5,553 matches
-
o ființare autentică. Vorbind despre statornicia în buna făptuire pe fondul înaintării în dialogul și comuniunea cu Dumnezeu, am putea desprinde următoarele idei: a. Buna ființare nu se va limita la momentele în care omul are în proximitatea sa vreun semen de-al său, când este văzut de oameni (situație care, de multe ori, este căutată în stările fariseice); chiar și atunci când nici un om nu îl vede, el va fi consecvent, constant în buna făptuire, conștient de faptul că, nu la
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
pe drumul acestei vieți: „Căsătoria e experiența unei lupte duhovnicești în doi. Ai bunăoară șansa de a nu fi singur atunci când, lovit, cazi: cel de lângă tine e aproape și te ajută să te ridici. Prin cel de lângă tine îți cunoști semenul, în el înveți să distingi icoana lui Hristos și să lucrezi astfel încât iubirea de aproape să fie asemenea iubirii de tine însuți” . Așadar, atât monahismul, cât și căsătoria, fiecare cu încercările și bucuriile specifice, sunt importante: „sfințenia monahală și sfințenia
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
spre îndumnezeire, vor purta pecetea noii vieți (pe care o putem numi divino-umană), fiind, în același timp, o revelare a lui Dumnezeu Însuși prin omul care le săvârșește . Orientarea constantă spre Dumnezeu este cea care face ca relațiile credinciosului cu semenii și raportarea acestuia la lumea înconjurătoare să fie, la rândul lor, transfigurate: „Etica evanghelică urmărește transfigurarea vieții, primenirea ei totală, și nu doar schimbarea atitudinilor exterioare sau reprimarea comportamentelor ce tulbură ordinea socială (...). În profesia aleasă, în viața politică, în
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364643_a_365972]
-
devin asemenea vieții și făptuirii dumnezeiești. Departe de a-și pierde identitatea sa personală , cel care crede și trăiește credința își face al său modul de a fi al lui Dumnezeu: el are gândul lui Iisus Hristos , se raportează la semenii săi, nu oricum, ci așa cum a făcut-o și Iisus Hristos , întrucât are conștiința faptului că este „templu al Duhului Sfânt” . Iubirea credinciosului nu mai este una pur omenească, ci, după cum spune și părintele Iustin Popovici comentând capitolul 13 din
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364643_a_365972]
-
comuniunii personale, a întâlnirii dintre Iisus Hristos și om; singură persoana este cea care poate oferi bucuria și viața. Bucuria cea mai mare o simte omul în momentul în care, datorită pătrunderii prin iubire în universul plin de taină al semenului său, devine părtaș trăirilor celuilalt, pe care le receptează ca și cum ar fi ale sale. În cazul unirii cu Domnul nostru Iisus Hristos prin împărtășirea cu trupul și sângele Lui, această îmbogățire de viață este cu mult mai puternică, întrucât creștinul
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364643_a_365972]
-
pe care le receptează ca și cum ar fi ale sale. În cazul unirii cu Domnul nostru Iisus Hristos prin împărtășirea cu trupul și sângele Lui, această îmbogățire de viață este cu mult mai puternică, întrucât creștinul nu se unește cu un semen de-al său aflat în aceeași stare ca și el însuși, ci cu trupul și sângele lui Hristos cel înviat: „(...) Euharistia ne face să avem în noi înșine Invierea lui Hristos ca putere care ne conduce spre înviere și s-
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364643_a_365972]
-
evanghelizare și slujire, Biserica făcând prezentă, ca activitate mântuitoare, prezența Lui Iisus Hristos în lume și în Istorie. Biserica și Iisus Hristos sunt o unitate indisolubilă. Istoria misiunii se identifică cu istoria Bisericii. Istoria ei este relația Lui Dumnezeu cu semenii și invers. Neavând o istorie a misiunii, nu ai o istorie a Bisericii, și atunci, ești doar o simplă adunare, un grup de oameni, o apariție meteoritică, stelară pe scena istoriei și a teologiei. Trebuie să iei aminte, la fel
DESPRE BISERICA CU LUNĂ DIN ORADEA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364739_a_366068]
-
se depășește o înțelegere exclusivistă și ideologică a relației dintre Biserică și societate. Nici sistemul ideologic centrat pe individualism, nici cel bazat pe colectivism nu pot epuiza realitatea persoanei. Persoana ca ființă orientată spre transcendență și deschisă totodată comuniunii cu semenii integrează atât verticala, cât și orizontala existenței. Persoana ca entitate relațională se împlinește în viața eclesială care are ca model comuniunea trinitară. Astfel se depășește orice fel de logică a izolării și a egoismului. Cooperarea dintre Biserică și Stat în
DESPRE GANDIREA TEOLOGICA SI SOCIALA A BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364714_a_366043]
-
învățăturile Sfintei Evanghelii se poate și este datoria sfântă a preotului: „Un amvon care tace din delăsarea preotului este în criză, o cuminecătură care nu este împărtășită din prea multe scrupule este o criză. Un creștin care nu iubește pe semenul său ca pe sine, un preot care ocolește problemele esențiale ale parohiei, un monah care stă pe drum și nu se roagă permanent, toți aceștia agravează criza misionară actuală.”[15]. În măsura în care se va recreștina spațiul parohial și se va edifica
DESPRE ROLUL BISERICII ORTODOXE IN UNIUNEA EUROPEANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364699_a_366028]
-
umană, creată după chipul și chemată la asemănarea lui Dumnezeu. Pentru Biserică, viața omului nu are doar o dimensiune istorică, temporală, ci și una eternă, perenă, veșnică. Totuși, viața veșnică sau mântuirea depinde de faptele noastre săvârșite în istorie, în raport cu semenii noștri. De aceea, libertatea în acțiune are nu numai o consecință terestră sau socială, ci și una transcendentă, spirituală sau eshatologică cu scopul de a ne menține în această corabie duhovnicească, bisericească care ne poate duce la limanul veșniciei în
DESPRE ROLUL BISERICII ORTODOXE IN UNIUNEA EUROPEANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364699_a_366028]
-
se depășește o înțelegere exclusivistă și ideologică a relației dintre Biserică și societate. Nici sistemul ideologic centrat pe individualism, nici cel bazat pe colectivism nu pot epuiza realitatea persoanei. Persoana ca ființă orientată spre transcendență și deschisă totodată comuniunii cu semenii integrează atât verticala, cât și orizontala existenței. Persoana ca entitate relațională se împlinește în viața eclesială care are ca model comuniunea trinitară. Astfel se depășește orice fel de logică a izolării și a egoismului. Cooperarea și conlucrarea dintre Biserică și
DESPRE PARTENERIATUL STAT BISERICA IN DOMENIUL FILANTROPIEI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364700_a_366029]
-
la umbra timpului, pe coloana veacurilor, potolind cursul zilelor. Arborele, ca și lumea existentă, are biruințe și înfrângeri, doruri și dureri, și-o îndârjită luptă pentru existență ce stă ascunsă sub coaja sa de o liniște apararentă. Asemăn arborii cu semenii mei care prin cuvinte uneori nasc și dezbină, zidesc și dărâmă, învie ori sfarmă, cântă și descântă, ard și clocotesc. Menirea lor este aceiași; să spună ceva, să deschidă ori să închidă, să spulbere ori să întemeieze. Dar cine poate
ESENŢA CREAŢIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349527_a_350856]
-
conștient de menirea, de calitățile, de talentele cu care a fost înzestrat. Poeziile cu care este reprezentat sunt Din suflet orișicând răsună și Mă rog..., valoroase pentru că surpind emblematic ceea ce transmite întreaga sa creație, adică seninătate, împăcare cu sine, cu semenii, cu Dumnezeu. Ne-am oprit asupra acestor două poezii, prin prisma faptului că pe autor îl știm cu toții din variate medii, mai cu seamă prin intermediul internetului. Însă putem adăuga, spicuind și fără să zăbovim prea mult, din motive legate de
COLECŢIA GRAI ROMÂNESC, ANTOLOGIA POEŢILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349525_a_350854]
-
un drum necunoscut, am înțeles târziu. În camera mea, alta de cât cea a copilăriei, ochii mi se umezeau și întrebam așa, ca un tânăr adolescent: de ce sunt oameni răi? Ce poate să îi mulțumească faptul că au produs suferință semenilor lor? De ce? De ce atâta răutate în inimile lor? Cum poate, gândeam, să mă facă fericit amarul pricinuit de mine unor oameni, care nu mi-au făcut vreun rău? De ce să am ranchiună pe realizările lor dacă eu sunt un neputincios
CAPITOLUL 1) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349597_a_350926]
-
viață față de a mea. De ce să nu încerc să-l pot ajunge și chiar să-l depășesc? Întrebări, întrebări, întrebări fără răspuns. Un pseudointelectual, ca mulți dintre cei care bântuie astăzi lumea cu energiile lor malefice, se hrănește cu vaietul semenului său și strigă după aceea, în gura mare, că Dumnezeu a vrut să-i dea tot ceea ce are ca o alegere binemeritată faptelor lui, indiferent că sunt sau nu, în detrimentul semenului său. Mă resemnez că va veni o zi când
CAPITOLUL 1) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349597_a_350926]
-
lumea cu energiile lor malefice, se hrănește cu vaietul semenului său și strigă după aceea, în gura mare, că Dumnezeu a vrut să-i dea tot ceea ce are ca o alegere binemeritată faptelor lui, indiferent că sunt sau nu, în detrimentul semenului său. Mă resemnez că va veni o zi când totul va fi ordonat și că vom înțelege adevărata noastră menire pe Pământ. Cuvântul doare, dar nu ucide, iar cei ce au din naștere harul de a înțelege cuvântul sunt legați
CAPITOLUL 1) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349597_a_350926]
-
cauza iar cauza e rostirea care se înalță către nesfârșit și care revine către sfârșit. Trec unii nepăsători prin viață fără să guste din puterea de a ști, de a lăsa jocul ideilor înțelepte să zburde prin aerul, pe care semenii lui îl inspiră. Nu știu să ceară Universului lumină, trăiesc în întunericul sumbru al milei lumești, al josnicului nimic, care îi înconjoară. De aceea fac rău, iar răul nu este numai cel faptic, ci și cel gândit. Gândurile negre se
CAPITOLUL 1) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349597_a_350926]
-
Și acum mai sunt întrebată dacă nu mai am pe acasă vreun volum... măcar cu împrumut. „Omul propune, Dumnezeu dispune!“ - Câte ore scrii, zilnic? - De câte ori se leagă un răspuns la o întrebare sau când am eu o întrebare de pus semenilor mei. Deși mulți dintre colegii mei spun: „Am program fix, de la 7 dimineața până la ora 14 scriu”..., mă îndoiesc că ar fi așa. Nu poți scrie la comandă! Dacă ai ideea unui roman, a unei piese de teatru... scrii, rescrii
INTERVIU CU POETA VIORELA CODREANU TIRON de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349614_a_350943]
-
de cunoștințe, de experiențe mai plăcute sau mai triste, vine momentul când ordonezi răspunsurile si îți faci o filozofie asupra vieții care este numai a ta și pe care o poți păstra în tine sau poți s-o faci cunoscută semenilor, prin una din formele artei. Cred în Dumnezeu și în Împărăția Lui, cred în dreptate, adevăr, iubire; în libertate, în fericire, în lumină - spirit viu care coboară din soare și intră în contact cu spiritul nostru, cred! Aristotel spunea la
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
însoțit și ne însoțește încă. Să devenim încrezători în forțele binelui, să fim curajoși, cu compasiune față de aproapele nostru, dar și față de departele nostru, de ce nu? și cu spirit de sacrificiu, așa cum ne învață Hristos, iar sacrificiul înseamnă renunțare în favoarea semenului tău, izvorâtă din preaplinul dragostei. - “Sus - un cer îndepărtat, albastru./ Sub mine un astru./ În mine - universul reflectat./ Infinitul - mister plin de mistere./ Moartea - printre ere,/ În mine - universul reflectat.” Cum explicați această înclinație specifică simbolismului, spre nostalgie și spre
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
După ce l-ai cunoscut pe Hristos îți vine greu să păcătuiești, ți-e teribil de rușine. (1) Pentru creștinism bănuiala este un păcat grav și oribil. Pentru creștinism încrederea e calea morală a generării de persoane. Numai omul își făurește semenii proporțional cu încrederea pe care le-o acordă și le-o dovedește. Neîncrederea e ucigătoare ca pruncuciderea; desfințează ca om pe cel asupra căruia este manifestată. Omul însuși, făurit de Dumnezeu, își transformă pe aproapele său în persoană - printr-un
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
care să îngăduie ne-oamenilor să calce în picioare cele sfinte și mărgăritarele. (24) Îl slăvim pe Domnul poftind la cină pe cei desconsiderați, nu numai pe cei sărmani ci în general pe cei care nu se bucură de atenția semenilor, cei uitați sau părăsiți. Acestora să le dovedim gentilețe, cuviință, solicitudine. (25) Note bibliografice: 1. N. Steindardt, Jurnalul Fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994, pag. 19. 2. Ibidem, pag. 106. 3. Zaharia Sângeorzan, Monahul de la Rohia, N. Steihardt răspunde la 365
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
acoperim faptele mici cu vorbe mari!... Tendințele acestea ce duc la desacralizare, la secularizarea noastră interioară, la relativizare spirituală și duhovnicească, sunt foarte nocive și mult dăunătoare!... De ce? Fiindcă lipsește tot mai mult încrederea și sinceritatea, onestitatea și consecvența față de semenii noștri, lucruri, fapte și virtuți care abundă și predomină în viețile Sfinților și Preacuvioșilor Părinți ai Bisericii, de-a lungul timpului!... În aceste condiții, pentru că ne este sau ar trebui să ne fie teamă de avertismentul Domnului și Mântuitorului nostru
IPOCRIZIA – INFATISAREA SI PURTAREA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349671_a_351000]
-
sau un fiasco. Privită însă, din punctul de vedere al credinței, ea este o victorie asupra suferinței și a lumii, o biruință și o depășire a lor, în Hristos, indiferent de activitățile și acțiunile pervertite și pervertitoare ale unora dintre semenii noștri!... Așa stand lucrurile, trebuie să realizăm faptul că ispitele și necazurile noastre pot face rugăciunea noastră tot mai curată și mai simțită, spălând-o cu lacrimi. Iar atunci când ne rugăm cu stăruință, nu se poate ca Hristos să ne
IPOCRIZIA – INFATISAREA SI PURTAREA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349671_a_351000]
-
înțelege că Biserica poate fi contestată nu numai secularistic (sociologic, ideologii ateiste) ci din interiorul ei, de natură creștină. Biserica și Hristos sunt o unitate indisolubilă. Istoria misiunii se identifică cu istoria Bisericii. Istoria ei este relația Lui Dumnezeu cu semenii și invers. Neavând o istorie a misiunii, nu ai o istorie a Bisericii, și atunci, ești doar o simplă adunare, un grup de oameni, o apariție meteoritică, stelară pe scena istoriei și a teologiei. Trebuie să iei aminte, la fel
VORBIREA DESPRE BISERICA INTRE CURS SI DISCURS de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349670_a_350999]