3,225 matches
-
Dacă biologicește este superior țăranului francez, el are o maturitate sufletească de care ar trebui să ne întristăm. Țăranul român știe cam prea mult despre viață și despre moarte, deși nu înțelege nimic din istorie. Ai crede că cine știe ce experiență seculară de viață intensă cu o tradiție îndepărtată îl silește la atâta îndoială și amărăciune. Țăranul bavarez, olandez sau elvețian este un sugaci față de țăranul nostru. Poate că toți românii nu sîntem decât niște copii bătrâni. Să ne fi născut din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și grecești în moravuri, agonie de cultură bizantină, incapabilă să ne vitalizeze spiritul, toate alcătuiesc componente ale acestui blestem balcanic, de care va trebui să ne elibereze viitorul. Orientarea spre Orient? Da, acesta este păcatul nostru, acesta este plaga noastră seculară. Căci nu este vorba de spiritualitatea specific orientală, cu care n-avem nici o afinitate, ci de scursorile mic-asiatice și de acest centru de periferii spirituale, numit Balcan, unde răbufnește doar ecoul marilor respirații spirituale. România trebuie să se degajeze de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ridicare. Cine colindă satele noastre nu se poate să nu le considere ilustrative pentru soarta românească. Fie ele sate de munte - și atunci casele înghesuite se sprijină și se reazemă unele pe altele, scunde și turtite ca de o frică seculară, cu ulițe monotone care plimbă truda oamenilor și cu ferestre mici și închise ca inima țăranilor, inconștienți din mizerie -, fie ele sate de șes, cu case răsfirate și curți fără garduri, reliefând prin depărtările lor și mai bine un deșert
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mici. Ea este singurul mijloc prin care ele își pot înfrînge inerția. O colectivitate se vrea dominată, fiindcă prin ea însăși nu poate crea nimic. Orice soluție am căuta pentru România, este imposibl să o vedem scuturată din orbecăiala ei seculară în afară de un regim dictatorial. Și prin acesta înțeleg un regim care creează în România o febră excepțională și tinde să-i actualizeze ultimele posibilități. Democrația a risipit prea multe energii fără vreun scop național. O dictatură însă trebuie să pună
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mucigăite, bolta neagră a bisericei, zidurile împrejmuitoare risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici ce-și fondau state, de procesii lungi de gâze roșii cari se soreau cu nespusă lene, poarta de stejar de o vechime seculară, scările de piatră tocite și mâncate de mult îmblet, toate astea laolaltă te făceau a crede că este mai mult o ruină oprită curiozității decât locuință. În dreapta mănăstirei se ridicau dealuri cu păduri, grădini, vii, sătucene cu căsuțe albe presărate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mucigăite, bolta neagră a bisericei, zidurile împrejmuitoare risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici ce-și fondau state, de procesii lungi de gâze roșii cari se soreau cu nespusă lene, poarta de stejar de o vechime seculară, scările de piatră tocite și mâncate de mult îmblet, toate astea laolaltă te făceau a crede că este mai mult o ruină oprită curiozității decât locuință. In dreapta mănăstirei se ridicau dealuri cu păduri, grădini, vii, sătucene cu căsuțe albe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trezi la urletele cele false ale descreieraților carii inventau imperii și 16 milioane de unguri, cari din fericire pentru lume nu esistă decât în oarbele fantasmagorii ale unor nebuni. Ci garzii regii s-au trezit. Freamătul codrilor ce dezghețau din seculara lor amorțire freamătul aripelor de fier a vulturului român a speriat pe inimici - azi îi sperie somnul acestui vultur, căci nu știu la a câta potență va ridica acest somn puterile sale. O, inimicii noștri s-au temut totdeuna de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
esistența noastră. De ne punea alături cu ea, de ne deschidea amândouă portalele de aur a privelegiilor și a drepturilor ce erau numai a lor, cine știe dacă, moleșiți și răsfățați, nu deveneam unguri. Compatrioți, vă mulțumim pentru ura voastră seculară și ardem de nerăbdare după ocaziunea în care să v-o mulțumim astfel încît s-o țineți minte pentru eternitate. Cât pentru patria ce voi o numiți maghiară, cată să aibă cineva insolența unui ungur pentru de-a o mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
face nu și-ar fi putut da socoteală... Avea instinctul neconștiu a unui animal, care face tot ce-i de trebuință fără să știe spre ce scop. El își tunse barba și părul c-un foarfece ruginit... deschise [O] ladă seculară și mohorâtă... scoase din ea haine frumoase de catifea și se schimbă în ele... Scoase o oglindă din ladă și se admiră în ea... găsi un șip vioriu plin de mireasmă și-și stropi hainele cu ea... și când ieși
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
marbre. Marie... Iar? Să m-arunc în vârtejul măștilor... ... calea acelui castel... ajung la lac... începuse a însera... eu mă sui în luntre și-ncep a trece încet, încet prin papura și stuful lacului spre mijloc, luna răsărea din pădurile seculare și dura * o cărare de văpaie * pe valurile ***. Era vară, o noapte de vară îmbătătoare, și-n mijlocul apei adormii în luntre... Părea însă că pleoapele mele sunt deschise, că nu dormeam. Deodată văz ca din vârful unui copac din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scriam iute prin întuneric în fragmentarium tablourile sau viziunile ce-mi treceau prin minte. Astăzi, răscolind prin hârtii, găsesc acel fragmentarium. Citesc, citesc și, ciudat... mă trezeam parecă-n aceiași casă în care locuisem, era noapte... afară vâjia vântul prin copacii seculari ai parcului, gândire cu gândire se-nșiră și văd că aceste fragmente ciudate și rupte din toate părțile sunt o istorie frumoasă, deși cam ciudată. Iată c-o scriu. {EminescuOpVII 321} [ISTORIE MINIATURALĂ ] 2255 Și parecă, repetîndu-mi -se atât de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în revoluții de propriul lor instinct, ci de partide sau conducători 171. "Doar violențele lor ne amăgesc asupra acestui punct. Exploziile de revoltă și distrugere sînt întotdeauna efemere. Masele sînt prea controlate de inconștient și prea mult supuse influenței eredităților seculare pentru a nu se dovedi, în cele din urmă, extrem de conservatoare. Dacă le lăsăm în voia lor, renunță imediat la dezordine, îndreptîndu-se către servitute. Cei mai mîndri și mai înverșunați iacobini l-au aclamat puternic pe Bonaparte cînd le-a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
prieteni” și „adversari”. Aceste întrebări spinoase dau nu doar sens dezbaterilor intelectuale, ci prepară un climat salubru pentru angajamentul civic și testează sentimentul apartenenței fiecărei persoane la o anumită tradiție. Din păcate, evazionismul nu este mimat doar de campionii ideologiei seculare, care ar dori să scoată creștinismul de pe scena dezbaterii publice. Se găsesc numeroși teologi „creștini” care, din conformism sau curiozitate, sunt gata să accepte invitația la uitarea esențialului. Evident, teologii universitari vor avea grijă să procedeze astfel sub perdeaua probității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
decade în silogistica elementară de tip analitic. Totul este produsul viu al unui autentic travail de conscience. Aflat în căutarea tradiției bimilenare a Bisericii, Andrew Louth nu validează un creștinism al cutumei, nici nu simpatizează cu adeziunile romantice la etnoteologiile seculare ale Europei seculare 1. Gândirea sa teologică e marcată de o vibrație existențială, capabilă să restaureze și să provoace. Fără purificarea inteligenței și recentrarea sensibilității inimii nu s-ar putea vorbi despre metanoia. A căuta temeiul înseamnă, eo ipso, a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
elementară de tip analitic. Totul este produsul viu al unui autentic travail de conscience. Aflat în căutarea tradiției bimilenare a Bisericii, Andrew Louth nu validează un creștinism al cutumei, nici nu simpatizează cu adeziunile romantice la etnoteologiile seculare ale Europei seculare 1. Gândirea sa teologică e marcată de o vibrație existențială, capabilă să restaureze și să provoace. Fără purificarea inteligenței și recentrarea sensibilității inimii nu s-ar putea vorbi despre metanoia. A căuta temeiul înseamnă, eo ipso, a scruta sensul. De
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Bacon). Conflictul dintre diverșii reprezentanți ai unor curente metodologice, cum ar fi Descartes (1596-1650) versus Bacon (1561-1626), devine secundar atunci când confruntăm punctele de convergență ale acestor moderni. „Posedarea naturii” este deja un imperativ comun care oferă științelor naturii un statut secular. Louth este interesat de presupozițiile metafizice ale metodologismului, lato sensu, criticând cel mai mult fenomenul de contaminare interdisciplinară pe care îl probează secolele XVII-XVIII, cea mai gravă deturnare de sens fiind suferită de teologie 2. Dincolo de specificul aplicațiilor regionale, metoda
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mașină complexă ghidată de lumina rațiunii (la fille de la Cité!) după principiul utilității (Diderot). Tezele scepticismului iluminist se îndreaptă explicit împotriva tradiției Bisericii, a autorității revelației și a perenității tradiției Duhului. Miracolele nu evocă, pentru liderii de opinie ai Europei seculare, decât prejudecăți și superstiții „prea omenești”. Rațiunea, ca unică autoritate, e chemată să extirpe opiniile preconcepute ale oamenilor religioși, văzute ca ferment al intoleranței și obscurantismului. Întemeind prin rațiune ideea religiei naturale, curentul filozofic inițiat de Ch. Wolff (1679-1754) conchide
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
rămâne, ca argument în favoarea creativității, injoncțiunea pasiunii ludice, jocul. Perspectivismul epistemologictc "Perspectivismul epistemologic" Confirmat de Galilei, Newton și Laplace, modelul iluminist de raționalitate este mecanicist, linear și progresist, fapt care a alimentat obstinata credință a modernilor în succesul proiectelor societății seculare. Fizica secolului XX a evidențiat însă limitele interne ale idealului obiectivității, care îl mai fascina pe Wilhelm Dilthey. Răsturnarea modelului clasic de raționalitate a fost atât de radicală, încât un monah cultivat precum Nicolae Steinhardt (†1989) putea afirma - cu pitorească
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Cei care mai revendică ortodoxia unui canon cultural, formativ pentru istoria umanității, trebuie să se justifice în fața hermeneuticii suspiciunii. Elitele angajate într-un proces de legitimare simbolică a unor valori universale - cum sunt fie liderii religiilor Cărții, fie campionii liberalismului secular - sunt chemate la un permanent exercițiu de autointerpretare. Respectul față de trecut și grija față de viitor, precum și nostalgia transparenței sunt trăsături contrare Babilonului. Fiind majoritară și expansivă, entropică și oncogenă, ideologia haosului nu dă nimănui explicații. Idolatria preferă anonimatul. Ca să poată
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
foarte complexe. Pe de o parte, modernitatea este răspunsul dat falimentului ideologiei sociale medievale patronate de Biserică vreme de secole, dar și al aspirațiilor teocratice nutrite de primii reformatori europeni. Pe de altă parte, etosul tolerant și filantropic al Europei seculare - care a demonstrat un fabulos succes în ultimii șaizeci de ani - este îndatorat viziunii creștine despre om. Teologiei îi revine sarcina de a regândi proiectul comunitar al Bisericii în chiar aceste împrejurări, care nu suportă cu ușurință verdicte irevocabile. Oricât
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
complex de inferioritate, metode străine chemării ei. Mai întâi, a uitat să mai revendice unitatea și adevărul central al Scripturilor; apoi, a uitat limbajul tradiției și s-a înstrăinat de instinctul vizionar al acesteia. Pe scurt, teologia a cedat presiunilor seculare, pierzându-și identitatea între celelalte discipline umaniste. Drept urmare, vocația sa pastorală, terapeutică și profetică s-a diluat, iar agenda Bisericii a fost confiscată de obsesiile răzgândite ale modernității. Trei nume s-au distins prin încercarea de a oferi un răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
noțiune politică, iar moartea și învierea lui Iisus reprezintă evenimentul fondator al unei comunități care, în persoana Sfântului Pavel, de pildă, își revendică dreptul la existență publică. Chemați să recunoască divinitatea împăraților romani, creștinii se grăbeau să le reamintească autorităților seculare că există un singur Dumnezeu și că doar Lui se cuvinte întreaga cinste, laudă și slavă. În locul zeiței Iustitia, consacrată de Augustus, Pavel vestește dreptatea lui Dumnezeu, adusă lumii de Iisus Hristos, adevăratul Rege al lumii. În locul seducătoarei pax romana
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și profesor de științe politice la Universitatea din Oxford, nu ignoră temeiurile scripturistice pentru reflecția teologică asupra socialului. El își demarează totuși proiectul analizând momentele de cumpănă din istoria Bisericii, mai cu seamă cele care definesc relația acesteia cu puterea seculară. Fără să nutrească vreo simpatie pentru viziunea lui Eusebiu al Cezareei despre „epoca de aur” constantiniană, O’Donovan contestă totuși separația adoptată de moderni între Biserică și Stat, garantul puterii politice. Evanghelia le cere creștinilor să nu înceteze a spune
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
evocă unul dintre acestea. Anul 1990 reprezintă o bornă decisivă în biografia intelectuală a lui John Milbank. El intră atunci în cercul internațional al dezbaterilor filozofice și teologice datorită apariției monumentalei sale lucrări intitulată Teologie și teorie socială. Dincolo de rațiunea seculară (Theology and Social Theory. Beyond Secular Reason)1. Comandat încă din anul 1985 de către prestigioasa editură Basil Blackwell unui promițător asistent la Universitatea din Lancaster, volumul avea să declanșeze în ultimul deceniu o avalanșă de comentarii care - de la encomiul premeditat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
reprezintă o bornă decisivă în biografia intelectuală a lui John Milbank. El intră atunci în cercul internațional al dezbaterilor filozofice și teologice datorită apariției monumentalei sale lucrări intitulată Teologie și teorie socială. Dincolo de rațiunea seculară (Theology and Social Theory. Beyond Secular Reason)1. Comandat încă din anul 1985 de către prestigioasa editură Basil Blackwell unui promițător asistent la Universitatea din Lancaster, volumul avea să declanșeze în ultimul deceniu o avalanșă de comentarii care - de la encomiul premeditat la critica obstinată - subliniază cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]