ce caută), dar, iată, a scos un plic nu tocmai voluminos, pe care-l privește lung, ca și cum ar sta În cumpănă: „să-l deschid, să nu-l deschid“ (vă dați seama că trebuie să fac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În cel al lui Sherlock Holmes; nu se Înarmează cu un pistol Înzestrat cu silenziatore), mai trage un fum, se Îndreaptă iar spre scrinul florentin sau În stil florentin; sunt curios ce va mai scoate de acolo, iată-l, a scotocit; scoate o cutie din metal argintiu (poate e chiar de argint, dar, cum nu sunt absolut sigur, nu pot să fac o afirmație hazardată, cum fac alții), o deschide cu o cheiță minusculă (observați jocul hazliu cu cheițe minuscule În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu obiecte de diferite mărimi; dacă nu mai am loc unde să le pun, mi-am zis, Înseamnă că pot salva praștia care se află În buzunarul secret de la pantaloni, deci m-am pus și cu mai mare râvnă să scotocesc și să depun aproape orgolios bricheta, mărțișoarele, cutiuțele de diverse mărimi, pline cu insecte și fluturi colorați, șurubelnița minusculă, biluțele, alicele, tuburi de cartuș (În timp ce povesteam, E. Își schimba culoarea pupilei; ceva interior, probabil emoția, făcea să se dilate ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Rhyme pe vremea când conducea departamentul de criminalistică al poliției din New York. După câteva minute de atentă lectură, spuse: - Pantofii sunt Ecco fără șiret. Par a fi numărul 43. - Ceva de care să ne putem lega? întrebă nerăbdător Rhyme. Sachs scotoci în geantă și puse pe masă mai multe pungi de plastic, în interiorul cărora se puteau vedea bucăți de bandă adezivă. - Sunt de pe unde am zărit urmele ucigașului și din apropierea locului unde zăcea victima. Cooper luă cu băgare de seamă pungile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mulțumită tehnologiei de captare a identității apelului. Doar 6 minute... Dacă erau norocoși, aveau să găsească victima încă în viață. Dacă erau mai puțin norocoși, măcar aveau să-l descopere pe făptaș, aflat probabil încă în plin proces de a scotoci prin avuțiile victimei. Își deschise stația Motorola: - Sergent 4531 către Bază. Sunt gata să intervin pe Strada 9. Aștept confirmare. Terminat. - S-a înțeles, 4531. Ambulanța este pe drum. Sunt răniți? - Încă nu știm. Terminat. - S-a înțeles, 45. Terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
deja atenția tuturor, iar Sachs căută să vadă poziția degetelor de la mâna stângă. Nu erau lipite, deci nu era vorba de Magician. Dar cine naiba să fi fost? Și mai ales ce căuta la locul crimei? Omul începuse acum să scotocească în rămășițele construcției, apucând la întâmplare bucăți de tablă sau de lemn și aruncându-le peste umăr. - Hei, tu! încercă ea încă o dată. Pleacă naibii de-acolo! Se întoarse și strigă: - Ar putea să mai fie cineva înăuntru! Deja enervată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Jeddy? Părea să fie el. De când poliția dă târcoale, el și oamenii lui... adică, nu l-am mai văzut deloc pe aici. Îi ignoră întrebarea, mulțumindu-se să spună: - Nu-mi aduce comanda încă. În timp ce se îndrepta spre telefonul public, scotocindu-se prin buzunare după monede, gândul îi zbură la masa de acum două săptămâni de la Riverside Inn din Bedford Junction. În afară de el, mai fuseseră prezenți Frank Stemple, Jeddy Barnes și un tip pe nume Erick Weir, pe care Barnes îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
oase. Nu prea multe, totuși, pentru o împușcătură de aproape. - Fă un test rapid de sânge, Sachs. Ar trebui să ne lămurească. Fugi înapoi spre ieșire. - Ce s-a...? începu unul din tehnicieni, dar se opri degrabă când o văzu scotocind grăbită prin serviete. Găsi într-un final ceea ce căuta - o trusă de test Kastle-Meyer - și se întoarse iute pe coridor, unde colectă o probă de sânge. Adăugă fenolftaleină și, după doar câteva momente, avu răspunsul: - Nu știu ce este, dar cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
plic mare cu o foaie capsată de el. O citi rapid. privi ceasul în formă de cârmă de vapor din fața lui. La naiba, ia uite cât e ceasul. Hai să terminăm cu asta, agent. Dă-mi insigna. Cu inima frântă, scotoci în buzunar. - Pentru cât timp? - Un an, agent, spuse Marlow. Îmi pare rău. Suspendată timp de un an, se gândi ea cu disperare. Se gândea la ceva de genul trei luni, în cel mai rău caz. - Asta e tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în fața oficiului poștal și, ca de obicei, la intrarea de lângă mine era o îngrămădeală patetică de siluete înfofolite. Bieții de ei: aseară, mai mult decât oricând, arătau ca niște maldăre de haine aruncate. Mi-am scos o mănușă și-am scotocit în geantă după mărunțiș, recunoscătoare pentru scuza oferită ca să mai stau pe loc o vreme. Am găsit o monedă de 50 de pence și-am aruncat-o în cutia turtită pe care o așezaseră pe asfalt: indiferent dac-o foloseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o parte ca s-o lase să treacă în față. — Mi se pare în regulă. Și Leigh, încearcă să nu te alarmezi, bine? O să ne înțelegem de minune. Când ieșiră afară, văzu că începuse să plouă și, în timp ce ea se scotocea prin geanta imensă după umbrelă, Jesse o luă la fugă spre Sixth Avenue. — Ne auzim mai târziu, strigă el fără să se întoarcă. Leigh clocotea de furie. Chiar era un încrezut și un îngâmfat. Nici măcar nu se sinchisise s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
verandă Înainte de a-și da seama că un grup de soldați japonezi Își pregăteau masa lîngă piscina goală. Trei bărbați stăteau pe vine pe trambuline, aruncînd surcele Într-un foc mic. Un alt soldat se afla jos, pe fundul piscinei, scotocind printre rămășițele de caschete de baie și ochelari de soare. Japonezii Îl urmăriră pe Jim care ezita În iarba Înaltă și amestecau În orezul fiert, În care pluteau cîteva bucăți de pește. Nu Încercară să-și ia puștile, dar Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În altă parte? — Păi, e posibil, Jim. Poate că japonezii Îi vor muta pe oamenii din lagăre lîngă Shanghai. Înseamnă că o să ieșim din război? — Da, tu o să ieși din război, așa-i... Basie ascunse cartoful printre tigăile de sub prici. Scotoci printre pantofi și rachetele de tenis, apoi scoase un exemplar din Reader’s Digest. Răsfoi paginile murdare, care fuseseră citite de o duzină de ori de fiecare locatar din Blocul E. Straturi de bandă adezivă unsuroasă, pătate cu sînge uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pământ, Îți apare În fața ochilor Omul Roșu. El te ține mieros de vorbă, nu-ți ia nimic, nu-ți dă nimic și dispare la fel cum a apărut. Și de-abia după dispariția lui constați cu stupoare că ceva lipsește. Scotocești bagajele, Îți controlezi portmoneul, numeri banii, te pipăi, dar nu-ți lipsește nimic. Ba, dimpotrivă, ai ceva În plus. Senzația că Îți lipsește ceva. Și scormonirea lucrurilor reîncepe, cu Îndârjire, până la epuizare. Ca și cum ai tăinui ceva, ca și cum te-ar murdări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]