1,568 matches
-
Gheorghe Grigurcu Unul din aspectele deplorabile ale epocii comuniste l-a constituit, după cum prea bine se știe, bifurcarea destinelor scriitoricești: unii autori au înțeles a-și păstra integritatea conștiinței, cu prețul nu doar al interdicției de exprimare, dar și cu cel al unor grave distorsiuni existențiale, mergînd pînă la pierderea mijloacelor de trai, a libertății și chiar a vieții, alții
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
se vrea și reușește a fi un meșteșugar de performanță al domeniului său, aidoma unui ceasornicar pasionat a regla mașinăriile ce indică pulsul valorii. Dar franchețea tranșantă a stilului său comportamental a surprins dezagreabil într-un mediu în care ambițiile scriitoricești erau inflamate, orice s-ar spune, și prin contactul lor cu modelul propagandistic al totalitarismului, maniheist și autoritarist, provocînd ispita gloriilor regizate și fluturînd instrumentul tabuizărilor. înfruntînd prejudecățile, a fost un spirit lucid, vertical, exponent al normalității criticii în timpuri
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
privește, nu pot decât să susțin această idee, fundamentală, aș zice, în înțelegerea anticipației românești. Mai mult, trebuie să adaug că acest gen de literatură este cu mult mai aproape de ficțiune decât oricare altul. Lumile prezentate aici sunt imaginare, efortul scriitoricesc fiind cu atât mai mare, fapt care nu poate fi tăgăduit. În final mai trebuie făcută o precizare. Anume aceea că Istoria anticipației se citește din plăcere, curiozitatea fiind mereu stârnită și alimentată de pana sigură a autorului. Ceea ce nu
Istoria anticipatiei românesti by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7870_a_9195]
-
de tandrețe nostalgică de factură mitteleuro-peană. Dintre autorii români contemporani, cel mai apropiat de temperamentul său artistic mi se pare a fi Daniel Vighi. Destul de sofisticat și bine croit în aparenta sa simplitate, romanul Zilele regelui confirmă fără tăgadă talentul scriitoricesc al lui Filip Florian. Cu siguranță, cititorii români care îl vor citi, vor avea numai momente de satisfacție. Întrebarea care se pune este dacă acest nou roman poate râvni la succesul internațional al cărții de debut a autorului. Aici sunt
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
la mulți ani după repetatele și cumplitele întemnițări la care a fost supus în timpul regimului comunist. În 1968, la intervenția lui Günter Grass, Hans Bergel a plecat din România, stabilindu-se definitiv în Germania unde își continuă cu succes cariera scriitoricească și publicistică. La nu multă vreme după ce l-am întîlnit pe Hans Bergel la Berlin, m-a înștiințat că i-a fost acordat titlul de doctor Honoris Causa al Universității din București. Presa din țară a relatat acest eveniment - o
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
Pentru ca le susține o imensă decentă și o sinceritate care își poate permite luxul sentimentalismului, pe ici, pe colo. Nu e un tratat de istorie, cum autoarea ne avertizează, cu o onestitate care face parte din profilul ei moral și scriitoricesc, dar poate că reușește, într-o anumită măsură, ceea ce un tratat nu ar izbuti niciodată. Să traseze un tablou impresionant (chiar dacă e compus uneori din linii naive) al unei lumi de care te poti atașa pur și simplu de dragul celei
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
și 22 septembrie 1980, reproduse inițial în rubrica "Cerșetorul de cafea", din pagina a șaptea a "României literare", și acum în volum, sînt mici bijuterii de sensibilitate umană și expresivitate artistică, mostre de luat obligatoriu în considerare la creionarea profilului scriitoricesc al lui Emil Brumaru. Delicate și parșive, sublime chiar și în nerușinare, erudite și pline de miez, scrisorile lui Emil Brumaru către Lucian Raicu demonstrează, dacă mai era nevoie, că în literatură nu există cuvinte tabu și teme prohibite, că
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
George Volceanov, publicul românesc, de multă vreme imunizat de scrieri altminteri șocante, nu și-a putut imagina nici pe departe vâlva stârnită de carte la apariția ei. Philip Roth străbătuse și el, între timp, mai multe etape ale evoluției lui scriitoricești, ceea ce-l face și mai greu de ajuns din urmă și receptat corect, în pofida strădaniei de acum de a umple golurile (am auzit o veste bună: Polirom s-a angajat să-i publice integral opera). Citind, de pildă, în Adevărul
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
interpretând trecutul biografic după cum îi convine. Pe o treaptă mai înaltă de subtilitate stau "masochiștii", cei care se ponegresc sub privirea lacomă a cititorului, făcându-l pe acesta captiv al unei plăceri vinovate. Spun "subtilitate", fiindcă încet-încet, prin aceste manevre scriitoricești, lectorul este dus exact acolo unde a vrut autorul, chipurile, sincer în autocritica lui. Nimic din aceste jocuri scripturale cu falsă adresă nu transpare din filele de Jurnal scrise de Sorin Stoica și editate după moartea tânărului autor. Acest prim
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
Șoseaua Nordului sau Balonul e rotund sînt valorizate drept creații cu greutate artistică, iar rolul de scriitor propagandistic pe care Eugen Barbu și l-a luat nesilit de nimeni e privit drept un fel de plată, obligatorie (?) pentru îndrăznelile sale scriitoricești din Groapa și de mai tîrziu. Dar, observă Cronicarul, despre îndrăznelile din Groapa nu se știe nici astăzi dacă sînt ale lui Eugen Barbu. Iar cele din Incognito, de pildă, sînt îndrăzneli de drumul mare, devalizând alți scriitori de zeci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
Lenin Play Chess (2009) și The Poetry Lesson (2010), ambele publicate la Princeton University Press, ca și volumul anunțat pentru 2011, Whatever Gets You Through the Night. A Story of Sheherezade and the Arabian Entertaiments, sunt reconfigurări ale unui profil scriitoricesc mereu surprinzător. Eseurile sale, debordând de bună dispoziție, au avut întotdeauna o solidă componentă literară - ca ton și referențialitate. Dar ele n-au fost decât indirect și explorări propriuzise ale spațiului literar. Nici The Posthuman Dada Guide (tradusă de Ioana
Când dadaiștii joacă șah (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5777_a_7102]
-
50 de ani, ameliorarea acelorași texte va merge pînă la transformarea lor în mesaje telegrafice, lapidare și directe. Oricum, cartea Cum se ameliorează operele ratate? este o mostră încîntătoare de comentariu literar, o analiză de pe urma căreia un cititor cu înclinații scriitoricești are multe lucruri de învățat.
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
Ioan Lăcustă Multă vreme am crezut în singura putere a scrisului cu străvechile instrumente -creion, toc, stilou (pix). Ordonarea gândurilor în șire după ritmul lent al înaintării creionului pe coala de hârtie îmi părea a fi desăvârșită, truda scriitoricească însemnând și nesfârșite reveniri asupra a ceea ce încercai să-i dai un chip de cuvinte. Adăugiri, ștersături, nesfârșite completări, reveniri și permutări de pargrafe, toate celelalte multe ale muncii pe text făceau din scris o corvoadă amețitoare, cu irizări de
Mircea, computerul și dorul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10876_a_12201]
-
dincolo de asta cel mai greu moment a fost atunci când am primit dosarele tatălui meu. Situația este așa pentru că eu văd în scris ceva extrem de tehnic. În mod tehnic zidesc acel obiect plecând de la ceva foarte personal. Din cauza asta, problemele mele scriitoricești nu sunt niciodată probleme umane, aceste probleme umane apar într-o structură de frază care nu-i rezolvată. Ca să răspund foarte pe scurt, eu nu am probleme umane, probleme morale, ci probleme de elaborare și acestea sunt problemele mele umane
Peter Esterházy „Eu nu am probleme umane, ci probleme de elaborare“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7141_a_8466]
-
Gabriel Dimisianu Sunt evoluții scriitoricești care prind câteodată critica nedispusă (sau nepregătită) să le întâmpine. Voi aduce exemplul lui Ion Vianu a cărui nouă carte, Amor intellectualis, a fost printre acelea care au dominat anul literar în curs. A interesat lumea cititoare, a stârnit valuri
Canapeaua verde by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5935_a_7260]
-
și în discuția unei alte epoci s-ar fi putut chema, la fel de bine, Fețele orașului. Au apărut, în ultima vreme, cel puțin două reeditări consistente - începutul seriei memorialistice a lui Bacalbașa, Bucureștii de altădată (Humanitas, 2014) și instantaneele din lumea scriitoricească bucureșteană ale lui Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso (Polirom, 2014) - plus alte câteva volume de memorii având orașul pe fundal. Așadar, ideea de caleidoscop cu imagini din capitală este îndreptățită. Însă privirea memorialistului, fiind una din interior este, în
Unul pe față, unul pe dos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2619_a_3944]
-
un "demnitar conformist" iar "trufașa să gloriola" era suspectă de oportunism. Deși hedonist spiritual, desi scriitor ponderat și modest care prin temperamentul, prin datele sale psihosomatice are vocația refuzului oricăror servituți, într-atât încât refuză chiar participarea la viață breslei scriitoricești (șezători, conferințe), ilustrativ în acest sens fiind și faptul că deși avea un cult pentru E. Lovinescu frecvență să la ședințele cenaclului condus de acesta a avut un caracter "oscilatoriu și intermitent", scriitorul acesta, deci, a fost constrâns totuși să
Între actiune si contemplatie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/17585_a_18910]
-
cărții - cum este cazul Obolului visului -, cititorul trăind tot timpul cu impresia că asistă la un spectacol artificial în care miza nu stă în redarea fidelă a vieții acelor personaje, ci în folosirea lor ca pretexte pentru etalarea unei tehnici scriitoricești de mare clasă. Și de fapt chiar asta se întîmplă în Obolul visului, o desfășurare de tehnică narativă ce nu se poate plia pe profilul psihologic al personajelor. E o discrepanță vădită între finețea stilului de care se face uz
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
poposește într-una din luxoasele-i reședințe care nu era decît clădirea de vis-à-vis: se afla acolo, atîrnată la loc vizibil, o pereche de indispensabili uriași, pusă la uscat. Căpătînd astfel o anecdotică ilustrare, contrastul izbitor dintre cele două destine scriitoricești nu poate a nu persista în conștiința noastră. Neîntreruptei glorii sadoveniene i-a corespuns o existență umilită, prigonită, prescurtată, cu toate că purtătoare a unor valori literare și morale de prim ordin. Dacă autorul Crengii de aur dar și al lui Mitrea
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
de altfel, pagini necruțătoare în secvența autobiografică Scriitor în comunism. El nu se cruță, în fond, nici pe sine - așa cum n-o face cu cei evocați -, și nu se ferește să recunoască, adesea, că în purtarea lui - în cazul convocărilor scriitoricești, la USR, în redacția revistelor etc. etc. - era inclusă și o mare doză de frică. O frică omniprezentă într-un regim opresiv, o frică pe care trebuie s-o fi resimțit - alături de anxietățile legate de propria- i creativitate de poet
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
de scris; o bună parte din romanele lui extraordinare sunt scrise în anii ’70, când - la început - se confruntă cu șomajul, iar apoi cu serviciul epuizant la program (la mai sus-pomenitul ISPIF). Tribulațiile scriitorului, ca și poveștile sale din lumea scriitoricească a anilor ’70- ’80 sunt, așadar, în paginile acestor amintiri. Și mai este ceva aici: pe lângă partea de formare personală (plus, copleșitoare, imaginea în negativ a mamei sale, pe care o „ura”), sunt pagini întregi de evocare a meseriilor bucureștene
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
mai citite cărți ale secolului trecut, „Ferdydurke“ inaugurează temele și motivele fundamentale ale operei lui Witold Gombrowicz: problema imaturității și a adolescenței, viața ca un teatru, criza socială și culturală. Avem de a face cu o manifestare neobișnuită a talentului scriitoricesc, cu o nouă și revoluționară metodă a romanului și, în sfârșit, cu o descoperire fundamentală, o anexare a unui nou câmp al fenomenului spiritual, cu un tărâm al nimănui, unde doar o glumă iresponsabilă, un calambur și un nonsens își
Agenda2005-51-05-timpliber () [Corola-journal/Journalistic/284529_a_285858]
-
Sorin Lavric Daca i s-ar cere sa spună ce însușire și-o prețuiește mai mult, Sorin Dumitrescu s-ar opri negreșit asupra vocației de pictor și ar neglija-o senin pe cea scriitoricească. Sau, dacă nu ar neglija-o, ar socoti-o secundară și oarecum întîmplătoare, ca o prelungire neproblematică a ființei sale. In realitate, coabitarea celor două înclinații ar trebui să-l îngrijoreze, căci, admițînd că într-un om nu pot încăpea
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
și, de altfel, oricare cititor de astăzi al cărții. Cine le ignoră nu cred că o va înțelege în toate semnificațiile ei. Și nici nu-și va putea explica marele ecou pe care l-a avut în epocă. În mediile scriitoricești și dincolo de ele, în publicul larg. Împrejurările la care mă refer au fost generate de schimbarea bruscă a politicii culturale a partidului comunist, intervenită în vara lui 1971. Este anul în care apărea această carte a lui Marin Preda, cuprinzând
Recitind Imposibila Întoarcere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5961_a_7286]
-
Sorin Lavric Gîndirea e forma pe care o ia spiritul atunci cînd renunță la epatări sociale. Cînd „așadar“ scapă de cele două intenții impure care alterează intimitatea actului scriitoricesc: dorința de a te face remarcat și ambiția de a avea o influență. La Dragomir, cele două motivații sunt cu totul absente, de unde și lipsa vreunei preocupări pentru eleganța expunerii ori pentru parada intelectualului care face caz de propriile gînduri
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]