1,339 matches
-
găsim până la 1810-1830 în actele vechi sub denumirea de Strâmba, iar după 1830-1842 sub numele de Burdea-Căldăraru. Din anul 1864 s-a dat drept loturi sătenilor din cătunele Betegi și Ciuculești din satul Bucov de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, odată cu secularizarea averilor mânăstirești. Satul Bucov (fără Purcărești) este așezat pe Moșia medelnicerului Tudorache Serdarul, cel ce a dat-o prin testament la 1830 Sfintei Mânăstiri de maici Pasărea din județul Ilfov. De la acestă mânăstire a fost trecută în patrimoniul statului și
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
a fost înlocuită cu ajutorul intervențiilor voievodale într-una cenobitică, transformând viața pustnicilor. Au fost înființate aici mănăstiri cu rol coordonator, unele dintre acestea fiind succesoare ale unora dintre schituri. Acest din urmă fapt a contribuit la dispariția lor, deoarece odată cu secularizarea averilor mănăstirești în 1864, comunitățile monahale s-au dizolvat. Acestea au lăsat în urmă mici cătune, care au intrat odată cu extincția vieții monahale în declin și, au supraviețuit cel mai mult până în primele două decenii ale secolului XX. Deși pentru
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
asociate cu numeroasele conflicte teritoriale ale moșnenilor din zonă, au condus la stingerea treptată a vieții monahale reprezentate de comunitățile mici, supraviețuind numai marile mănăstiri. Un alt moment nefast pentru existența acestora s-a consumat în 1864, odată cu aplicarea Legii secularizării averilor mânăstirești, când o altă parte au fost dezafectate și viața monahală din această regiune aproape că a dispărut. O parte din locațiile din areal au devenit biserici parohiale, cum s-a întâmplat la Aluniș. Spre sfârșitul existenței fostelor schituri
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Coroanei polone în 1454. La sfărșitul Războiului de 13 de ani (1454-66), terminat prin cea de-a doua Pace de la Toruń din 1466, Prusia Regală a fost organizată ca o nouă provincie și încorporată în Regatul Poloniei. În 1525, după secularizarea Ordinului Teutonic, se înființează un nou stat (Ducatul Prusiei) care va fi primul ce adoptă luteranismul ca religie oficială. Majoritatea populației germane din Prusia Regală adoptă protestantismul în 1557, în timp ce majoritatea populației din Polonia rămâne catolică. În timpul administrației tot mai
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
să obțină râvnitul "Reichsunmittelbarkeit" (independența față de toți seniorii, cu excepția celei față de împărat), ea a avut o influență decisivă ca un centru al vieții economice și culturale și al credinței în Füssen și în întreaga regiune. La 11 decembrie 1802, în timpul secularizării ce a urmat Războaielor Napoleoniene și Păcii de la Lunéville, prinții de Oettingen-Wallerstein au intrat în posesia Mănăstirii Sf. Mang. La 15 ianuarie 1803 Prințesa Wilhelmine i-a comandat abatelui Aemilian Hafner să desființeze abația și să părăsească clădirile până la data
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
este o fostă mănăstire a călugărilor augustinieni de pe insula Herrenchiemsee aflată pe lacul Chiemsee din Bavaria. Clădirea mănăstirii a fost transformată după secularizare în Castelul Vechi de la Herrenchiemsee (în ). Mănăstirea a fost fondată potrivit tradiției de către ducele Tassilo al III-lea al Bavariei. Adevăratul fondator a fost însă Eustasius, abatele mănăstirii Luxeuil (Burgundia). Mănăstirea a fost construită (potrivit celor mai recente descoperiri arheologice
Mănăstirea Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327648_a_328977]
-
În anii 1700-1704 a fost înălțat un etaj princiar după planurile lui Antonio Riva. El a fost urmat în perioada 1727-1730 de înălțarea unui etaj pentru prelați, aceasta fiind ultima fază de construcție. Mănăstirea a fost desființată în 1803 în urma Secularizării. Ea a trecut în proprietatea statului și a fost vândută în același an negustorului Carl von Lüneschloß din Mannheim. Catedrala Episcopiei de Chiemsee a fost profanată în 1807, iar Episcopia de Chiemsee a fost desființată în 1808. Marele negustor Alois
Mănăstirea Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327648_a_328977]
-
secolului al XV-lea castelul a cedat asediului prusac. Supraviețuitorii au reușit să fugă, însă o parte din aceștia s-au înecat în mlaștinile din apropiere. În proprietatea teutonică castelul a fost returnat în mai puțin de un an. După secularizarea Ordinul teutonic, zona pe care se afla castelul a devenit parte din Regatul Poloniei. În acest sens, în anul 1525, în castel s-a situat administrația poloneză. După acest eveniment, castelul a fost extins. A fost construit un turn rotund
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
Albert, Polonia a purtat un război în 1519, care s-a încheiat în 1521, când medierea lui Carol al V-lea a dus la un armistițiu. Ca o mișcare compromisă, Albert convins de Martin Luther, a inițiat un proces de secularizare a Ordinului și de creare a unui ducat laic prusac, condus de Albert și apoi de către urmașii săi. Termenii pactului propus au îmbunătățit imediat situația Poloniei în regiunea Mării Baltice, iar în acel moemnt a apărut protejarea intereselor pe termen lung
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
destinat femeilor. Mănăstirea funcționează în acest regim timp de 8 ani, până în anul 1844, când mănăstirea împreună cu toată averea sa mobilă și imobilă este transferată către Mitropolia Țării Românești, sub a cărei autoritate a rămas până în anul 1863, când, în urma secularizării averilor mănăstirești, a fost transferată în administrarea statului, funcționând doar ca biserică de parohie pentru satul Plătărești. În compensație pentru averile secularizate, domnitorul Alexandru Ioan Cuza dăruiește mănăstirii două clopote de bronz, care au fost ulterior luate de trupele germane
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
a fost un centru de interferențe spirituale interculturale, creându-se totodată relații de comuniune cu poporul sârb vecin și astfel având loc un bogat schimb de experiențe culturale și ecleziastice. Din întregul schit s-au păstrat doar stăreția, devenită după secularizare casa preotului și biserica devenită de mir. Chiliile de zid ce ocupau partea dinspre deal a incintei mănăstirii s-au dărâmat cu timpul. La anul 1890 se locuia încă în ele. În ședința Sinodului Mitropolitan a Mitropoliei Olteniei din data
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
Călugării greci au stăpânit mănăstirea și numeroasele moșii și sate din jurul Iașului dar și dincolo de Prut până la secularizarea averilor mănăstirești realizată de Alexandru Ioan Cuza când, datorită reducerii averilor mănăstirii, o părăsesc. Biserica mănăstirii s-a transformat în biserică parohială, devenind o filială a bisericii Sfântul Sava, iar în fostele chilii s-au instalat Reuniunea Femeilor Române precum și
Mănăstirea Dancu din Iași () [Corola-website/Science/330436_a_331765]
-
primelor reguli de urbanism au determinat preocupări efective ale autorităților locale privind amenajarea străzilor și crearea de piețe civice. Departamentul Treburilor din Lăuntru a propus în 1841 organizarea a cinci piețe civice, între care una în vecinătatea bisericii Sfântul Ilie. Secularizarea averilor mănăstirești a constituit începutul epocii de declin a bisericii. Redevenită biserică parohială și lipsită de veniturile care să permită reparații, biserica s-a degradat în timp și a fost închisă în 1898 fiind declarată ireparabilă în 1911. La începutul
Mănăstirea Sfântul Ilie din Iași () [Corola-website/Science/330442_a_331771]
-
și străini, ca o formă liberală și non fundamentalistă a Islamului este prezentă în dezbateri” Dupa reformele din 1929, Mehdi Frashëri, care promova un radicalism și mai accentuat decât cel hotărât de guvern, era de părere că era nevoie de secularizarea instituțiilor islamice, de îmbunătățirea statutului femeii și de promovarea unui islam mistic reformat de influență Bektashiyya. Este poate, imposibil de determinat dacă Frashëri a avut un impact atât de mare asupra sferei politice sau interesele pur și simplu au coincis
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
ca un trăsnet pe 28 martie 1489, făcând astfel să dispară ordinul Sfântului Mormânt. Ici și colo, câțiva suverani au încercat să ajute câteva așezăminte să supraviețuiască, dar reforma din țările protestante, revoluția din Franța și din regatele napoleoniene și secularizarea in celelalte regiuni au însemnat sfârșitul definitiv al ordinului Sfântului Mormânt. În 1847, Papa Pius al IX-lea decide să creeze un ordin cavaleresc cu numele "milites Sancti Sepulcri" pentru a contribui la recrearea patriarhiei latine de la Ierusalim. Dar opoziția
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
1924, care stipula islamul că religie oficială a Turciei. Tribunalele islamice au fost închise , iar "Sharia", legea islamică, a fost înlocuită cu un Cod Civil grefat pe modelul Codului Civil Elvețian și un Cod Penal inspirat din Codul Penal Italian. Secularizarea va fi completată prin suprimarea Ministerului Afacerilor Religioase și a Fundației Pioase și prin crearea unui sistem educațional național. Mustafa Kemal Atatürk a înțeles că bazele unui stat modern pot fi asigurate numai printr-o astfel de acțiune dramatică. El
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
1993 - 2000. De asemenea, a fost liderul Partidului Justiției (în ) formațiune politică desființată în anul 1980 și care ulterior s-a redenumit Partidul Calea cea Dreaptă ("Doğru Yol Partisi"). În timpul carierei sale, Demirel a fost un susținător virulent al principiului secularizării în stat, fiind unul dintre reprezentanții laturii kemaliste a scenei politice din Turcia. s-a năcut pe data de 1 noiembrie 1924 în satul Islamkoy din vestul provinciei Isparta, într-o familie aparținând clasei de mijloc. După terminarea ciclului primar
Süleyman Demirel () [Corola-website/Science/331495_a_332824]
-
și ale societăților cu majorități ortodoxe, în a se acomoda modernității, pe scurt toleranței și științei. O majoritate a cercetătorilor în chestiunea democrației, consideră că tradiția creștin-ortodoxă este incompatibilă atât cu democrația, cât și cu secularismul și modernitatea. Lipsa unei secularizări a mentalităților populației în lumea ortodoxă este pusă de către unii observatori, precum Victoria Clark, pe seama faptului că în această lume ortodoxă fie n-a existat vreodată o epocă medievală in sensul occidental al termenului, fie aceasta încă nu s-a
Biserica Ortodoxă Română și drepturile omului () [Corola-website/Science/330479_a_331808]
-
parte dintre prejudecățile curente privitoare la islam și propune o reconstrucție a raporturilor dintre laicitate, creștinism și islam. Roy urmează teza creștinismului ca ”religie a ieșirii din religie” propusă de M. Gauchet, conform căreia matricea teologică ”a creștinismului a permis secularizarea, postulând un pol trancedent al puterii, statul, dincolo de care societatea se poate considera non-religioasă”. Dar înseamnă aceasta că islamul trebuie să urmeze aceeași cale pentru a se moderniza? Iar dacă secularizarea are rădăcini creștine rezultă că nu poate fi transpusă
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]
-
Gauchet, conform căreia matricea teologică ”a creștinismului a permis secularizarea, postulând un pol trancedent al puterii, statul, dincolo de care societatea se poate considera non-religioasă”. Dar înseamnă aceasta că islamul trebuie să urmeze aceeași cale pentru a se moderniza? Iar dacă secularizarea are rădăcini creștine rezultă că nu poate fi transpusă în spațiul islamic? Pentru a răspunde la aceaste întrebări Roy examinează modul în care este înțeleasă legătura dintre religie și politică în islam. În primul rând, a susține că islamul reprezintă
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]
-
De asemenea, este esențial să nu cădem într-o poziție idealistă care se limitează la analizarea aspectelor discursive și dogmatice ale islamului, în loc să studieze antropologic și istoric practicile concrete ale societăților islamice. În realitate, în țările musulmane, ”până în epoca contemporană secularizarea s-a produs de facto fără să există tensiune între puterea seculară și cea religioasă (mai puțin în Iran, în secolul XX, dar aceasta tocmai pentru că în Iran există un fel de Biserică nemaiîntâlnită în restul lumii semite)”. Pentru Roy
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]
-
a produs de facto fără să există tensiune între puterea seculară și cea religioasă (mai puțin în Iran, în secolul XX, dar aceasta tocmai pentru că în Iran există un fel de Biserică nemaiîntâlnită în restul lumii semite)”. Pentru Roy, această secularizare a societăților musulmane sugerează că există o compatibilitate de facto între islam, secularizare și laicitate. Eroarea determinismului între ”culturalist” inspirat de Huntington și influent la nivelul percepției comune este aceea de a considera fundamentalismul ca reactivare a dimensiunii religioase a
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]
-
religioasă (mai puțin în Iran, în secolul XX, dar aceasta tocmai pentru că în Iran există un fel de Biserică nemaiîntâlnită în restul lumii semite)”. Pentru Roy, această secularizare a societăților musulmane sugerează că există o compatibilitate de facto între islam, secularizare și laicitate. Eroarea determinismului între ”culturalist” inspirat de Huntington și influent la nivelul percepției comune este aceea de a considera fundamentalismul ca reactivare a dimensiunii religioase a unei culturi ”tradiționale”. Dimpotrivă, insistă Roy, fundamentaliștii moderni țin de un ”proces de
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]
-
multe biserici mici romano-catolice din Magdeburg trec la luteranism, mai ales după ce Luther va vizita orașul în anul 1524. Lipsa de popularitate a arhiepiscopului Albert de Mainz și menținerea scaunului arhiepiscopal vacant după moartea sa din 1545, au dus la secularizarea arhiepiscopiei și trecerea catedralei la luteranism. Prima slujbă evanghelică-luterană a avut loc în prima duminică de advent a anului 1547. În anul 1631, catedrala a fost folosită ca loc de refugiu pentru cetățeni în timpul Războiului de Treizeci de Ani (1618-1648
Catedrala Evanghelică din Magdeburg () [Corola-website/Science/334030_a_335359]
-
un loc lângă biserică, pe care a construit o casă cu cărămidă din ruinele schitului. Marea majoritate a sătenilor (satul se afla deja pe actualul amplasament) foloseau, de asemenea, ruinele schitului ca sursă de material de construcție. În 1864 la secularizarea averilor mănăstirești, biserica a devenit oficial biserică de mir. În 1885 a fost reparat acoperișul bisericii și a fost înlocuită podeaua din cărămidă cu una din lespezi din piatră de către Administrația Domeniului Coroanei, fiind prima lucrare de acest gen efectuată
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]