5,253 matches
-
strâns și el suficient cât să se întoarcă pe Terra, i-a căzut tot părul. — Așa e omul, lacom, zise Felix S 23. Oricum, eu vă mulțumesc și vă rog să mai poftiți pe la noi, spuse chelnerul, înclinându-se. Mă scuzați că nu vă conduc, dar nu pot ține mult moneda la mine, trebuie s-o depun în accelerator. Se sculară cu toții în picioare, să-și ia rămas-bun. — Cred că sunt în asentimentul colegilor mei dacă voi spune că ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
țărani, c-altfel cum am fi ajuns în spațiu? Eu vorbeam cu tine ca de la om la om, să-mi explici și mie cum vezi tu anumite treburi... Și dacă eu explic ca om și dumneavoastră receptați ca, să mă scuzați, comandant? — Nu este cazul, spuse Aciobăniței, luând o mină jignită. Pilotul îl mai privi o dată bănuitor, apoi spuse: — Sincer să fiu, tovarășe comandant, există anumite fenomene, gravitația, de pildă, cu justețe adusă de dumneavoastră în discuție, sau învârtitul în neștire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o îndeletnicire, puneam pe masa soției și copilului meu o pîine. Albă. Sau intermediară. În care aluatul creștea precum scriptele scenariilor. Atunci am văzut, prima dată, că, uneori, prejudecata "accesibilității" spotului, care trebuie "consumat" de oameni de toată mîna (targetul) scuză mijloacele estetice fracturate la mijlocul drumului. Dar, oricum, parcă, în 2001-2002-2003, anii în care am avut, mai mult, de-a face cu publicitatea, nu era atît de mult derizoriu pe piața spoturilor și clipurilor românești. Știu că o să tresăriți (unii) oripilați
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
adio”! N-am să găsesc niciodată cuvinte suficiente pentru a descrie grandoarea acestei îmbrățișări. Și niciodată nu voi putea descrie prăbușirea mea într-o cumplită și agonică suferință... Ești singur în fața durerii. Amăgirea e zadarnică. Fariseii vor încerca să se scuze, să invoce timpul pentru a se ascunde de propria lașitate. Existența este o căutare continuă care cere un preț mult prea mare. Oare drumul către fericire trebuie să-ți transforme sufletul într-o rană fără de leac? Nu pot să înțeleg
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
pe scaun în genunchi și cu un pistol de jucărie a început să se facă că împușca pe toți din jurul ei. Mi s-a ridicat adrenalină la cap!La sfîrșitul programului m-am dus direct la mama fetiței. -Doamna, mă scuzați că va deranjez, dar știți ce s-a întîmplat săptămîna trecută în comunitatea noastră? -Da, îmi răspunse. -Dacă știți, de ce ati cumpărat fetiței dumneavoastră un pistol care este simbolul crimei, de ce o lăsați să mimeze omorul- ca să nu mai spun
DESENSIBILIZAREA CA MOD DE EDUCAŢIE (INCONŞTIENT?) de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364427_a_365756]
-
a sărit imediat în brațele lui Andrei, care apoi a venit spre Ana și a îmbrățișat-o. A fost o seară foarte plăcută și când sora ei i-a spus vestea cea mare, Ana i-a felicitat, apoi s-a scuzat că este târziu și trebuie să-l culce pe Cristian. Nu după mult timp a plecat și Andrei, iar Claudia a venit în camera Anei și când a văzut-o plângând i-a spus pe un ton dulceag, încercând să
FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364438_a_365767]
-
Anania, Antonie Plămădeală și Nestor Vornicescu, în vederea alcătuirii unei viitoare cărti. Dacă aveți asemenea amintiri, vă rugăm să ni le trimiteți, fiindcă pregătim volumul. În cazul în care mesajul nostru nu vă interesează sau vă deranjează, vă rugăm să ne scuzați, eventual să ne dați un semn, ca să ștergem pentru totdeauna adresa Dvs. din evidențele noastre. Oricum, să dea Dumnezeu ca acesta să fie singurul necaz al Dvs., altele să nu mai aveți. Așadar, avem disponibile următoarele lucrări: A. Cărți recent
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
devenisem cam comod și prea încrezător în “succesul meu.. Toate le gândisem fulger, insă te urmăream, făcuserăm comandă și salutaserăm multă lume, deoarece eram f.cunoscuti de atunci, toți te iubeau, placandu-le stilul tău aristocratic, nobil, regal.. M-am scuzat și-am plecat..bine inițial la toaletă, dar apoi m-ai văzut cum am vorbit cu ospătarul nostru.. M-oi fi dat de gol? Însă, mi-am continuat drumul. După un timp m-am întors După un timp apare ospătarul
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
să îmi aduceți tablele înapoi! În orice clipă, tata și bunicul pot să își dorească să încingă un joc de table, și tablele lor sunt la voi! - Nicio grijă, mâine ți le aducem! Promiteau Bebe și Vali. Mâine uitau, se scuzau, și promiteau din nou Bunului Prinț că i le vor aduce mâine, negreșit. Într-o seară, ce era mai rău s-a întâmplat. Tata și bunicul Bunului Prinț au dorit să încingă o partidă de table. Și au observat că
JOCUL DE TABLE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364565_a_365894]
-
socoteala mea. De unde tragem concluzia că paradoxalul și cheltuitorul Caragiale se descurca bănește greu cu toată moștenirea Momuloaiei.” Asemenea eroului din Cântecul Nibelungilor, unde Volker mânuiește și sabia și lăuta, la sfârșitul unei poezii intitulată amicului meu Gion, Caragiale scrie: „Scuză-mi, Gion, acest pripelnic indigest ola padrio ( ... ) ghiveci amestec talmeș balmeș.” Haimanaua se referea la „ipersensibilitatea ramolitei jupânițe ce se cheamă Academia.” Pe Caragiale, cel despre care se spunea că nu și-a terminat niciodată liceul (să fi fost de
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
barou și asta mă întristează... - Bună seara, domnule avocat! Bine ați venit! Bună seara, domnilor! a răspuns ea cu o ușoară reverență și cu cel mai frumos zâmbet pe buze. Încă nu am avut această șansă... Vă rog să mă scuzați! Cu ce doriți să vă servesc? A fost o seară de succes. Toți clienții au fost încântați de felul în care Mariana își împlinea obligațiile de serviciu. Știa că au discutat câte ceva despre ea. A prins, în trecere, câteva vorbe
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
întinzându-i mâna. "Toți bărbații de la acea masă au dat mâna cu mine... Doamne, ce fericită am fost! Nu m-au privit ca pe un ospătar! Și câte se spun despre avocați! Dar, sunt oameni și oameni. Peste tot...". - Mă scuzați, am ajuns! i-a întrerupt șoferul taxiului gândurile. Aici ați dorit, nu? Ea s-a uitat rușinată pe geam. Nici nu simțise că mașina se oprise deja. - Da... ah, da, exact aici. Mulțumesc și mă iertați!... Cât am de plată
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
noaptea nu se atinsese de ea. Când s-a urcat în pat, el părea să doarmă. Anca a simțit, după respirație, că este treaz și l-a sărutat pe obraz după ce a încercat să-l îmbrățișeze ușor. El s-a scuzat că este obosit și urmează o zi grea. Își lăsase pijamaua și alte articole de lenjerie în mare neorânduială. Fiecare pe unde căzuse ori unde fusese aruncat din mers. Ceea ce era neobișnuit la el. Iar lucrurile pe care le îmbrăcase
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
abilitate ușoara emoție și impulsul de a o strânge în brațe și a o săruta. - Hai, te rog, încetează! Doar m-ai văzut de atâtea ori... - Da și te-am văzut și mai goală decât atât.. - Hei! Cum îți permiți.... Scuză-mă!... Cu ce ocazie? - Anca, hai să fim serioși. Te mai schimbi pe ici pe colo, te mai apleci, halatu-i scurt, e decoltat, mai scapă câte un nasture neprins și, în plus, nici acolo nu porți sutien, ce naiba! Îți stă
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
și convingător. E vorba de o onomastică, a continuat imediat, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit, privindu-l aparent liniștită. - În cazul acesta, petrecere frumoasă! Și până atunci nu avem timp să... - Nu, nu am timp de nimic, scuză-mă! Nu am hotărât nici în ce să mă îmbrac. Nu prea știu ce persoane sunt invitate și plec să-mi... - Mergi așa cum ești acum îmbrăcată. Îți stă excelent... - Ei, nu se poate, Viorele! Astea-s articole de stradă, nu
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
lucrarea este finalizată. Pentru că birocrația față de o asemenea întreprindere culturală și editorială (fie ea și de interes zonal) era foarte greoaie, m-am prezentat la tovarășa Petrescu, secretara cu propaganda de la județeana de partid. Aceasta m-a primit cerându-și scuze că nu poate să dea aviz pentru monografie unei comune care stătea prost la indicatorii economici de bază, era codașă pe județ în privința achitării sarcinilor contractuale către stat. După această întâmplare care a tăiat entuziasmul tuturor celor interesați, lucrurile au
O ISTORIOARĂ CU SCHEPSIS DESPRE MONOGRAFIA UNOR SATE DIN ARGEŞ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361527_a_362856]
-
înființării comunei, perioadă în care s-au stabilit primii plugari veniți din Crimeea, conform documentelor existente, pe o vatră deja locuită de o populație româno-tătară, după cum se transmisese prin viu grai de către localnicii bătrâni. Primarul, fiind mai vârstnic, s-a scuzat că nu poate participa la sărbătoarea comunei, lucru ce nu a deranjat pe nimeni. Săndica, îmbrăcată într-o rochiță de culoarea cerului senin, scurtă și strâmtă, ce îi scotea în evidență ostentativ pulpele sale senzuale, cu un decolteu periculos de
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
că ai dreptul să-ți susții examenul de stat. - Da, mă gândesc să-l susțin în vară, dacă nu mă vor pune să repet anul. Este o poveste mai încurcată de care nu-mi face plăcere să-mi aduc aminte. - Scuză-mă! Nu am vrut să-ți stric seara. - Nu-i nimic. Cum mi-a venit supărarea așa îmi și trece. Nu sunt ranchiunoasă de felul meu. - Atunci este bine. Pot să te mai invit la dans și în continuare? Am
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
vă seamănă fizic nici pe departe, continuă, îndreptându-se spre Mihai. Apoi e taciturn, morocănos, singuratic, deși uneori acolo au loc adevărate dezbateri, aș putea spune. Vin fel de fel de oameni, unii mai prezentabili, alții jegoși și cu plete, scuzați-mi expresia! - Vom avea nevoie de declarațiile dumneavoastră, ceru Dan, privind și spre harnica vecină. - Desigur, desigur! Cei doi soți au urcat împreună cu polițiștii, la etajul I. Comisarul l-a lăsat pe Mihai să sune. Ușa s-a deschis și
PROMISIUNEA DE JOI (XVII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363864_a_365193]
-
gazdă. - Pleci așa repede? o întrebă Arion. - E târziu... - Mă poți duce și pe mine până la Piața Rosescu? o întrebă noul-venit. - Da, sigur, răspunse fata. Lorena se oferi s-o conducă până la poarta casei. Tânărul făcu câțiva pași, apoi se scuză: - Doar două minute, vă rog! Am uitat ceva. Nici n-a intrat bine în casă, că Arion l-a și prins de guler: - Să nu mai vii cu tâmpenii de-astea la mine, auzi?! îi șuieră în nas tânărului, apoi
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
mai...,da, ce mai gândiți! Acum, după un an...revenire, mai aveți de adăugat ceva! Aici, ori în paginile finale, rămase, încă, goale. Îndrăzniți! Vă aștept! 72. Amintiri personalizate (2): VAIDNER CAMELIA Dragă Dio, te rog foarte mult să mă scuzi că nu-ți voi scrie fraze care să ocupe tot locul pe care-l am rezervat în acest caiet. Adevărul este că eu nu mă prea pricep să scriu despre așa ceva. Să știi că-mi face o deosebită plăcere să
DEŞERTUL DE CATIFEA (71-74) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363897_a_365226]
-
Și cu atât mai în rol devenisem când, după Actriță, a trebuit să îndrug și eu câteva cuvinte referitoare la cartea unuia dintre cei doi cărturari care mi-au intermediat revelația întâlnirii cu această Doamnă a Scenei. M-am și scuzat că o fac dupa un asemenea moment înălțător, recunoscând că vorbele mele, după recitalul Doamnei, nu pot fi decât niște sunete cacofonice. Și, într-o altă zi, surpriză: fermecatoarea Actriță fără vârstă, însoțită de aceiași Oameni Frumoși, adăugându-li-se
MULŢUMESC ÎNTÂMPLĂRII, MEŞTERUL CEL TAINIC ŞI ISCUSIT AL LUI DUMNEZEU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364013_a_365342]
-
de frumusete, de data aceasta unanim acceptat de către oameni, este frumusețea aurului, a argintului, precum și a pietrelor prețioase. În decursul istoriei, puțini oameni au fost aceia care au reușit să-și oprească pornirile de îmbogățire prin utilizarea dictonului machiavelic „scopul scuză mijloacele”. Apoi, chiar și în natură, se pare că lucrurile stau la fel. Cu toții cunoaștem faptul că o ciupercă frumoasă, viu colorată, deci atrăgătoare, este atât de otrăvitoare, încât ar putea omorî cu ușurință câteva sute de oameni dacă aceștia
DESPRE FRUMUSEŢEA ISPITITOARE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364045_a_365374]
-
și-a făcut toate pregătirile, oftând, puse mâna pe telefon și o sună pe Dorina, infirmiera de la spital: - Alo? Dorina? - Da! Eu sunt, se auzi din celălalt capăt de fir. Aaaa, Emanuela, da? - Daaa! Nu am apucat sa mă prezint... Scuză-mă că te deranjez acasă! Știam că nu ești de serviciu, dar este imperios necesar să vorbesc cu tine. Știi, am primit telefon de la părinții mei și trebuie să plec din localitate să merg la țară, să-i ajut la
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
de la mine de la țară..., știi, în eventualitatea în care nu am semnal... Așa..., da, ai reținut bine, mulțumesc frumos! După ce Dorina repetă numărul comunicat, mai schimbară câteva cuvinte, își făcură urări reciproce de bine și sănătate, după care Emanuela se scuză pentru deranj, mulțumindu-i Dorinei pentru disponibilitatea de a o ajuta. Acestea fiind zise, își închise telefonul și cu o privire atentă inventarie toate bunurile pregătite a le lua la plecare. Gândul drumului către casă, către satul ei drag, gândul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]