15,737 matches
-
scriitorul suferă numai pe jumătate. Un obraz plânge, dar celălalt râde fiindcă poetul e singur și nefericit, în cadrul ostil ori indiferent al societății, în mijlocul regrupat și relocat al semenilor săi. Din această izolare și înșurubare în propria singurătate apar... noile secvențe lirice, tractate de un discurs prozaic, fragmentar și serial. În Craterul Platon, realitatea înconjurătoare, socială și pur umană, aproape că nu mai este percepută. Am notat o singură referință la epoca "batjocoritoare și blazată" care ne-a fost dată. În
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
în straturi-straturi de cenușă, contemplat cu ochiul avid al turistului la Pompei sau la Piramide, e "remodelat" local, cu cioburile de oale, bălegarul și lutul strămoșului. Din "mâlul" memoriei, care sare peste epoci întregi pentru a recupera originile propriu-zise, apar secvențe, întruchipări, întrupări, "grupuri de suflete" pulsând după "o inimă preistorică". Să fiți pe aproape e un alt poem notabil, pe care o lectură cuminte (ca să nu zic leneșă) nu-l poate asimila: "ce fum înecăcios! Tușește, se sufocă./ Ard paiele
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
2009 La cumpăna dintre ani, cum se spune, cu o formulă poetică, televiziunile noastre ne-au delectat cu niște programe de Revelion menite să facă recorduri de rating. Cronicarul a asistat (mai întîi siderat, iar apoi, oarecum dezarmat) la cîteva secvențe din programul de pe Antena 1. Opțiunea sa a fost cea corectă: s-a dovedit mai apoi că Revelionul Antenei 1 a avut, dintre toate, audiența cea mai mare. Adrian Copilul Minune, costumat în pionier, și mozolind-o, la nivelul solului
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
buzele viermuitoare". În acest cadru de fier ideologic și clone sociale, micile învârteli locale sunt tolerate, ba chiar încurajate, pentru a se păstra motivația și, implicit, zelul tovarășilor. În a doua parte a cărții, în care sunt grupate treizeci de secvențe epice centrate pe unul sau altul dintre personaje (în partea întâi, aveam un desfășurător biografic al Adelei Nicolescu), multe dintre "victimele" Sistemului se arată a fi altfel și altceva decât păreau inițial. Mircea Buțescu, părintele care înnebunise în ziua morții
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
și simplu regentului lor: politica UE, guvern kamikaze etc. Siglele sînt mai acceptabile în asemenea construcții, pentru că ele presupun o diferență între scriere și oralitate (în care pot fi nu doar pronunțate ca atare, ci și transpuse în cuvinte întregi: secvența decizia BNR ar putea fi citită și "decizia Băncii Naționale a României"). În prezentările posturilor de televiziune, formulele capătă adesea un aspect destul de straniu, pentru că îmbină tiparul generalizant (specific substantivelor nearticulate - director firmă) cu o anume individualizare nedefinită: abrevierea din exemplul "Dan Zmeu
Stilul telegrafic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8188_a_9513]
-
momentele grele, așa cum tânjești după viață în clipele când îți fuge de sub picioare." Din fericire, autoironia și luciditatea scapără când nu te mai aștepți, oxigenând textul. Sunt simptome și adjuvante ale rapidei maturizări. Ea e perceptibilă mai cu seamă în secvențele când, mai puțin preocupat de propriul sine, devine un observator sagace al celor ce se petrec în jur: Când suntem la un loc, rar se întâmplă să comunicăm într-o atmosferă de sacră (de ce sacră, mă rog?) prietenie. De cele mai multe
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
douăzeci de ani, născuți cu puțin timp înainte de Revoluția din 1989) despre naționalizare, colectivizare, lichidarea partidelor istorice și a opoziției, seriile, loturile și "promoțiile" de deținuți politici, simt că ei nu cred decât într-o mică măsură în adevărul acestor secvențe socio-istorice din trecutul apropiat. E ca și cum mi-ar povesti cineva mie despre viața de front, blocada Leningradului sau măcelul de la Cotul Donului. Istoriile par desprinse și scuturate de Istorie, ficțiuni cu personaje imposibil de întâlnit în viața reală, momente cu
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
creasta lumii și să străpungă.// Viața mea s-a făcut un banc bun./ O glumă de-a dreptul existențială./ O poantă aproape hilară." (Lumea amăgitorului. 1. Dulce otravă). Versurile sunt de o inegalitate izbitoare. Sunt tânăr... începe și continuă cu secvențe plate, pentru ca, deodată, să se deschidă o poartă către vizionarismul liric: "diamantul înoată în ea,/ ca în marea alburie, lăptoasă,/ a ochiului,/ a creierului,/ un pește". Culegătorul de cearcăne are o artificialitate stridentă ("Diamantul meu se așează la coadă la
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
de sec. XX reprezintă ipostaze ale aceleiași realități exemplare și inalterabile. Un eros livresc, estetizant, și o senzualitate culturală plină de vitalitate străbat evident actul contemplației și gesticulația de creator ale lui Peter Jacobi. După cum în cea de-a treia secvență a interesului său pentru spațiul fotografiei transpare o enormă capacitate de admirație și de solidaritate față de existențele ieșite din comun. Mormintele unor mari personalități, Ionescu, Cioran, Fundoianu, sînt repere ale unei adînci meditații și pretextul unor la fel de ample melancolii. La
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
din 1969, de la întemeiere, până în 1999, când s-a privatizat) s-au desfășurat de-a lungul mai multor ani și sunt greu de găsit toate volumele unei ediții într-o singură bibliotecă. Formele de reeditare obișnuită, limitate la o anumită secvență a creației, atomizează o operă și simplifică, din motive cel mai adesea didactice, un univers tematic și stilistic, afectat astfel, ca unitate cosmoidală, în diversitatea, evoluția și complexitatea lui. Principalul defect al acestor ediții din colecția de "Opere fundamentale", din
Ediții recapitulative by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9655_a_10980]
-
lectură. Nota asupra ediției aduce toate explicațiile necesare despre organizarea sumarului, așezarea strict cronologică a tuturor textelor publicistice și modul de transcriere filologică. Aparatul critic este completat cu note și comentarii bine documentate, la care și-au adus contribuția, pe secvențe temporale, toți cei patru cercetători menționați. Ediția este pusă sub patronajul simbolic al Academiei Române, fiind realizată în colaborare cu Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu", care în acest fel își onorează cum se cuvine întemeietorul. Primele două volume
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
cu coperte cartonate, plăcut deopotrivă ochiului și mâinii, dedicat unuia dintre cei mai importanți și mai cunoscuți artiști plastici români: Constantin Brâncuși. Lipsit de ilustrații interioare, de fotocopii sau de facsimile, opul se salvează dintru-nceput de primejdiile răsfoirii. Pe secvențe sau integral, în ordine inversă ori de la prima la ultima pagină, lectura și numai lectura rămâne, iată, de neocolit. Dacă mai amintesc detaliul - aproape fantasmagoric și, oricum am lua-o, bizar - că aceasta e prima biografie tipărită vreodată a sculptorului
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
unul din zece oameni din acest lagăr să fie împușcat. Câți sunteți aici? Numărătoarea, comandă el tăios, iar prizonierii executară ordinul. —... douăzeci și opt, douăzeci și nouă, treizeci. Ei știau că el știe și fără să-i numere. Totul era doar o secvență dintr-un spectacol la care nu putea renunța. Așadar, cota voastră este de trei, spuse el. Nouă ne este indiferent cine sunt cei trei. Puteți să-i alegeți singuri. Serviciul funerar începe mâine-dimineață la ora șapte. Pantomima luase sfârșit: pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Nouă ne este indiferent cine sunt cei trei. Puteți să-i alegeți singuri. Serviciul funerar începe mâine-dimineață la ora șapte. Pantomima luase sfârșit: pașii ofițerului răsunau strident pe beton. Chavel se întrebă pentru o clipă cum s-ar putea numi secvența mimată: „noapte“, „fată“, „monolog“ sau poate „treizeci“, dar, de fapt, ea purta numele „ostatic“. Vreme îndelungată nici unul nu spuse nimic, apoi un bărbat din Alsacia, pe nume Krogh, întrebă: —Ei, ce ziceți, e cazul să ne oferim de bunăvoie? — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
lui Vasile Ilucă de a parcurge, în mai multe rânduri, aceleași trasee pe care i-a pus să le parcurgă cărăușii lui de cereale, pe vreme de zloată sau de iarnă grea, fără să cadă în capcana monotoniei. Deși unele secvențe seamănă între ele, autorul reușește să le particularizeze și să fască din cartea sa o lectură plăcută, atrăgătoare și instructivă. Se vede cât de colo că autorul a gândit profund și a scris cu pasiune această carte, în care a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-mpartă bucata lor de șampanie cu un câine. De-aia joi seară, la restaurant, m-am simțit și eu om. Dacă îmi dați voie să am și eu o părere critică, de animal, pot afirma cu laba pe inimă că secvența de la Duc d’Anjou a fost cea mai bună parte a acestui roman. Îmi pare sincer rău că se termină și că trebuie să mă-ntorc la viața mea de câine. Urăsc plimbările matinale cu madame Agnès și, dacă n-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și făcut, o viață, cînd mi s-a oferit ocazia... Citind, recent, un interviu cu un regizor rus contemporan, mi-am amintit o plimbare a mea, la numai 22 de ani, alături de marele actor Marcel Anghelescu. Ce unește aceste două secvențe, despărțite de 30 de ani de viață ? Frica (falsul respect?) față de memorie. Dar, să le iau pe rînd, cronologic . 1973. Discuția cu celebrul artist al poporului pornise de la o recentă premieră a Nopții furtunoase ; Întrebîndu-l pe actor dacă a văzut
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ne-ntrebăm ce este un lucru. Iar dacă vreodată am putea răspunde la Întrebarea ce este, ar trebui să n-o facem, pentru că pur și simplu nu e necesar”(p.36). Să vedem cum arată, În viziunea lui Wilson, o secvență dintr-un spectacol deja celebru, Ouverture: „Sheryl Sutton curăță o ceapă, la masă, timp de aproximativ o oră (spectatorii noștri mă ndoiesc că ar avea răbdare pentru asta!-n.n.).În tot acest interval, crește ...un dinozaur. În spate, erupe
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Trecea o vreme și...ieșea la lumină superficialitatea, meschinăria, limitarea artistică și duplicitatea lumii Înconjurătoare. De ce? De altfel, interogația constituie leit-motivul cărții. Ea apare la finele multora dintre mini-capitole (să remarcăm, În treacăt, că actorul-scriitor nu are respirație lungă; scrie secvențele, laconic). „De ce atîtea ruine?”...” De ce atîta deșertăciune?”...” De ce[ vom accepta să fim cenușă]?”...”De ce destinul a hărăzit acestei părți de lume atîtea orori?”...” De ce au fost impuse mizeria și promiscuitatea ca mijloace de distrugere a unor Întregi categorii sociale?”(În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ani, nu-i așa, mi-ar dedica o carte, aș urca În al noulea cer! Că nici el nu dovedește preocupare pentru teatru... Am citit volumul trei din JURNALUL lui V. Silvestru. Sub așteptări! Am impresia că este ...cenzurat! Atîtea secvențe eclatante, trăite de marele teatrolog, lipsesc din jurnal. Și este tipărit DUPĂ 1989! Ciudat! CÎte scene memorabile găsim În jurnalele lui Sebastian, Acterian, Petru Comarnescu, chiar odiosul Eugen Barbu, și tocmai jurnalul lui Silvestru să șocheze prin...cumințenie? Hm... Susținerea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Omescu, de Benedict Dabija, de Marietta Sadova, de regizorul Crin Teodorescu, de Mitică Popescu, de Radu Cornea, de Ștefan Radof...și bineînțeles, de Șeptilici” (șincă autorul nu-i numește pe toți!). Acele vremuri, Însă, erau tot În regimul acesta. Altă secvență elocventă, pentru umilințele pe care trebuia să le suporți, În epocă : ducîndu-se În vizită la un unchi, la spital, află că ruda sa nu mai vrea să trăiască. „...Mi-am dat seama că nu mai am nici un rost pe lume
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ori chinuitoarea sarcină de a-i da viață, pe ecran, savantului Nicolae Iorga, la numai 35 de ani... Pagina cea mai bună a cărții Însă, pentru mine, rămîne autoanaliza ca soț și descrierea soției sale nenorocoase & neliniștite: tristețea mascată a secvenței („Fă-i Doamne, bine! Dă-i un dram de liniște! Asta poți să faci pentru un suflet mare. Și cu al meu, două!”), te face să treci cu vederea ghidușiile de gust Îndoielnic ale cărții. Cu ironie de calitate Vali
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Semaca!”. Și pe posturile tv au vorbit...Cabral și Nelu Ploieșteanu. Iată, mi-am zis, o consecință nefastă a faptului că ai fost un actor de succes : se uită rolurile cu adevărat mari, cu care rămîi În istoria teatrului, relatîndu-se secvențe din timpul filmărilor la telenovele, ori serile „de neuitat” de la Șarpele roșu. Situația mi-a amintit o povestire africană În care un Înțelept Îi arată cu degetul, prostului, luna și-l Întreabă ce-i aia :” Un deget!” - răspunde prostul. „Dorința
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Înțelegere, de satirizare veselă, de Îngăduință ironică și parcă, pe alocuri, chiar de simpatie disimulată.[...] Scena confruntării dintre Mița (Catinca Tudose) și Didina (Anne Marie Chertic) e preluată de la Stan și Bran și din operă - parodieri foarte reușite ale unor secvențe din Norma » ( Ștefan Oprea, Symposion, 9 apr. 1997). Ca fapt divers : apare În spectacol și...Safta (din Conu Leonida) care-i ține companie lui Iordache, În prăvălie... În același an, Mircea Cornișteanu propune a patra versiune a Scrisorii..., pe scena
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
niște semințe îngrozitoare, semințele de baobab. De un baobab, dacă prinzi de veste prea târziu, nu te mai poți descotorosi niciodată. Invadează toată planeta, o străpunge cu rădăcinile lui și, dacă planeta e mică, nu mai rămâne nimic din ea. Secvența aceasta poate fi însoțită de ridicarea, în plan depărtat, a unei umbre amenințătoare de arbore uriaș. Apoi umbra va fi abătută și retrasă.) MICUL PRINȚ: Uneori, poți lăsa o treabă pentru mai târziu, nu-i nici o pagubă. Dar când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]