2,487 matches
-
acum înainte ca orizont al repetiției. Angoasa este diminuată, dar atotprezentă tocmai prin deschiderea acestui orizont. Întrucât angoasa corespunde unei conștiințe graduale a propriei diferențieri sexuale, seducția poate apărea exploatând asimetria distribuției acestei tonalități. Pe de o parte, are loc seducția activă (tipic masculină), prin manipularea slăbiciunii celui care rezistă mai puțin în fața angoasei generice („puterea de a putea”), neștiind ce să facă: să rămână, să plece, să neutralizeze atingerea celuilalt ori să o accepte. Pe de altă parte, are loc
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
activă (tipic masculină), prin manipularea slăbiciunii celui care rezistă mai puțin în fața angoasei generice („puterea de a putea”), neștiind ce să facă: să rămână, să plece, să neutralizeze atingerea celuilalt ori să o accepte. Pe de altă parte, are loc seducția pasivă (tipic feminină), prin abandonarea oricărei inițiative și cedarea tuturor drepturilor asupra posibilității celui care și-a manifestat mai întâi inițiativa. Kierkegaard observa că nu întâmplător cartea Facerii prezintă bărbatul sedus de femeie, deși aceasta din urmă fusese atrasă la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
zvon al păcatului, un risc al eșuării. În turbionul angoasei, sufletul își decide sinele, așa cum ispitirea lui Adam a decis istoria umanității („fiecare dintre noi înțelege cum a intrat păcatul în lume doar prin el însuși” - Kierkegaard). Dincolo de toate preliminariile seducției, instinctul univoc al posedării e orchestrat de sentimentul puterii și al atracției (plăcerea stranie de a supune și de a fi supus). În acest stagiu, corpul obiectiv (organic) uită de rădăcinile sale în corpul subiectiv (transcendental): „neputința fiecăruia de a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
intens mediatizate astăzi: dialogul între știință și mecanismele puterii, violența ontologică și postmodernitatea, precum și raportul genitival dintre virtute și diferență. Cartea se închie gotic, en arc-boutant une voûte, cu proiecția imaginii orașului păcii: Ierusalimul cel de Sus. Invenția seculară și seducția puteriitc " Invenția seculară și seducția puterii" Fidel metodologiei sale „arheologice”, John Milbank caută de la bun început să deslușească raportul dintre fenomenul desacralizării și cel al secularizării, a căror coincidență face din Europa locul de naștere al modernității. Se știe mai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
știință și mecanismele puterii, violența ontologică și postmodernitatea, precum și raportul genitival dintre virtute și diferență. Cartea se închie gotic, en arc-boutant une voûte, cu proiecția imaginii orașului păcii: Ierusalimul cel de Sus. Invenția seculară și seducția puteriitc " Invenția seculară și seducția puterii" Fidel metodologiei sale „arheologice”, John Milbank caută de la bun început să deslușească raportul dintre fenomenul desacralizării și cel al secularizării, a căror coincidență face din Europa locul de naștere al modernității. Se știe mai puțin despre geneza modernității prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Impresia originară 175 Afect și întrupare 180 Viața embrionară și erosul mut 186 Epilog 191 VI. Penultima instanță. Critica secularizării la John Milbank 193 Tradiția se explică 193 Trei figuri insulare 195 Arheologia: model și metodă 202 Invenția seculară și seducția puterii 206 Cinismul machiavellic și „Providența” oarbă 209 Funcționalismul german sau forța tradiției protestante 212 O stângă îndreptățită? 217 Eliberarea teologiei 221 Mareea nihilistă 224 Imprudenta iubire divină 232 Altera civitas 235 Epilogul poeziei 241 VII. Parodia binelui și frumusețea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de a influența preferințele altora este "asociată cu resursele de putere cum ar fi cultura, ideologia și instituțiile", distingându-le de "puterea de comandă hard, de obicei asociată cu resursele de putere militară și economică". Soft power este putere de seducție, de cooptare, în opoziție cu hard power care este putere de constrângere, abilitatea unui stat de a impune modelele sale de conduită. Puterea este clasificată în cinci forme principale:48 forță, persuasiune, autoritate, coerciție, manipulare. Din punct de vedere fizic
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
vremurilor pe care le trăim și, în același timp, „oaia neagră” a studiilor literare. Euforia acumulării de experiențe inedite, setea de autenticitate, nevoia de adevăr și nevoia de simulacru, fascinația lucrurilor privite intens și de foarte aproape, incontestabila putere de seducție a ceea ce este mai real decât realul (în terminologia lui Jean Baudrillard, hiperrealul) nu puteau rămâne fără ecou în teritoriul de nisipuri mișcătoare al teoriei și criticii literare. Producătorii și consumatorii de literatură, scriitorii, criticii, teoreticienii manifestă deopotrivă, în această
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
anumită perspectivă - ca sinteză barocă între realism și modernism, am putea considera „metatranzitivitatea” definitorie pentru acest spirit sintetic. Cu atât mai mult cu cât conceptul oferă, la rigoare, o soluție sui-generis de reconciliere între tentația repezentării iconice a realității și seducția metaliteraturii. 2.LIMBAJUL POETIC ȘI DINAMICA GENURILOR LITERARE (RECATEGORIZARE SAU HIBRIDIZARE?)tc "2.LIMBAJUL POETIC ȘI DINAMICA GENURILOR LITERARE (RECATEGORIZARE SAU HIBRIDIZARE?)" După cum îndeobște se cunoaște, unul dintre aspectele fundamentale ale literaturii contemporane constă în tendința de a „renegocia” clasificarea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sale, dovedindu-se, în ultimă instanță „teatrală”, tocmai în măsura în care își exibă simplitatea și transparența. Pe scurt, tocmai în măsura în care ne propune, adeseori cu scopuri evident polemice, un camuflaj asemănător aceluia folosit de unele insecte, adevărate „măști ale spaimei” sau doar ale seducției. Termenul de ficțional va fi întrebuințat mai cu seamă pentru a sublinia faptul că o astfel de poezie reușește în ultimă instanță să construiască „lumi” (posibile și imposibile), în consonanță cu „peisajul ontologic, pluralist și anarhic”246 al vremurilor noastre
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Marin Sorescu. Nu este vorba doar de faptul că, în La Lilieci, el lasă impresia că ratează un prozator, punându-l să facă penitență în versuri, nici de structura epică în care este cuprinsă materia mundi, ci de o decisivă seducție a prozei ce reprezintă adesea chiar punctul originant al poeziei. Abandonarea definitivă a micilor mașinării bricolate ingenios, care produceau un sens global, parabolic, în primele volume, survine când poetul descoperă că versul poate fi oprit oriunde și continuat de oriunde
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să asigure o nouă inducție a umanului în semnele deja prea tocite, redescoperă afectivitatea și, odată cu ea, farmecul prezent în orice lucru, oricât de umil. În acest sens - poate numai în acest sens -, putem vorbi de o anumită putere de seducție a realului, cu tot ceea ce presupune aceasta. Nu întâmplător, poetul alege drept motto al volumului său din 1985, Totul, acest pasaj din Dostoievski: „Totul pe lume-i frumos, neasemuit de frumos, pentru că-i adevărat”. Sesizăm că e vorba de o
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
complicate în acest spațiu al inițiativei particulare a cuvântului care e poemul. Mircea Cărtărescu construiește în plin vacarm seismic și armătura sa ondulează mereu”409. Toate cele remarcate până acum ne conduc spre concluzia că, în poezia lui Mircea Cărtărescu seducția realului pare să se convertească în simplu pretext pentru investigarea celeilalte realități, proiectate pe retina ochiului vizionar; se prefigurează o lume magică, miraculoasă, de cuvinte (o hiperrealitate), la care cititorul participă de fiecare dată, pradă aceluiași tip de fascinație pe
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
noștri la Începutul secolului trecut. Distanța Între indiferența lui Alecu Văcărescu, care Își risipea versurile prin condicele gospodărești, și poetul de la 1830 care se compară deja cu Orfeu Tracul este enormă. Pentru cel dintîi poezia este un pur instrument de seducție erotică, pentru cel de al doilea poezia este totul: politica, morala, religia, estetica unei națiuni. „Nimica nu este așa de pătrunzătoriu - se spune În prefața la Psaltirea În versuri a lui Ioan Prale (1827) - nimic așa mișcătorul și la cele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
șesul prăfos al lui Grigore Alexandrescu. Cartea de față Încearcă să meargă mai departe și să descopere resorturile intime ale opțiunii pentru o formă sau alta de peisaj. O opțiune sau o respingere, pentru că poezia se naște nu numai din seducția, dar și din oroarea față de obiectul liric. Teroarea față de o categorie a materiei este, uneori, mai productivă În planul poeziei decît iubirea sau umilința... Spiritele Întemeietoare nu sînt cu necesitate elementare, monocorde, spiritele Întemeietoare ating, adesea, În sfera lor, o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ales, o visare În stare de trezie care coincide și cu dorința de dezlegare. Fior, fulger, nesațiu, tremur, foc sînt imagini ale intensității. O intensitate provocată de o energie imaterială și desfășurată Într-un regim de neliniște voluptuoasă, de nelămurită seducție. Imaginile citate sînt, totodată, imagini purificatoare. Energia lor este ascensională, aeriană, prefigurînd trecerea În alt regim psihic. Dezlegat de alte obligații, discursul erotic este aici mai pur și, prin aceasta, mai profund. Discursul se tulbură din nou În poemele ulterioare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Manifestă o disponibilitate totală, gîndul lui fiind că poezia poate transforma orice obiect Într-un subiect de poezie. Are, În același timp, o teamă aproape patologică de dezordine, deși, cercetîndu-i poemele, vedem că haosul este elementul lor cel mai fertil. Seducția pe care o arată față de forțele dezlănțuite ale universului este serios concurată de frica de „dezmădulare” a universului. Față de obiectul liric, Heliade arată o impetuozitate, un nesapu care se potolește Îndată ce obiectul este cuprins, retorizat. Figura spiritului său poetic mi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
agresiunea față de obiect. O exaltare, totuși, care nu duce la pierderea rațiunii, o agresiune care se ferește să „desfigureze” obiectul. Surescitarea este totdeauna controlată la Heliade, agresivitatea este luată În primire de retorica abundentă a poetului. Violența se transformă În seducție, limbajul o abstractizează, numeroasele referințe mitologice o dispersează Într-un spațiu vast. Numai În poemele satirice (Ingratul, Un mueroi și o femeie, Solcan, O festă În comemorară zilei de 23 septembrie 1854 sau cobza lui Marinică, CÎntecul ursului etc.) fantezia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În retorica poeziei recomandă limbajul tăcerii. CÎnd limba rămîne mută, vorbesc ochii. Privirea devine mesagerul focului interior: „Și amorul cu mîhnire Te privește și suspină”. O privire mîhnită, menită nu să seducă „obiectul de iubit” (nu există o strategie a seducției În poemele lui Grigore Alexandrescu pentru că faptele sînt dinainte hotărîte, poemul vine În urma evenimentelor), ci să exprime doar o „mirare”, o emoție discretă, un chin care rareori se dă pe față. Figura liricii erotice a lui Alexandrescu este așteptarea.* Există
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În jurul unui lac enorm, un univers de parfumuri, culori, unde totul invită la lux și voluptate: aer parfumat, ceață azurată, valuri transparente, acrobația delfinilor, pasiuni fatale, desfătări dulci, dulci... Figura dominantă În poezia simțualistă a lui Bolintineanu este, putem zice, seducția. Seducția, repet, prin lingușire, prin acumulare de bunuri strălucitoare, prin cultul suprafețelor. Instrumentul ei predilect este privirea. Privirea dintîi, matinală, inocentă și privirea din urmă, bolnavă, corupătoare, aceea ce confundă natura cu arta și se hrănește cu clișeele cele mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unui lac enorm, un univers de parfumuri, culori, unde totul invită la lux și voluptate: aer parfumat, ceață azurată, valuri transparente, acrobația delfinilor, pasiuni fatale, desfătări dulci, dulci... Figura dominantă În poezia simțualistă a lui Bolintineanu este, putem zice, seducția. Seducția, repet, prin lingușire, prin acumulare de bunuri strălucitoare, prin cultul suprafețelor. Instrumentul ei predilect este privirea. Privirea dintîi, matinală, inocentă și privirea din urmă, bolnavă, corupătoare, aceea ce confundă natura cu arta și se hrănește cu clișeele cele mai uzate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cîmp și, zărindu-l, Aglaia se Înspăimîntă „de atîta haz cu nuri”, apoi, amăgită, pierdută, fata cade În brațele pruncului (Amor apare sub Înfățișare de prunc) Înșelător. Agentul de corupție este și aici privirea, iar zîmbetul e primul semn al seducției: „Îl privește, Îl numește și să-nșală a-i zîmbi”... Tot ca un copilaș ingenuu apare Amor În alt poem (Într-un rădi, de dimineață), din sfera micii poezii pastorale. Deghizat („schimbat la față”), Amoriu culege flori pe cîmp și gîndește
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care-și Încetează cîntecul În dimineața vieții. Se observă chiar un regres al vîrstei erotice, de la Văcărești la Bolintineanu și, În genere, la romantici. Cei dintîi cîntă femeia coaptă, ibovnica are o anumită experiență, farmecul ei este studiat. Cunoaște instrumentele seducției și școala tăcerii. Heliade aduce În poezie psihologia puberală. Fata din Sburătorul se adresează cu inocență mamei. Tot Heliade strică tradiția dînd cuvîntul femeii. Obiectul erotic slăvit Începe să vorbească despre sine și se vede, deodată, că suferința lui este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sub semnul cupei, fiind, În esență, emotiv-depresiv, invadator și retractil, nostalgic (citește: plîngăreț, suspinător), cu Înclinații spre voluptatea durerii (mazochism prefăcut). Însă tristanismul se combină, la el, cum am arătat, cu donjuanismul, trefla cu inima (cupa), depresiunea morală cu energia seducției. Lipsește din pasiunea conachiană energia cosmică, deși În versuri sînt chemate adesea, ca martori, cerul și stelele, iar marele univers participă, cînd confesiunea atinge momentul dramatic, prin semne premonitorii: fulgerul, trăsnetul etc ... Semnele caroului nu se văd Însă În această
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
celebra lui pudoare și vorbește, Încifrat e drept, despre un rai ascuns, despre țÎÎșoarele dezvălite, de furia gurilor Împreunate, de răsuflările Îndesite care duc gîndul mai departe de vers. Conachi este cel care instaurează, cred, tirania ochilor În poezia română. Seducția Începe totdeauna cu o privire. O privire ce corupe și Înlănțuie. Efect dublu: subiectul și obiectul intră Într-o relație de dependență. Ochii, dar, dintre părțile corpului sînt mai des invocați, slăviți. Ei varsă foc, robesc, ucid. E suficientă o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]