1,662 matches
-
așteaptè pe Moș Crèciun, ar fi bine sè-i dau un telefon ca s-o anunț cè voi întârzia, îmi caut telefonul mobil în buzunarele de la palton, dar nu e! Îmi dau jos paltonul și-l azez pe speteaza scaunului, apoi, scotocesc în buzunarele de la pantaloni, nu e! reiau cèutèrile, în palton, în toate buzunarele posibile, dar fèrè succes, nu e! Amintindu-mi, da, a rèmas pe scaunul din dreapta, în mașinè! Oh, Doamne! Dacè brazii ar vorbi și ar putea da telefoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Dan Moldoveanu. Aceleași trăiri și aceleași sentimente cu ale autorului, aceleași locuri și miresme, aceleași conflicte, iubiri și răzbunări aprige, spuse însă într-un mod stufos și complicat, ca un ghem compact, căruia nu-i poți găsi capătul firului decât scotocindu-ți adânc memoria. Și asta se află doar la îndemâna unui brăilean. Și atunci, te încearcă un soi mulțumire. Dacă așa văd lucrurile, atunci cu ce anume avem de-a face în ceea ce ne oferă Dan Moldoveanu? Cu foarte multe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a treia sau Dragoste la vremea holerei Ne demonstrează că se poate Și azi îmbătrâni frumos, Cei doi puțin aduși de spate, Cuprinși de un amor...ghebos. Taina Ilenei Cosânziana Aflat-am taina mândrei Cosânzene, Când pe furiș i-am scotocit sertaru’: Ascunsă-ntre bikini și sutiene O carte cu poeme de...Brumaru. Cardul de fidelitate Poate fără griji să-mi dea Un card de fidelitate Soața, căci la vârsta mea Am oferte expirate. Precizare Deși nici o specificare În biblie nu
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
prezent. Întinse capul înspre al meu. Oare vroia să mă sărute? Oare o voi putea săruta? Închisesem ochii în așteptarea momentului și... o atingere pe mână. Deschisesem ochii. Mâna ei rece se odihnea pe a mea în timp ce ochii cafenii încă scotoceau ceva în sufletul meu. Eu am încredere în tine, Bozov. Ai o inimă și o minte bună. Ai și o plăcuță în jurul gâtului tău pe care Dumnezeu a pus-o acolo înainte de a te naște. Ce scrie acolo se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pui ceva pe tine. Nici prin cap nu-mi trece. Cum s-o dau jos? Se uită la mine mustrător. "Mare încăpățânat", reușii să smulg din gândurile sale. Fă cum vrei. Ce trebuie să mai pun pe mine? Începu să scotocească prin ladă, căci nu era tocmai ordonată. Mă uitam la el zâmbind. Era caraghios. Semăna cu un scutier din Evul Mediu care-și pregătea stăpânul pentru un turnir. Zâmbind, ridicasem privirea de la el și mi-o plimbam prin încăpere. Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ăia. Văzând că nu fac nimic cu ei, nici cu maieul, se întoarse spre mine: Deși au multe proprietăți speciale, nu se pot îmbrăca singuri. Mă gândeam că ar trebui să știi... Se întoarse din nou și începu iarăși să scotocească prin lada din lemn. Trebuia să mă îmbrac cu ce-mi dădea... Pe măsură ce mă schimbam, el tot îmi azvârlea haine numindu-le: Ciorapi Kelarin! Mănuși Veraen! Cizme Poddieu! Și lista continua... După un sfert de oră, când reușii să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
e vulnerabil. Ai mai vorbit despre asta cu cineva... cu Ducele sau Baronul probabil. Așa-i. Cât timp avem? După cum am văzut că-l savura pe cel de sus, aș zice mai puțin de câteva ore până să înceapă să scotocească etajul doi și mai puțin de o zi până să coboare la etajul unu și parter. Dumnezeule mare! "Corvium!" Ce-i Velail? Am prins un fragment dintr-o transmisiune a Ministerului. E ceva legat de colegiu. N-am prins mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ajutor. Intrară cu toții înăuntru și se organizară fără nici un cuvânt. Vagabonzii o luară înainte și în urma lor veneau ceilalți opt. Începură cu parterul. Uciseră pe toți cei de acolo, în marea lor parte oameni de știință în halate albe, și scotociră peste tot. Dădură peste o scară care ducea într-un subsol. Mihail și Gavriil fură desemnați să exploreze dedesubtul clădirii. Ceilalți se duseră mai sus. Întâmpinară puțină rezistență la etajele superioare și descoperiră, într-adevăr, ceea ce Corvium bănuia. Aflaseră lucrări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dragostea e totul, ea te face întreg, îl ascultam transpus, ceva misterios făcea să mă gândesc la Muntele Kogaion de lângă casă, ascuns departe, în cețuri. La fata cea mică a împăratului. Cum iubim???, a rămas obsesia mea. Am început să scotocesc prin muzica populară românească veche, aplecat pe niște benzi de magnetofon pe care tata-preotul mi-l cumpărase cu greu, că nu se găseau, nu că nu avea el bani, aveam înregistrări din toate provinciile României, le ascultam atent, furam inflexiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu rămân aici, voi fi mereu aici... E filiformă deodată, se vede aproape numai cămașa roșie, pe palmele ei deschise în sus... Tânărul iese din sală repede, parcă ar pierde ceva, se duce la dulap, deschide ușile care scârțâie prelung, scotocește grăbit, găsește un tricou negru, se schimbă. E îmbrăcat în negru, reintră în palat, ca hipnotizat. Ofelia e tot acolo, cu cămașa roșie pe palme. La palat, pe stâlpul porții, a cântat pasărea morții... o sclipire de o secundă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe ceas și zic: - Ia să vedem noi ce s-a întâmplat! - la care bunica, privindu-mă admirativ, mă întreabă: - Dar vă pricepeți și la ceasuri? - Printre altele, da! - zic eu. Aveți cumva o șurubelniță? - Avem, cum să nu! - și scotocind într-un sertar al dulapului, îmi întinde obiectul. Exact ceea ce aveam nevoie, așa că acum, neavând nici o șansă să dau înapoi, am început să desfac ceasul bucată cu bucată. Mi s-a părut antrenantă și chiar simplă chestia asta, mai ales
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pe o margine a canapelei și mănânc o alună. Ți-ar prinde bine și ție o mașină ca asta, Emma ! spune tata. Crezi că ai să reușești vreodată ? — Nu... știu. Ăă... tată, apropo. Am un cec pentru tine. Încep să scotocesc stângace În geantă și scot un cec de 300 de lire. — Bravo, spune tata. Te trec În catastif. În clipa În care bagă banii În buzunar, ochii săi verzi sunt străbătuți de un licăr. Asta Înseamnă să Înveți valoarea banilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Că viața mea se va schimba curând În bine. Și ăsta e numai meritul tău, Emma ! — Serios, Katie, spun fâstâcită. Exagerezi. — Ba nu exagerez deloc ! spune, cu un nod În gât. Și am vrut să-ți mulțumesc cumva. Începe să scotocească În geantă și scoate o chestie imensă tricotată, portocalie. Așa că azi-noapte ți-am făcut asta. E evident că așteaptă o reacție din partea mea. E o basma. Câteva clipe, nu mă pot mișca. O basma croșetată. — Katie, reușesc să rostesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
câteva persoane ? Mă simt atât de proastă. Incredibil de proastă. Evident că nu eram suflete pereche. Evident că nu era sincer interesat de persoana mea. Evident că nu m-a iubit niciodată. Mă săgetează un fior cumplit de durere și scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stânga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te pe față, bea o ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de mine. Povestea de dragoste a fost doar o făcătură ordinară. Iar acum am ajuns bătaia de joc a tuturor. O, Doamne. Mă Înțeapă iar ochii. — Ești OK, Emma ? spune Katie, privindu-mă stresată. Uite, ia un șervețel. Începe să scotocească prin portfard. Și niște gel de ochi. — Mersi, spun, Înghițind În sec. Îmi pun niște gel pe pleoape și mă forțez să respir adânc, până când mă calmez. — Cred că ești extrem de curajoasă, spune Katie, privindu-mă. Adevărul e că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Chiar mă gândesc la modul serios să mă răzbun pe Jack ? — Un loc foarte bun de unde putem Începe sunt coșurile de gunoi, adaugă Jemima pe un ton expert. Poți să dai peste tot felul de lucruri despre cineva dacă-i scotocești prin gunoi. În acel moment, sănătatea mintală Își reia, brusc, locul din creierul meu. Să dăm iama prin tomberoane ? zic oripilată. Eu nu caut prin nici un tomberon ! De fapt, m-am răzgândit. Nu mai vreau să fac asta. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ceva În direcția asta. — Ba normal că am, spune ea. Doar n-o să stau cu mâna În sân și să mă uit cum suferi ca un câine. Ce Dumnezeu, suntem ca surorile ! O, Doamne. Mi-o imaginez brusc pe Jemima scotocind prin coșurile de gunoi ale lui Jack, În costumul ei Gucci. Sau zgâriindu-i mașina cu pila ei de unghii. — Jemima... nu face nimic, spun alarmată. Te rog, nu vreau să faci nimic. — Crezi că nu vrei. Dar ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu prizonieri de război sau de cele din lagăre, văzute prin filmele tinereții lui. Un om În plus este un blestem pe capul abonaților: hazardul poate să-i pună În gamelă tocmai lui bucățica de carne pescuită de cea care scotocește cu linguroiul În imensul cazan. Ultimul flămând de la coadă, un bătrân cu niște ochelari murdari, legați cu elastic, Îl privește cu ură pe Antoniu care s-a apropiat de el, și-și strânge crăticioara la piept, cu un gest reflex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
calea ferată și Antoniu ar vrea să se Întoarcă din drum. Astăzi nu-l trage inima să stea cu mâna Întinsă la gura metroului. În preajma marilor sărbători, cerșetorii se Înmulțesc, iar dărnicia oamenilor se face simțită, aproape fiecare din ei scotocindu-se prin buzunare și Întinzând bănuțul mult așteptat. Orașul pare asediat. Deși e luni, deci o zi obișnuită de lucru, pe străzi e o Înghesuială infernală, iar magazinele sunt asaltate de cei care-și fac ultimele cumpărături. Antoniu se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atunci, din gura mamei iese o șuviță, de sânge pe care tata se repede să și-o Înnoade la gât ca pe un fular. Din acest moment, Încăperea se umple de veverițe albe, care sar și aleargă peste tot, și scotocesc cu gheruțele printr-un morman de paie, se urcă pe masă, pe scaune, pe pat, intră pe sub pat, și, apoi, cu cozile lor stufoase, mătură dușumeaua. Tata și mama le aruncă una după alta În foc. Eu plâng și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nenorocirile provocate de goana pentru satisfacerea unor interese meschine aflăm în Jurnal mai multe însemnări, precum aceasta, din 13 august: "Întîlnindu-l pe doctorul Theohari, cu spitalul său mobil, la capătul podului, îmi povestește că, la Orhania, doi sanitari i-au scotocit pe soldații morți de holeră, pentru a le fura banii. Ei și-au ascuns în gură bani furați. Amândoi au murit de holeră (singurii din personalul sanitar al spitalului)". Nici măcar analizele de laborator nu erau scutite de înșelăciuni odioase. Din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Chavel. Nu mai era atât de convins că este în siguranță. Simțea nevoia să bea ceva. Își rupse o pieliță de pe buză. Cum vreți, spuse șoferul. Înainte de Voisin e cineva? Să-i dăm drumul. Își vârî mâna în pantof și scotoci temeinic, de parcă și-ar fi ales în gând un anumit bilețel. Scoase bilețelul, îl desfăcu și-l privi uluit. — Asta e, rosti el. Se așeză și începu să se caute prin buzunare după o țigară, dar, după ce o puse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
abia acum pot formula ipoteza că aceste două personaje au lucrat în taină, în peștera întunecată a conștiinței mele, în timp ce lumea se mistuia în flăcări. Când Al zecelea om a reapărut pe neașteptate din arhivele MGM m-am apucat să scotocesc și eu prin arhiva mea personală unde am descoperit manuscrisele altor două scenarii de film care i-ar putea interesa pe cititorii acestei cărți. Primul scenariu (despre care acum aș zice că nu-i rău deloc, deși nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
a golit dinainte buzunarele și și-a pus documentele în geanta-diplomat care, firește, se pierde. Când își revine în simțiri, este un om fără identitate, care nu mai are decât propriul chip, iar acesta este identic cu al inspectorului nazist. Scotocește prin buzunare în căutarea unui răspuns, dar nu găsește nimic care i-ar putea fi de folos - numai niște mărunțiș și câte o carte în fiecare buzunar: un volum de Heine și un roman american fără valoare. Constată că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
vine să cred că eu sunt tipa inteligentă și sofisticată care zâmbește din oglindă ca o pisică Cheshire. Eu! Jemima Jones! Încă o dată, am rămas fără grai. ― Acum ești gata să pornești spre L.A., spune Geraldine triumfătoare, în timp ce eu îmi scotocesc prin geantă după portofel, încercând să nu-mi vină rău la vederea sumei imense pe care sunt pe cale s-o dau. Ei, la naiba, e o experiență unică în viață. Hainele astea or să mă țină o veșnicie, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]