1,460 matches
-
despre și în numele adevărului, când la două degete de caseta editorialului un impostor minte sistematic de îngheață apele? Credibilitatea unui editorialist este dată nu doar de inclemența privirii țintind „de partea cealalată a gardului”, dar și de responsabilitatea retinei care scrutează „curtea de idei” de la care se revendică editorialistul. Dl Dumitru Țepeneag are dreptate: nu e potrivit ca oameni care semnează în același ziar să se atace reciproc chiar în paginile care-i găzduiesc cu egală generozitate. Greșește, însă, când arată
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
că vechiul crucișător Petropavlovsk ar fi putut scufunda orice vas al marinei americane. Promiscuitatea în care trăiesc prea mulți dintre oamenii locurilor vizitate în 1992 de către Taplin îl ia oarecum prin surprindere pe autor. Oamenii se lasă foarte greu priviți, scrutați cu atenție. Ei se ascund în spatele unui slogan care străbate Rusia ca un guturai - teper, u nas vsyo, azi avem de toate. Numai că, atunci când această minciună nu mai poate ține nici de foame, nici de cald, când nu te
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
dacă sunt prieteni, cunoștințe sau necunoscuți, se analizează cu coada ochiului. Există, ca și la teatru, loji locurile întunecate unde te poți izola culise spațiul tehnic al fonografului sau pick-up-ului dar mai ales centrul scenei, unde privirile se întretaie, se scrutează, se pândesc. Nimic nu rămâne neobservat, nici cele mai mărunte gesturi ale dansatorilor, nici baletul apropierilor amoroase, nici chiar cuplurile care "se fac ușurel nevăzute în întuneric". Fiecare este așadar incitat să flirteze, să aibă rolul principal, nu să "stea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
621. „Aruncă, cititor bucolic, Naiv și sobru cetățean, Volumul meu saturnian Și orgiac și melancolic! De nu ai studiat metodic Retorica de la Satan, Să-l zvârli! Altfel citești în van Și-ai să mă crezi nebun spasmodic. Dar dacă a scruta vei ști În hău, și fără amăgire, Ia-l, ca să-nveți a mă iubi, Duh curios și-n pătimire, În care doruri de rai gem, Mă plânge!... Altfel, te blestem!” Charles Baudelaire 622. „Cartea oglindește, nu numai în conținut, dar
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Curios, Marele Vecin nu reclamase insula. Vigilența sporise cu atât mai tare. Acostară pe insula devenită peninsulă, sub un soare radios. O patrulă raportă că nu era nimic de semnalat și își continuă rondul. Se îndreptară spre port, de unde era scrutată în permanență cu binoclul câmpia monotonă de dincolo de Nistru. Rapoartele de peste noapte și cele din zilele precedente nu semnalau nimic deosebit. Totul părea calm. "N-are importanță, e ca și cum Marele Vecin și-ar întinde mâna ca să-și însușească o bucățică
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să poată duce sarcina ideală a cărei importanță o celebra poemul vremurilor noi. Când a ajuns la Moscova, după o lungă și penibilă călătorie cu trenul, s-a prezentat în fața unei alte comisii care i-a examinat dosarul, i-a scrutat expresia redusă la esențial și a decis: la Leningrad! A crezut că auzise chiar: bună pentru Leningrad! A luat așadar, în aceeași seară, trenul împreună cu restul grupului, încă uluită de această selectare enigmatică. Au ajuns la destinație dimineața, foarte devreme
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
căutat. Nu-mi rămâne decât să întind mâna pentru a culege boabele de idei și idealuri ca pe fructele din pom. Și starea care mă cuprinde continuă. Cu febrile căutături încă vom descoperi atrăgătoare spații din microuniversul ieșean dar putem scruta și în spatele acestor realități și revelații. Dincolo de zare se ascund inefabile tărâmuri pline de enigme, plăsmuiri devenite cu timpul certitudini. Privim peste atmosfera burgului vechi și o mulțime de gânduri ne poartă cu înfrigurare spre simboluri și esențe, dând năvalnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
așteptări mari, câștigul zero. Nu am ce să le ofer deocamdată, dar degeaba... Mă simt ceva mai bine, aerul curat îmi oxigenează plămânii creierul judecă normal. Îmi clătesc ochii ,,numărând’’ în joacă multitudinea de cuiburi agățate de crengile salcâmilor ce scrutează seninul până undeva departe. O zi plăcută... O zi numai bună de trăit...în libertate! Și eu tocmai ce mă auto-exilasem în acest loc, aproape de marginea lumii. Și...tocmai pentru a-mi repara sănătatea. Locul unde cred că mă voi
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și mare denumind fie vârsta celor care scriu, fie numărul de apariții), toți elevii școlii noastre au avut prilej de-a lungul timpului să se afirme - poetic sau științific, în limba română sau într-o limbă străină, glumind sau dimpotrivă scrutând realitatea cu ochiul detașat al jurnalistului în formare. Revistele școlii nu-s nici puține, nici neinteresante și nici lipsite de tradiție... De ce? Fiindcă sunt ticluite cu suflet, cu dăruire, cu respect. Consiliul elevilor editează anual revista O.M.G. (organizăm, mediatizăm
DESPRE NOI CEVA EXTRA... (CURRICULAR). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Săndica Bizim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1863]
-
realizarea unor proiecte de tip comercial - comenzi - cum ar fi de exemplu studiul orientării antenei primului satelit pentru comunicații - Telstar. Însă, pe lângă aceste sarcini de serviciu Penzias și Wilson au primit permisiunea să folosească în timpul liber instalațiile laboratorului pentru a scruta cerul în vederea detectării diferitelor surse radio. Ei și-au concentrat atenția asupra așa numitului „zgomot” care însoțește întotdeauna un semnal util. Ar trebui ca „zgomotul” să fie cât mai mic pentru ca semnalul util să nu fie „înecat” în zgomot. Cei
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
turbulentă și exhibiționistă. Citindu-l, îl înțelegem mai bine. Ion Cristofor este preocupat, obsedat chiar de ideea și soarta poetului, despre care cultivă o imagine mai curând sumbră, profund interiorizată, plină de gravitate și de neliniște. Deloc convențional, Ion Cristofor scrutează drama poetului și a poeziei cu luciditate și cu talent evident". Cum v-ați caracteriza? În principiu nu cred că aș avea multe de adăugat portretului pe care Adrian Marino mi l-a făcut. Sigur e că am evitat mereu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
spuneți, se definește sunt, cred, în paginile Jurnalului meu, atâta cât am editat până acum (două volume apărute, al treilea sub tipar). Nu sunt decât un personaj de plan secund, un "martor". Nici nu sunt eu în măsură să mă scrutez public; să mă exhib încă mai puțin. Dintre toate portretele acestui "personaj", cred că cel mai izbutit mi l-a creionat Dan C. Mihăilescu, al cărui spirit "muntenesc", sagace și vitriolant, îl gust cu deliciu în fiecare pagină a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se desfășoară În estul Californiei, sus, aproape de vârf, ne oprim În fața unui monument ridicat pentru memoria coloniștilor pionieri care au străbătut far vestul, cu carele cu coviltire, În secolul trecut, pentru a veni În țara făgăduinței. Un bătrân, În picioare, scrutează zarea spre răsărit. În jurul lui femei și copii În genunchi mulțumesc Domnului că le-a ajutat să ajungă la locul dorit. Tinerii care aleargă astăzi pe șosele betonate, Într-o țară ridicată În timp record, uită marșul pionierilor, uită 30
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
odată în plus că Divinul mi-a dăruit în această viață niște părinți dharmici, ușurându-mi evoluția! Decât să spun mantre-poezie, mai bine nu spun. Sfințenia trebuie să se manifeste, nu să se clameze! TESTAMENTUL Ochii Zeiței îl fixau pătrunzători, scrutându-i străfundurile. Stătea ascultător în fața Ei și aștepta comanda. Nu era înfricoșat. Din contră! Privirea Zeiței era, pe cât de autoritară în mesajul ce-i transmitea, pe atât de caldă. Se simțea învăluit în marea de iubire a Mamei Sfinte și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Predeal a groazei românești de atac, se grupează scriitori unul și unul: I. Nistor, Tofan, Grămadă, marele Constantin Morariu, preotul și apostolul neamului, Victor Morariu, Leca Morariu, Aurel Morariu, I.E. Torouțiu, G. Rotică, dr. Gheorghiu, Emilian Slușanschi și câți alții”... Scrutând viitorul redacția Junimei Literare nota în nr. 112/1939: ...”Cu acest număr Junimea Literară, care nu e nici cenaclu, nici revistă pentru câțiva inițiați, ci mânăstire voievodală, cu slujitori de elită, dar cu ușile deschise larg pentru toți care îi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cu calmul și perspicacitatea pe care ți-o dau momentele grave, de absolută singurătate, În care nu mai poți „ocoli” lucrurile, acele „lucruri” În care este amestecată și propria ta ființă, de a privi „cu ochiul dinlăuntru”, de a te scruta, urmări, „bănui”, „suspecta” și „vâna” În cele din urmă, cum o face un singuratec și Înfometat vânător cu un animal ce devine, deodată, singura sa salvare. În acele momente când orizontul, altfel larg, deschis și mereu schimbător al omului se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Bateman încă mai era acolo, am avut subit sentimental că petrecerea era pe punctual de a scăpa de sub control. Ceva în mine s-a prăbușit, explodând - un moment de disperare pură, aproape viscerală - aveam nevoie de încă o linie. Am scrutat din nou mulțimea. Jay alunecase în sfera celebrităților - soția mea și David Duchovny -, iar Robby dispăruse. Așa că am urcat pe scările impozante, curbate, la primul etaj, să verific dormitorul lui Sarah - folosindu-mă de o așa zisă investigație a cazului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în altă parte, bâiguind un soi de mulțumire în timp ce am auzit pași pe coridor. Clayton i-a auzit și el și fără să mai adauge nimic se întoarse să iasă din birou. Dar Aimee Light apăru în cadrul ușii; amândoi se scrutară sumar înainte ca Clayton să dispară în grabă. - Cine era? întrebă Aimee, firesc, legănându-și șoldurile prin încăpere. Am mers la ușă, încă destul de bulversat, și am văzut cum Clayton dispărea pe coridorul pustiu. Am răsmas acolo gândindu-mă de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
O, și labradorul nostru crem mă urăște teribil. Am scos un oftat imens. Așa că am destule pe cap - mai slăbiți-mă. După care m-am întins după foaia pe care o ținea în mână: Dați-mi-o. O ținea ferm, scrutându-mă încruntată. Continuam să trag. Ea n-o lăsa din mână. Privirile noastre s-au înfruntat o vreme. În cele din urmă m-am lăsat pe spate în fotoliu, suflând greu. A așteptat răbdătoare. - Domnule Ellis, motivul principal pentru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pasărea, amândoi fără grai, până când m-a întrebat: - Aveți cumva o pisică? În aer plutea un miros de fum, iar soarele urca pe cer. Sarah îl lăsase pe Terby zăcând lângă piscină, arătând negru și mort în lumina dimineții. Am scrutat din nou câmpul, să mă conving de dispariția pietrei de mormânt. Și am continuat să scrutez câmpul pustiu ațintindu-mi privirea asupra locului care se înălța ușor chiar acolo unde începea pădurea și mi-am amintit că Jayne îi spunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
miros de fum, iar soarele urca pe cer. Sarah îl lăsase pe Terby zăcând lângă piscină, arătând negru și mort în lumina dimineții. Am scrutat din nou câmpul, să mă conving de dispariția pietrei de mormânt. Și am continuat să scrutez câmpul pustiu ațintindu-mi privirea asupra locului care se înălța ușor chiar acolo unde începea pădurea și mi-am amintit că Jayne îi spunea câmpului „plai“, făcându-l să pară mult mai inocent decât îl vedeam eu acum. Zbârnâitul mașinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
roză a vânturilor de pe acoperișul casei Allen, când Mitchell m-a întrebat cu un aer îngrijorat, și nu cu maliția la care mă așteptasem: - Și ce te-a mânat spre colțul ăsta de lume, Bret? Mă simțeam destul de amorțit și scrutam câmpul întunecat din spatele casei vecinilor. Am ales o notă verosimilă de detașare, glumind: - Păi, soția a citit mai multe articole din reviste despre cum copiii care cresc fără tată au mai multe șanse să devină delincvenți în adolescență. Și voila
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
1944 a abatelui Lacaze în fața orgii sale; un cap al lui Crist executat de sculptorul Michel Ciry, cu dedicație. Tot aici, se află un mare dulap în care stăpânul casei își rânduia manuscrisele, colecțiile ziarului l’Express ș.a.m.d. Scrutez acele interioare venerabile, înnobilate de prezența unui spirit ales, și mă gândesc la valoarea unei existențe umane perpetuate în obiectele ce i-au stat în preajmă. Gândul acesta are ceva anihilant în el pentru un om care le privește după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să amestecăm literatura cu realitatea care a făcut-o posibilă dacă nu vrem să devenim niște umbre, dacă mai ținem la propria identitate. VASILE GÂRNEȚ: Petrecem mai multe ore la Malagar. E o vale mare în față, pe care a scrutat-o de atâtea ori, cu siguranță, și François Mauriac. Mulți colegi se întind pe iarbă cu o plăcere cvasianimalică: o exultare a instinctelor, dorința de a reveni la sânul naturii-mamă, de a te simți, măcar pentru o bucată de timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
peisaj splendid, pe care îl admirăm și de la nivelul doi al Turnului (115 metri), unde poți urca numai cu liftul. Renunțăm să ne mai aventurăm și la platforma a treia, situată la 274 de metri înălțime, loc din care poți scruta împrejurimile - în zilele cu o foarte bună vizibilitate - pe o rază de 70 km (cel puțin așa scriu pliantele turistice). Și totuși, imaginea Parisului noaptea, contemplată de pe colina Montmartre, m-a impresionat mai mult. Priveliștile văzute din Turn au, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]