1,533 matches
-
pe românește ). Dintre cele mai cunoscute „neamuri” secuiești: Halom, Örlec, Jenő, Meggyes, Adorján și Abraham Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale de-a lungul graniței nou extinse. Inițial au fost colonizați în Panonia apoi în apropiere de Oradea și în final în Ținutul numit secuiesc. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale de-a lungul graniței nou extinse. Inițial au fost colonizați în Panonia apoi în apropiere de Oradea și în final în Ținutul numit secuiesc. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din anul 1116, îi descrie ca participanți la bătălia de la Olsava, sub comanda regelui Ștefan al II-lea al Ungariei (1116-1131). O altă mențiune autentică a secuilor
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din anul 1116, îi descrie ca participanți la bătălia de la Olsava, sub comanda regelui Ștefan al II-lea al Ungariei (1116-1131). O altă mențiune autentică a secuilor pare să fie un document al regelui Béla al II-lea (1108/1110-1141), databil în jurul anului 1131, care pomenește o slugă însărcintă cu transportul sării, cu numele de "Scichul". Câteva decenii mai târziu, în 1146, secuii, alături de aceiași pecenegi, făceau
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
altă mențiune autentică a secuilor pare să fie un document al regelui Béla al II-lea (1108/1110-1141), databil în jurul anului 1131, care pomenește o slugă însărcintă cu transportul sării, cu numele de "Scichul". Câteva decenii mai târziu, în 1146, secuii, alături de aceiași pecenegi, făceau parte din oastea regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), fiind implicați în luptele de pe Leitha, împotriva markgrafului Heinrich al II-lea de Austria. O altă diplomă din 1217 vorbește despre satul "Székelyszáz" (Secuieni) din
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
făceau parte din oastea regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), fiind implicați în luptele de pe Leitha, împotriva markgrafului Heinrich al II-lea de Austria. O altă diplomă din 1217 vorbește despre satul "Székelyszáz" (Secuieni) din Bihor. În Transilvania, secuii au fost menționați prima dată într-un document din 1210. O oaste formată din sași, români, secui și pecenegi, condusă de comitele Ioachim de Türje al Sibiului, a fost trimisă în anii 1210-1213 de regele Andrei al II-lea în
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Leitha, împotriva markgrafului Heinrich al II-lea de Austria. O altă diplomă din 1217 vorbește despre satul "Székelyszáz" (Secuieni) din Bihor. În Transilvania, secuii au fost menționați prima dată într-un document din 1210. O oaste formată din sași, români, secui și pecenegi, condusă de comitele Ioachim de Türje al Sibiului, a fost trimisă în anii 1210-1213 de regele Andrei al II-lea în sprijinul aliatului său, țarul asenid Borilă al Bulgariei. Oastea transilvăneană s-a deplasat de la Sibiu, pe Valea
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
său, țarul asenid Borilă al Bulgariei. Oastea transilvăneană s-a deplasat de la Sibiu, pe Valea Oltului, la Vidin, cu misiunea de înăbuși o răscoală. Tot din Transilvania secolului al XIII-lea se cunoaște diploma episcopului Vilmos care referă și la secui. Secuii au făcut parte și din oastea regelui Andrei al II-lea, participant între anii 1217-1218 la Cruciada a cincea. Au luptat în Palestina împotriva arabilor conduși de Al Malik al-Adil (1193-1218) din dinastia ayyubidă. Istoricii maghiari György Györffy și
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
țarul asenid Borilă al Bulgariei. Oastea transilvăneană s-a deplasat de la Sibiu, pe Valea Oltului, la Vidin, cu misiunea de înăbuși o răscoală. Tot din Transilvania secolului al XIII-lea se cunoaște diploma episcopului Vilmos care referă și la secui. Secuii au făcut parte și din oastea regelui Andrei al II-lea, participant între anii 1217-1218 la Cruciada a cincea. Au luptat în Palestina împotriva arabilor conduși de Al Malik al-Adil (1193-1218) din dinastia ayyubidă. Istoricii maghiari György Györffy și Dezső
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
oastea regelui Andrei al II-lea, participant între anii 1217-1218 la Cruciada a cincea. Au luptat în Palestina împotriva arabilor conduși de Al Malik al-Adil (1193-1218) din dinastia ayyubidă. Istoricii maghiari György Györffy și Dezső Paizs au avansat ipoteza că secuii sunt descendenți ai populației kavare musulmane (desprinsă din populația hazarilor) din Bihorul secolului al X-lea. Această ipoteză pleacă de la unica mențiune, "gens Cozar", făcută în cronica sa ("Gesta hungarorum") de cronicarul Anonymus (cca. 1200) în pasajele despre Menumorut. Alte
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
X-lea. Această ipoteză pleacă de la unica mențiune, "gens Cozar", făcută în cronica sa ("Gesta hungarorum") de cronicarul Anonymus (cca. 1200) în pasajele despre Menumorut. Alte două popoare turcice înrudite au fost în decursul evului mediu în Transilvania conlocuitori ai secuilor, lăsând numeroase urme toponimice păstrate până în prezent: uzii ("uz" este o variantă a denumirii ramurii turcice oğuze (oghuze)) și pecenegii. Astfel, există Valea Uzului, respectiv așezarea Uzon (Ozun) și Uzonkafürdő (Ozunca-Băi) din județul Covasna. ("Ozun" înseamnă pe turcește "lung", comparabil
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
maghiar "hosszú".) În zona Mureș există sate cu numele de Búzásbesenyő (Valea Izvoarelor) care înseamnă "peceneg" (pe turcește "peçenek" și "beçenek").. O parte a populației secuiești a fost așezată pe granița vestică și nordică a ducatului, respectiv a Regatului Ungariei. Secuii sunt amintiti, printre altele, în anii 1256, 1314, 1323 și 1364, în provincii vestice ale Ungariei, în comitatele Pozsony și Moson. Prezența lor este confirmată apoi și de numele unor localități, ca Székely și Székelyfalu, ambele în comitatul Szabolcs, formate
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
anii 1256, 1314, 1323 și 1364, în provincii vestice ale Ungariei, în comitatele Pozsony și Moson. Prezența lor este confirmată apoi și de numele unor localități, ca Székely și Székelyfalu, ambele în comitatul Szabolcs, formate prin includerea etnonimului maghiar al secuilor. Importante comunități secuiești sunt evocate documentar și în comitatele Bars, Szerém, Gömör, Abaúj, Somogy și Baranya. Prezențe secuiești sunt semnalate în secolele XI și XII în anii 1116 și 1146 în Bihor, în zona localităților Teleac și Salonta, dar și
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
din pădurari și administratori silvici, vânători, șoimari regali și furnizori de piei de animale, colectori de taxe și "prisăcari" (sau "gyepűőrök") locuind în zonele păduroase dense, au fost recrutați din rândurile acestei populații hibride de origine slavo-secuiască-pecenegă. În Transilvania medievală secuii erau unul dintre cele trei ""natio"" (împreună cu nobilimea maghiară, sași și clerul catolic), cu situație privilegiată, diferit de cele ale țăranului român și maghiar. În Fraterna Unio din 1437 (cunoscută sub denumirea "Unio Trio Nationum"), realizată la o adunare comună
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
și clerul catolic), cu situație privilegiată, diferit de cele ale țăranului român și maghiar. În Fraterna Unio din 1437 (cunoscută sub denumirea "Unio Trio Nationum"), realizată la o adunare comună ținută la Căpâlna - lângă Dej, aristocrația maghiară, clerul, sașii și secuii (țăranii români și maghiari fiind excluși) s-au angajat (după răscoala de la Bobâlna) să-și dea ajutor militar mutual împotriva unor posibile răscoale viitoare ale iobagilor și împotriva pericolului extern, turcii ( Imperiului Otoman). În 1506 la Lutița, la "Adunarea Națională
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
ale iobagilor și împotriva pericolului extern, turcii ( Imperiului Otoman). În 1506 la Lutița, la "Adunarea Națională Secuiască" prima dată s-au luat principalele hotărâri privind autonomia și autoguvernarea secuimii. Cu 40 de ani înainte de acest eveniment, în ianuarie 1466, delegații secui s-au adunat la Zăbala, pentru a reedifica libertățile știrbite în deceniile trecute. Hotărârile adoptate aici au fost ridicate la rang de lege de către regele Matei Corvin, care avea cu adevărat nevoie de sabia secuiască. Nobilimea maghiară și elita socială
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
aici au fost ridicate la rang de lege de către regele Matei Corvin, care avea cu adevărat nevoie de sabia secuiască. Nobilimea maghiară și elita socială a secuimii, care se îmbogățeau continuu, nu au vrut însă să respecte garanțiile autonomiei specifice secuilor, depuse încă în momentul descălecării maghiarilor, motiv pentru care în noiembrie 1505, a avut loc o nouă adunare generală la Odorheiu Secuiesc. Aici s-a dorit obținerea în special a "reformei justiției". In anul următor a avut loc amintita adunare
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
special a "reformei justiției". In anul următor a avut loc amintita adunare națională de la Lutița, unde s-au luat hotărâri "împotriva a diferite obiceiuri ordinare". Între altele, a fost anulată pedeapsa corporală și s-a declarat că este interzisă arestarea secuilor în lipsa unei sentințe judecătorești. S-a întărit comerțul liber și s-a interzis introducerea trupelor de mercenari pe Ținutul Secuiesc. S-a hotărât, de asemenea că, pe teritoriul scaunelor, doar bărbații pot moșteni bunuri imobile și că duminică nu este
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Kossuth, după dizolvarea de către împărat a dietei de la Pesta; mesajul de mulțumire către Lajos Kossuth; un apel, proclamație la pace cu titlul: "Frați și concetățeni români și sași". În mijlocul secolului al XVI-lea situația politică, economică și chiar juridică a secuilor s-a modificat considerabil în cadrul Principatului, care a luat naștere în 1542. Susținerea statului independent al Transilvaniei impunea suportarea unor greutăți materiale mai împovăratoare, decât în timpul regatului maghiar cănd nu cereau de la ei să suporte alte biruri decât tradiționalul tribut
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
considerabil în cadrul Principatului, care a luat naștere în 1542. Susținerea statului independent al Transilvaniei impunea suportarea unor greutăți materiale mai împovăratoare, decât în timpul regatului maghiar cănd nu cereau de la ei să suporte alte biruri decât tradiționalul tribut al boului "(ököradó)". Secuii au văzut în acest gest un atentat împotriva libertății ancestrale, pentru că conform mentalității moștenite de la strămoșii lor, cea mai mare, și chiar exclusivă garanție a libertății lor naționale era scutirea de impozite. În mai multe rânduri s-au răsculat pentru
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
conform mentalității moștenite de la strămoșii lor, cea mai mare, și chiar exclusivă garanție a libertății lor naționale era scutirea de impozite. În mai multe rânduri s-au răsculat pentru apărarea vechii lor libertăți. Deja înaintea formării Transilvaniei independente, între 1519-1521 secuii au pus mâna pe arme, împotriva regelui Ioan I Zápolya. A urmat răscoala din 1562 având ca focar scaunul Odorhei și filiala Cristur. Regele Ioan al II-lea (Ioan Sigismund) a luat măsuri drastice care în memoria colectivă a secuilor
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
secuii au pus mâna pe arme, împotriva regelui Ioan I Zápolya. A urmat răscoala din 1562 având ca focar scaunul Odorhei și filiala Cristur. Regele Ioan al II-lea (Ioan Sigismund) a luat măsuri drastice care în memoria colectivă a secuilor s-au păstrat sub formula ""pierderii libertăților secuiești"". Conducătorii Gyepesi Ambrus, Pálfalvi Nagy György, Bán András au fost executați prin tragere în țeapă. Previziunile de instaurare a ordinii nu s-au realizat, mărturie stau jalbele secuilor de după 1566, sau răscoala
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
în memoria colectivă a secuilor s-au păstrat sub formula ""pierderii libertăților secuiești"". Conducătorii Gyepesi Ambrus, Pálfalvi Nagy György, Bán András au fost executați prin tragere în țeapă. Previziunile de instaurare a ordinii nu s-au realizat, mărturie stau jalbele secuilor de după 1566, sau răscoala înnăbușită în 1571 a secuilor din Gheorgheni. Totuși nemulțumirea generală și-a atins apogeul la sfârșitul anului 1595 și începutul anului 1596 când au avut loc evenimentele cunoscute sub numele de ""carnaval sângeros"" "(véres farsang)". Anexarea
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
formula ""pierderii libertăților secuiești"". Conducătorii Gyepesi Ambrus, Pálfalvi Nagy György, Bán András au fost executați prin tragere în țeapă. Previziunile de instaurare a ordinii nu s-au realizat, mărturie stau jalbele secuilor de după 1566, sau răscoala înnăbușită în 1571 a secuilor din Gheorgheni. Totuși nemulțumirea generală și-a atins apogeul la sfârșitul anului 1595 și începutul anului 1596 când au avut loc evenimentele cunoscute sub numele de ""carnaval sângeros"" "(véres farsang)". Anexarea Transilvaniei și includerea ei între țările "coroanei austriece" și
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
între țările "coroanei austriece" și războaiele purtate de Sfântul Imperiu Roman împotriva Imperiului Otoman în secolul al XVIII-lea au dus la militarizarea zonei de frontieră, inclusiv a zonei secuiești. Înființarea Graniței Militare Transilvănene a fost întâmpinată cu împotrivire de secuii și românii transilvăneni, împotrivire înfrântă de autoritățile imperiale austriece cu forța militară. Un punct culminant al conflictului dintre secui și generalul Adolf von Buccow l-a reprezentat Masacrul de la Siculeni, care a pus capăt rezistenței secuiești. La mijlocul sec. al XVIII
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
au dus la militarizarea zonei de frontieră, inclusiv a zonei secuiești. Înființarea Graniței Militare Transilvănene a fost întâmpinată cu împotrivire de secuii și românii transilvăneni, împotrivire înfrântă de autoritățile imperiale austriece cu forța militară. Un punct culminant al conflictului dintre secui și generalul Adolf von Buccow l-a reprezentat Masacrul de la Siculeni, care a pus capăt rezistenței secuiești. La mijlocul sec. al XVIII-lea au fost înființate cele două regimente secuiești de grăniceri și regimentul de husari grăniceri de la Sf. Gheorghe (Primul
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]