2,091 matches
-
oară la Paris, În vara lui ’76, când, fiind la Stockholm și aflând că Matei și Uca, soția sa, vor veni la Paris, prietenul și editorul meu René Coeckelberghs, extrem de amabil și complice, mi-a oferit o călătorie și un sejur de o săptămână În capitala Franței, pentru a-l reîntâlni pe prietenul meu de care mi-era dor și cu ale cărui avataruri de „adaptare” pe un sol etnic și cultural străin și orgolios compatisam, le Încercasem și eu cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
haos al îmbarcării. Nu știu cum se întâmplă că în vagonul nostru urcă mai mulți inși și trece aproape o oră până își găsește locul fiecare. Gâfâieli, blocaje, cârteli de nemulțumire. Cele două zile la Madrid au trecut parcă mai repede decât sejurul de la Lisabona. Semn că începem să ne acomodăm, să intrăm în uzura obișnuită a traseului. În sfârșit, trenul pornește, se lasă întunericul, unii colegi se retrag în compartimente, dar mulți rămân să discute pe culoar. Îmi pare rău - poate la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bursele pe cale le oferă Casa sa de creație, pentru o lună, la Berlin, după ce îi descriu tribulațiile unui scriitor independent în Moldova. Îmi spune că un coleg maghiar, Laszlo Marton, prezent în echipa noastră, a beneficiat deja de un asemenea sejur în capitala germană și îmi poate da mai multe amănunte. Uite-l și pe Laszlo, zâmbind timid - a auzit rostindu-i-se numele și se apropie să ciocnim paharele. Seara aceasta pare foarte prielnică aruncării de punți peste frontiere. VASILE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-l dea în judecată. Un adevărat scandal de operetă, cu un final previzibil: cei doi se vor împăca și se vor ierta reciproc. VITALIE CIOBANU: O promenadă pe Champs-Elysées - cel mai lung bulevard din Europa - constituie elementul obligatoriu al unui sejur la Paris. Începe din Place de la Concorde și se încheie cu Arcul de Triumf din Place de l’Etoile-Charles de Gaulle, a cărui replică mai mică o avem la București. Când ajungem acolo, bulevardul, pe toată lungimea lui, e pavoazat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
GÂRNEȚ: Ieșim la suprafață în stația Châtelet, una din cele mai mari ale metroului parizian. Piața Châtelet, Avenue Victoria, Rue de Rivoli - poate cea mai impozantă și arătoasă stradă din câte am reușit să vedem în cele trei zile ale sejurului nostru. Intrăm într-un bar să mâncăm ceva. Un franco-marocan foarte amabil. Îi spun lui Vitalie, glumind, că tipul încearcă să reabiliteze comportamentul primitiv de ieri, din Piața Bastiliei, al conaționalului său. Franco-marocanul este dornic de dialog. N-a aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și un flamand, care ne-au îndemnat să venim la Casa de creație patronată de Conseil Général, Département du Nord - regiune care reunește 79 de cantoane franceze. Volumul Les annales de la Villa Mont-Noir, cuprinzând textele scriitorilor care au petrecut aici sejururi literare în ’98-’99, consemnează, pe lângă prezența a doi colegi de-ai noștri din Trenul Literaturii - albanezul Fatos Kongoli și franțuzoaica Annie Saumont -, un cubanez galicizat, un belgian, o englezoaică, o rusoaică, doi polonezi, o daneză, un finlandez, o italiancă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
doar pe jumătate o glumă. Kaliningradul este o regiune foarte militarizată. Rusoaica din tren, după momentele de tatonare și suspiciunea pe care i-am arătat-o, mi-a mărturisit că regiunea este împânzită de agenți speciali și că pe durata sejurului nostru vom fi supravegheați cu strictețe... Meciul cu Italia este un dezastru care îl are ca actor principal pe Hagi - ieșit din formă, lipsit de inspirație și cu un comportament foarte violent, aproape sălbatic în teren. Hagi îl accidentează grav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și distracție. La ora 23.00, în plină noapte, acostăm în cele din urmă la debarcaderul de unde pornise totul. O filă bezmetică smulsă din sumarul tern al vieții. Simțuri în suspensie. Riga ne-a oferit unul dintre cele mai plăcute sejururi pe segmentul estic al periplului nostru. Cine ar fi crezut? Aș situa-o, ca forță a impresiilor și intensitate a surprizei, alături de Lisabona, Bordeaux și Paris... Înainte de culcare, o secvență din holul hotelului, ca o efigie melancolică. David Muradyan, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
știe câte ceva din relatările presei, dar niște impresii culese „pe viu”, cum se spune, sunt complet altceva. Înțeleg unde bate Boris, cu aerul său șiret - e vară, concediu, are timp berechet și ne va însoți la toate întâlnirile programate în cadrul sejurului nostru eston. Va trebui să țină însă cont că ne mai aflăm „pe drum”, în exercițiul funcțiunii, că mai avem, deci, de trăit niște lucruri, povestitul vine la urmă. Stabilim să ne întâlnim mai târziu, în oraș, după ce ne vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Chișinău, unde e mult mai greu să ascunzi „gropile” din caldarâmul statalității, iar rusticul are iz de bălegar. VITALIE CIOBANU: Presupun că întâlnirea cu președintele Lennart Meri, scriitor și el, la reședința prezidențială, a fost gândită ca o nestemată a sejurului nostru, așa cum se obișnuiește în țările mai mici sau mai mari, dar aveam să mă înșel. Lume multă, masată în curte, sub umbrarele corturilor întinse pe peluză. Sunt prezenți și diplomați acreditați la Tallin. Președintele, într-un costum maro-deschis, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Va trebui să treacă ceva timp și să răsune mai multe proteste și sugestii adresate personalului de bord ca să ne simțim mai bine. Am fost petrecuți cu zgomot de fanfare - ai zice, o încercare de a mușamaliza impresiile penibile ale sejurului ce ni s-a organizat pe Neva. În realitate, e singura formă a festivismului, se pare, cunoscută la nivel oficial în Rusia. În pofida vitezei și a lipsei escalelor de pe traseu, drumul îmi pare foarte lung până la Moscova. Îmi vine în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cușetele strâmte: eu, VITALIE CIOBANU, Nicolae Prelipceanu și Adrian Popescu. Aglomerarea aceasta a fost provocată și de zvonul - fals până la urmă - că nu ajung locurile pentru toți dacă ne instalăm câte două persoane în compartiment, așa cum am fost obișnuiți. Discutăm sejurul de la Moscova, impresii, detalii care ne-au scăpat unora dintre noi. Când, în sfârșit, renunțăm la vorbă și încercăm să adormim, răpuși de oboseală, ne trezește o bătaie insistentă, nervoasă, în ușă. După destule ezitări, îi deschidem. O fată din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
za bespokoistvo („S-a găsit, iertați-ne pentru deranj“), îmi spune, zâmbind, femeia de serviciu de pe coridor... 10 iulie, luni VASILE GÂRNEȚ: Notez tot mai puțin în jurnalul meu. Nu mai am entuziasmul și spiritul de observație de la început, iar sejurul - aproape 14 zile - în spațiul ex-sovietic, prea lung pentru câte e de „admirat” aici, mă plictisește. Poate că și faptul că știu destul de bine acest mediu mă face să fiu tot mai apatic, mai dezinteresat. Iată o notă despre hotelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lucru pe care ni l-am dorit cu ardoare. Am intrat în Polonia, și senzația de libertate - mărturisită zgomotos - e unanimă. 11 iulie, marți Varșovia VITALIE CIOBANU: Cele câteva ore de drum până la Varșovia le petrecem în discuții pe marginea sejurului nostru la Minsk. Ultima escală în negurosul Est postsovietic a pus vârf impresiilor ce ni s-au acumulat, ca o stalactită, din ziua în care am ajuns la Kaliningrad. Între oroare și kitsch, o gamă largă de emoții, întrerupte circumstanțial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scriitorilor: Madridul, de exemplu, a redus în ultimul moment numărul întâlnirilor și le-a „combinat” destul de nefericit, încât unii dintre scriitori trebuiau să se prezinte în același timp la două adrese. Sankt-Petersburgul a oferit cele mai multe surprize în ce privește cazarea și structura sejurului, și asta din cauza faptului că guvernatorul Iakovlev s-a certat cu stafful rusesc și a renunțat să aloce sumele de bani promise... Notele critice din discursul lui Thomas nu sunt luate în discuție, eventual parate, de către partenerii proiectului (spanioli, ruși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
are timp berechet până în seară, iar cel de-al doilea rămâne pentru marți. Adică mai câștigă o zi la Berlin, fapt ce i-a permis, desigur, prietenului nostru de la Cluj să-și facă un alt scenariu, mult mai încăpător, pentru sejurul de aici. La aeroport ne întâlnim cu echipa maghiară: Laszlo Marton, Laszlo Garaczi și Adras Ferenc Kovacz, sentimentalul prieten care va reveni la Târgu-Mureș după ce va bifa pe foaia de drum a țării care l-a delegat în Trenul Literaturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a occidentalizat complet, aflându-mă acolo, nu a trebuit să plec departe pentru a găsi locuri deosebite de tot ceea ce văzusem în viața mea. Media occidentală a insistat destul de mult asupra efectelor pozitive ale prăbușirii URSS-ului. În micul nostru sejur în țările baltice, Polonia, Rusia și Belarus, am constatat că, în pofida schimbărilor politice, standardele de viață nu indică asupra unor evoluții spectaculoase, dar poate că aceste popoare (unele dintre ele) trăiesc azi o mai mare experiență a libertății. Islanda are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Barbu din tinerețe, din anii ’50, înainte de emigrația sa, a lui Edgar, care, apoi, amic fidel, a ajutat la traducerea și publicarea Groapei la Paris, scriind laudativ despre acest roman în prestigiosul ziar Le Monde, unde avea, după un sejur ca funcționar al UNESCO-ului în centrul Africii, să scrie și să comenteze, în general pozitiv, multe texte apărute în Franța ale scriitorilor din estul Europei. Sigur, Edgar Reichmann, colaborator constant și la revista literară a comunității evreiești la Paris
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru a ne procura icrele respective, necesare în special copiilor drept compensare la lipsa fructelor și a zarzavaturilor de pe piața Moscovei. Erau alimente utile pentru buna, normala lor creștere. Îmi aduc aminte, de asemenea, de agitația din primele luni de sejur la Moscova, când mi-am dat seama de situația delicată a asigurării anumitor alimente, carnea în special, pentru hrana copiilor: în primii ani, până în toamna lui 1978, cu orice prilej, socrii mei ne trimiteau pentru copii o ladă frigorifică cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de trei zile. Am organizat și am participat la dineul oficial, oferit de ministrul român al afacerilor externe, Ștefan Andrei, și de soția sa, cunoscuta actriță Violeta Andrei, la restaurantul " Pescăruș" În timpul dineului, spre satisfacția mea, a fost evocată perioada sejurului în Țara Cantoanelor a ilustrului poet român Tudor Arghezi. Ambasadorul Elveției a sugerat posibilitatea de a vizita casa poetului, Muzeul "Mărțișor". La remarca ministrului elvețian că nu ar dori să deranjeze și la insistența doamnei ministru că i-ar face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
am făcut o scurtă prezentare a operei marelui poet român. La intrarea în "Mărțișor", ne aștepta Mitzura, pe care eu o vizitasem în cursul dimineții și cu care convenisem să facă și unele referiri pe care le consideram utile privind sejurul și activitățile tatălui ei în perioada elvețiană, mai ales geneveză. Vizita s-a desfășurat într-o atmosferă prietenească, Mitzura dovedindu-se încă o dată o gazdă excelentă și o cunoscătoare a protocolului adecvat în asemenea situații. La încheierea vizitei la muzeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
avea trei mașini, dar regimul lor era strict controlat de șeful misiunii. Mi-am dat seama că era inutil să încerc folosirea uneia, nici măcar ocazional, întrucât trebuia echivalat permisul meu de conducere de autoritățile locale, ceea ce necesita timp și un sejur de cel puțin un an în Misiune. O întâmplare ce avusese loc la începutul lunii decembrie mă descurajase și mai mult să încerc tentativa de a conduce un autoturism al Misiunii fără permis local. Colegul Oprișan se întorcea la ambasadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
avionul de cursă TAROM spre București, cu o escală la Zürich. La orele 10,00, plecam cu Paul la aeroport, după ce mulțumisem încă o dată familiei ambasadorului J. M. pentru toate facilitățile de care mă bucurasem în cele două zile de sejur în Spania. Ajuns la aeroport și fiind duminică, am insistat pe lângă Paul să plece imediat spre misiune, să se odihnească, mulțumindu-i călduros pentru timpul acordat mie în cele două tranzitări din drumul spre și de la Lima. Cu greu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
într-un gen. E, de altfel, ca în dragoste: nu știi de ce iubești...! De fapt ce scrii...? A răspuns în locul meu, pe gardurile Orașului Bahluvios epigramatizând, Magistrul Ursachi, după ce-l înțepasem undeva pentru proastele-i prestații civice la întoarcerea din sejurul californian: "Ouă niște murături/ De le zice scriituri:/ Drept care I.C. Drăgan/ Îi mai varsă câte-un ban". Glumea, firește, așa că tot eu trebuie să mă înham la travaliul răspunsului explicativ, măcar că majoritatea opurilor mele vor fi ieșit de sub teasc în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
artei, frumosului. Dacă n-aș fi fost scriitor poate că aș fi fost regizor sau pictor. Iar dacă Revoluția m-ar fi prins în România probabil că aș fi făcut tot posibilul să plec cât mai repede pentru un lung sejur în Occident. Aveam nevoie de această confruntare cu Occidentul, era o etapă de formare pentru mine la care nu aș fi renunțat. Ești mulțumit de receptarea operei tale în România? Ce nu s-a spus despre tine, deși se numără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]