2,115 matches
-
o teorie semiologica. în cadrul procesului de transmutare cinesemiotică (fenomenul cel mai spectaculos al ecranizării literaturii), bazându-se pe analogia cadrului cu unitățile minimale ale limbii cercetătorii au definit filmul că limbaj. în marele sistem semiologic al filmului sunt incluse subcategorii semiotice majore: enunțarea, instanța narativa și modelul actanțial, având în vedere natură pluricodică a limbajului filmic. O teorie a ecranizării trebuie să aibă un caracter general, să stabilească principii teoretice pertinente și aplicabile tuturor fenomenelor de transmutare cinesemiotică. Ecranizarea reprezintă trecerea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
Miron Blaga despre Nicolae Brânda: „Un arheolog al sufletului... el face parte din Spița Marilor Inițiați... un exorcist care dă glas dezacordului său față de un anume univers... spirit de mare finețe intelectuală...“ Doru Timofte despre Octavian Doclin: „Coborând în profunzimile semioticii docliniene, revedem, cu volumul în discuție, drumul parcurs de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator.“ Ion Roșioru despre Arthur Porumboiu (mai exact, despre momentul nașterii acestuia, pe care Ion Roșioru îl evocă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
îngerii.“ Nu se știe însă dacă această instanță supremă are și competența necesară pentru a emite judecăți de valoare asupra unor versuri. Din Sfânta Treime nu face parte (deocamdată) și un critic literar. A culege flori cu excavatorul Specialistă în semiotică, știință care se ocupă printre altele de explicarea textelor, Mariana Neț crede că poate analiza cu metodele acestei științe poezia lui Eminescu. Eroare! Este ca și cum cineva ar încerca să culeagă flori cu excavatorul. Tehnicile de analiză a unui mesaj derivate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
frumusețea fugitivă a poeziei și cu atât mai puțin a poeziei lui Eminescu, care, la fiecare schimbare a unghiului de observație, face ape, ca mătasea. Ceea ce investighează Mariana Neț în ultima sa carte (Eminescu, altfel. Limbajul poetic eminescian. O perspectivă semiotică, Minerva, București, 2001) sunt cadavre de poeme, nu poeme. De ce? Pentru că un poem există exclusiv prin emoția pe care o provoacă. Fără emoție, el nu mai este poem, ci un text mort, a cărui studiere devine irelevantă. Să recitim împreună
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
își afirmă «preferința» pentru «ordinea inversată» din strofa a doua, care manifestă moduri verbale ale ipoteticului.“ Pe un neinițiat îl sperie poate caracterul greu inteligibil al comentariului, dar nu aceasta e problema. Comentariul devine ușor inteligibil, după însușirea terminologiei specifice semioticii, dar nu devine și relevant. Mariana Neț face de fapt considerații savante asupra rămășițelor pământești ale sonetului eminescian. Noi preferam să citim considerații, fie și savante, asupra sonetului. Ca la polit ´ ie În ultimii ani, Viorica Nica-Nedeșan a publicat (la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sus, autopsia sau vederea directă și teofania sau manifestarea lui Dumnezeu) asupra poeziei lui Octavian Doclin.“ „Privirea autopsică“ asupra „liricii docliniene“ reprezintă doar începutul. Pe parcursul investigației, autorul monografiei se scufundă până peste cap în adâncurile acestei lirici: „Coborând în profunzimile semioticii docliniene, revedem, cu volumul în discuție, drumul parcurs de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator.“ Chiar și dacă s-ar referi la Eminescu, comentariul ni s-ar părea bombastic. La urma urmelor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
corporală stăpânit impecabil. E uluitor să vezi cu câtă impulsivitate primitivă și cu cât rafinament își însușește Vera Mantero starea de criză. Cum lucrează cu neputința, cu acumularea semantică de particule negativ-active: „non-vivre, non-vouloir, non-pouvoir, non-possibilité“. Vera Mantero construiește o semiotică negativă, spartă, în final, de un cuvânt eliberator: joie. Silabele sunt cântate, interiorizate și scuipate, lăsate să doară. Vera Mantero e o prezență de o teatralitate halucinantă, vulnerabilă, sfâșiată de tristețe, sfârșită de blocaje paralizante, jucându-se cu sunete rostogolite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
devenit unul din cei mai creativi oameni pe care i-am cunoscut, strălucitoare pentru toți cei din jur, în afară de mine. Pentru mine era un om atât de dăruit, că mă miram cum de nu-i văzusem până atunci preocuparea pentru semiotică, abilitatea de a bate ouăle în mai puțin de zece secunde, pasiunea pentru muzică, apetitul pentru călătorie, ochii incredibili, imaginația luxuriantă. Era formidabilă, într-adevăr, dar nu mai era fără seamăn. Nu mai vorbea limba copilăriei mele. Era mama mea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
știe. O fi o stâncă din care picură boabe de rouă? Când eram mic miroseam a vanilie. Tata Îmi ghicește răspunsurile după felul În care ridic sau cobor sprâncenele. ,, Am douăzeci și trei de ani, sunt absolventul unui Colegiu de Semiotică și am frecventat cursuri intensive de ,,Resurse umane de-a lungul secolelor,,. E drept, nu am inventat nici bomba atomică, nici o cale ferată care să traverseze Pacificul,,. se aude de la un aparat de radio pus la maximum. Am patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la Köln și lucrez la Bonn, la Deutsche Welle, între mai multe lumi și idiomuri. După terminarea Facultății de Filologie, secția franceză-română, am fost asistentă la Catedra de Limbi Romanice a Universității timișorene. M-am specializat în teorie literară, poetică, semiotică, mi-am susținut teza de doctorat în 1983 cu titlul „Ion Barbu și Paul Valéry. Incidențele poeticului“. Încredințată spre publicare la Editura Minerva, cartea nu a mai apărut în urma cererii de emigrare în Germania, împreună cu soțul meu și cu copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
puțind a oțet ca burete, ca să-l întâl nim pe marele Sincu. Extraordinar personaj! Nu știu dacă studenții care nu l-au mai apucat - căci „a fugit“ în scurt timp pe melea guri mai bune - au pierdut prea mult în privința semioticii și poe ticii, dar în orice caz au pierdut un spectacol. Micuț, arătând incredibil de tânăr pentru vârsta lui (toți îl luau la-nceput drept student și-l interpelau pe hol: „Dă, bă, o țigare...“), cu un păr numai inele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
primeam reve lația fără să cercetăm. Dacă primul curs fusese atât de abscons și de savant, n-aveam nici o îndoială că după un an de zile Eco, Barthes sau Todorov aveau să ni se pară niște bieți diletanți în ale semioticii... Din păcate, cu prima ședință de inițiere din sălița kafkiană s-a cam terminat tot cursul! Spre uimirea noastră, timp de un an de zile după aceea n-am mai făcut altceva decât să întoarcem pe toate părțile schema de la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
melancolie pe chip... Ne-am întors la București înghesuindu-ne toți într-un com par timent de tren, ducând cu noi vrafuri de teste, chintale de benzi de magnetofon, pe care urma să le interpretăm acasă. Fă ră-ndoială, poetica și semiotica aveau să facă un mare pas îna inte în urma experimentului nostru. Aveam să intrăm în istorie sub numele de „Grupul de la Cozia“, discipolii marelui Sincu. Mu ream de nerăb dare să-ncepem lucrul pe eșantioane, să definim rezultatele, să încropim
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-ncepem lucrul pe eșantioane, să definim rezultatele, să încropim teoria. Dar săptămânile treceau, cursul din sălița tip Raskolnikov devenea tot mai încâlcit, noi tot mai infatuați față de colegii de rând, asemenea unora ce, trecuți prin grota din Eleusis, aflaseră mântuirea semiotică, iar imaginea celor petrecute la Cozia se estompa tot mai mult în înaltele noastre spirite. Unde mai erau benzile, puzzle-ul cu mamița mare, la bi rintul cu „vântul iu birii“ și „inima zorilor“? Dar, vorba poetului: „Unde sunt zăpezile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
al lui Victor Ivanovici discută — în paralel — Paginile bizare și o proză din 1966 a lui J. Cortazar, Historias de Cronopios y Famas, văzînd în ele două „modalități ale aceleiași strategii narative, dominate de categoria absurdului”. Interpretarea este, în general, semiotică, axată pe o „abordare semantică”, o „abordare sintactică” (motivată psihanalitic) și una „pragmatică” a celor două tipuri de scriere. Eseul începe însă printr-o critică vehementă a „complexelor criticii” noastre. Ținta polemicii este „ceea ce Edgar Papu numea cu o frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Urmuz (...) este, în contextul românesc, marea, deznădăjduita, eroica Negație. Poziția sa este, din acest punct de vedere, funcțional omoloagă cu locul pe care îl ocupă, în culturile respective, marii torturați, un Blake, un Dostoievski, un Kafka”... Tot pe linie semiotică (dar colorate „protocronist” și, totodată, „textualist”) se înscriu și interpretările lui Marin Mincu din studiul introductiv la antologia Avangarda literară românească. Citînd manifestul apologetic al lui Geo Bogza din revista unu, în care Urmuz era pus pe același plan cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
opinii critice formulate pînă în acel moment. Pornind de la o observație a lui Aurel Rău privind intertextul caragialian („Boris Sarafoff”) din fabula „Cronicari”, dar și de la ideea „literalității” textelor urmuziene (Matei Călinescu), se ajunge la un mic delir de interpretare semiotică, foarte în spiritul „fabulei” discutate: „«Pelicanul sau babița» (despre care s-a observat, și lucrul e important, că e un titlu de povestire didactică din vechile manuale de «intuiție»), nu spune, în perfecta sinonimie a celor două vocabule ce oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de stînga ale majorității avangardiștilor interbelici, dar și ca replică pozitivă la „dezumanizarea”, „alienarea” și „reificarea” artei în societatea capitalistă contemporană). Generația „destinderii” și criticii săi de prim-plan - impresioniști post-călinescieni sau adepți ai metodelor teoretice în vogă (structuralism, tematism, semiotică, tel-quel-ism) - au valorificat, în maniere diferite, „moștenirea” literară avangardistă, producînd defrișări semnificative ale domeniului (studii de Matei Călinescu, Ion Pop, Ov.S. Crohmălniceanu și Adrian Marino, fără a uita monografia Urmuz a lui Nicolae Balotă). Estetizată, domesticită, avangarda devine recuperabilă de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asistat nu numai la primele lecții despre limbaj, ci, aveam să descopăr mai târziu, am luat și primele lecții de hermeneutică autentică. Pentru Umberto Eco, de pildă, nu mai eram, atunci când l-am întâlnit pentru prima oară, un neinițiat în semiotică. Învățasem multe în societatea culturală patronată de Nineta. Prima lecție autentică, la care n-am ațipit o clipă, deși îi aud mereu pe fonfii pedagogi și psihologi spunând că puterea de concentrare a atenției este foarte mică la copil, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
s-a produs după a treia audiție, când practic am înteles nuanțele colorate ale fiecarei note holotropice. Odată creată legătura, muzica s-a oprit și m-am autoevaluat, exprimându-mă liber, însă influențată indirect de sunetele memorate. Emoția și încărcătura semiotică desprinse din sunetele holotropice îndeamnă pe cel ce ascultă să-și dorească să se exprime, să împărtășească, să comunice și altora experiența trăită. Dat fiind că notele muzicale nu fac parte din vocabularul meu artistic, am simțit să aștern pe
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
mă ierte, Îl Îmbrățișam, plângeam amândoi, fără să Înțelegem de ce. Acest plâns ne dădea un sentiment de mare ușurare. (luni) A scrie decis despre ce-a fost În-scris În sângele tău, În particulele elementare ale ființei; a face o lectură semiotică a fibrei proprii, după ce-ai probat parcursul biologic al speciei; (În general, un text se constituie corporal ca o sumă de alte texte, conștient valorizate În tine); există semne ce se fixează adânc În memoria ereditară. Acestea dau ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
argou și expresii familiare al limbii române (1998), de Anca și George Volceanov, chiar cu indicația explicită a provenienței lor din „jargonul deținuților”; la aceiași autori, penală apare și ca substantiv (cu sensurile „țigară” și „homosexual”). În cartea sa despre Semiotica discursului juridic, Adriana Stoichițoiu Ichim menționează termenul penalistă ca exemplu de influență a limbajului juridic asupra argoului infractorilor. Folosirea în mediul specific e ilustrată și în unele texte contemporane de memorialistică în limbaj argotizant; din care aflăm că se poate
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
rapid decât cel al surzilor, astfel că ei ajung să folosească tot mai corect exprimarea prin cuvinte și propoziții, să înțeleagă mesajele verbale recepționate și să se facă înțeleși de interlocutori. Limbajul non-verbal (mimico-gestual) Limbajul mimico-gestual trebuie tratat în legătură cu funcția semiotică, cu geneza simbolului la copil, cu evoluția limbajului intern sau cu problema psihologică a semnificației, în general. Se consideră că funcția semiotică e alcătuită din cinci conduite semiotice ce apar oarecum spontan la copilul normal în al doilea an de
Deficien?a de auz ?i aspecte legate de limbaj by Alina Covasneanu () [Corola-publishinghouse/Science/84051_a_85376]
-
verbale recepționate și să se facă înțeleși de interlocutori. Limbajul non-verbal (mimico-gestual) Limbajul mimico-gestual trebuie tratat în legătură cu funcția semiotică, cu geneza simbolului la copil, cu evoluția limbajului intern sau cu problema psihologică a semnificației, în general. Se consideră că funcția semiotică e alcătuită din cinci conduite semiotice ce apar oarecum spontan la copilul normal în al doilea an de viață: imitația amânată, jocul simbolic, imaginea grafică, imaginea mintală și evocarea verbală. La copilul cu deficiență de auz se constituie o a
Deficien?a de auz ?i aspecte legate de limbaj by Alina Covasneanu () [Corola-publishinghouse/Science/84051_a_85376]
-
înțeleși de interlocutori. Limbajul non-verbal (mimico-gestual) Limbajul mimico-gestual trebuie tratat în legătură cu funcția semiotică, cu geneza simbolului la copil, cu evoluția limbajului intern sau cu problema psihologică a semnificației, în general. Se consideră că funcția semiotică e alcătuită din cinci conduite semiotice ce apar oarecum spontan la copilul normal în al doilea an de viață: imitația amânată, jocul simbolic, imaginea grafică, imaginea mintală și evocarea verbală. La copilul cu deficiență de auz se constituie o a șasea conduită semiotică -limbajul mimico-gestual - care
Deficien?a de auz ?i aspecte legate de limbaj by Alina Covasneanu () [Corola-publishinghouse/Science/84051_a_85376]