2,120 matches
-
numitul comic de limbaj, mai exact, de "comicul pe care îl creează limbajul" (fantezia verbală), dar și de comicul stârnit de alte procedee, cum ar fi gesturile dezarticulate ale mimului, jocurile nonconformiste de scenă, decupajul cinematografic etc. specifice altor sisteme semiotice. În funcție de articularea de natură tematică se disting tradiționalele categorii ale comicului de caracter, de situație și de moravuri, așadar variantele comicului "exprimat de limbaj". În sfârșit, sensul comicului, adică raporturile cu contextul cultural, cu lumea, caracterul său general, câmpul său
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
75), sunt completabile, întrucât nu sunt inserate toate componentele din ecuația parodiei. Meritorie în sensul cuprinderii tuturor actanților în procesul parodierii, pe lângă rezultatul acestuia, respectiv, parodia însăși, este definiția Sandei Golopenția-Eretescu: "Parodia (actul parodic) reprezintă reducția ludică a unei acțiuni semiotice prestigioase, care poate fi operată prin intermediul prezentării deformate a agentului (și/sau anti-agentului) și/sau produsului (rezultatului) și/sau instrumentului și/sau algoritmului și/sau a fundamentului celui dintâi"76. În privința devenirii diacronice s-a discutat importanța dobândită de parodie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
afirmații scoase din context sau argumente fără miză, am preferat citarea extensivă a unor puncte de vedere utile expunerii, citatele fiind marcate în text. Studii din cercetările culturale au oferit carnația pentru cea de-a doua parte, susținute prin contribuții semiotice și din câmpul cercetării imaginarului. Pentru partea a treia, majoritatea studiilor consultate s-au poziționat în domeniul istoriei și al istoriei mentalităților, secondate de incursiuni în aria științelor politice și ale jurnalisticii. Deși această răspândire disciplinară comportă riscul lipsei de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
reprezentarea grafică nu doar a mișcării (prin linii de viteză, marcaje grafice etc.), dar și a sunetului, a luminii și chiar a mirosului, creându-se un limbaj propriu al benzii desenate, care presupune o familiarizare și o acceptare, o implicare semiotică din partea cititorului. Noțiunea de timp este realizată apoi și prin dispunerea și succesiunea replicilor, prin care se realizează "conversia grafică a unui volum fonico-temporal".526 Notațiile replicilor sunt denumite și "filactere"527 (mai cunoscute însă ca "bule"), și ele reprezintă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai bun caz o atenție distrată, nostalgică, și multă vreme nici nu a existat un studiu riguros aplicat benzii desenate, acolo unde a intrat în atenția cercetătorilor constituind doar material ilustrativ al unor teorii mai largi privind comunicarea, grafica, literatura, semiotica.559 Scurt istoric al benzii desenate americane Există diverse opinii care identifică originea narațiunilor cu ajutorul imaginilor în Evul Mediu, în Antichitate, sau chiar în preistorie, considerând de pildă tapiseria de la Bayeux, Columna lui Traian, scrierile hieroglifice ori chiar desenele rupestre
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Pe de altă parte, fiecare autor trece prin faze diverse în întreaga sa perioadă de creație. Analiza benzii desenate ca oglindă culturală a unei societăți se impune deci cu necesitate, solicitând variate expertize, de la cele grafice și lingvistice, până la cele semiotice și filozofice. Luptându-se cu însuși dreptul de a exista ca formă de expresie, apoi cu cel de a fi acceptată ca formă de artă, banda desenată s-a maturizat, beneficiind de noi și noi infuzii de autori înzestrați și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
minoră, dovedind că n-a fost de fapt decât o concesie, un interes pasager, o "falsă obiectivitate a investigațiilor" într-un sistem care menține ierarhia genurilor (de regulă analizele tind să mute discuția într-un plan general, al "narativității", iar semiotica se cantonează în analizele sale asupra limbajului și comunicării, reducându-i deci valoarea la stricta funcționalitate).809 Capitolul III Banda desenată românească în comunism "Comuniștii aveau nevoie de simboluri și, în graba ce-i mâna, au utilizat de-a valma
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mă ierte, Îl Îmbrățișam, plângeam amândoi, fără să Înțelegem de ce. Acest plâns ne dădea un sentiment de mare ușurare. (luni) A scrie decis despre ce-a fost În-scris În sângele tău, În particulele elementare ale ființei; a face o lectură semiotică a fibrei proprii, după ce-ai probat parcursul biologic al speciei; (În general, un text se constituie corporal ca o sumă de alte texte, conștient valorizate În tine); există semne ce se fixează adânc În memoria ereditară. Acestea dau ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de tradiția universitară a ultimelor două secole, fie pe alte criterii de clasificare (muzicologie internă și externă) în maniera de mult colbuită a unui Forkel, Bourdelot, Fétis ori Riemann. Unde sunt contribuțiile cercetătorilor noștri bunăoară în domeniul muzicologiei narative sau semioticii aplicate? Dar mai ales unde sunt replicile teoreticienilor (or nu a compozitorilor) la modelele de analiză propuse de un Eero Tarasti, Julien Greimas, Edward Cone, Richard Taruskin, ca să numesc doar câțiva dintre cei ce au mediat drepturile și obligațiile limbajului
Matematica și muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8683_a_10008]
-
ruși. Marii poeticieni de acestă orientare R. Jakobson, I. Lotman, M. Bahtin, dar și mai înainte L. Spitzer, vorbesc despre „structuri”, „relații”, „construcții”, „cor elații” etc. Analiza structurală devine o adevărată modă. Vogii structuraliste îi urmează, în mod inevitabil, voga semiotică, derivată direct din cea precedentă. Noul limbaj de tip semiotic schimbă în mod radical definițiile literaturii. Limbajul scientist, foarte tehnic, al semioticii ilustrează reducționismul terminologic și conceptual al epocii: „limba este un sistem de semne (semiotic), iar caracterele semnului lingvistic
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
construcții”, „cor elații” etc. Analiza structurală devine o adevărată modă. Vogii structuraliste îi urmează, în mod inevitabil, voga semiotică, derivată direct din cea precedentă. Noul limbaj de tip semiotic schimbă în mod radical definițiile literaturii. Limbajul scientist, foarte tehnic, al semioticii ilustrează reducționismul terminologic și conceptual al epocii: „limba este un sistem de semne (semiotic), iar caracterele semnului lingvistic sunt integral transferabile semnului literar și deci literaturii”. Un semiolog de mare succes este Umberto Eco. Pe de o parte, putem sesiza
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
totodată și unele rădăcini retorice, este pragmatica. Aceasta are sensul de "studiu al uzului limbii, privită nu ca sistem de semne, ci ca acțiune și interacțiune comunicativă"2. Definițiile pragmaticii sunt multiple. Pentru Charles Morris, pragmatica este acea parte a semioticii care tratează raportul dintre semne și utilizatorii acestora și care se ocupă cu "aspectele vii ale semiozei, implicând toate fenomenele psihologice, biologice și sociologice care intervin în funcționarea semnelor"3. Dintr-o perspectivă lingvistică, Ducrot și Schaeffer consideră că se
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
informării mediatice, Charaudeau 50 consideră că acesta funcționează pe baza unei duble logici: o logică economică, conform căreia fiecare organizație media acționează ca o întreprindere care fabrică un produs plasat apoi pe piața de bunuri de consum, și o logică semiotică, în care fiecare organ de informație este considerat ca o mașină producătoare de semne, care se originează în activitatea umană de construire a sensului social. Charaudeau reușește o definire clară a constrângerilor situaționale, pe următorii parametri: finalitatea contractului de comunicare
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
fizic, valoarea actualizării, și adevărul biologic, ca valoare a potențializării. Adevărul psihic și microfizic (aici intervin relațiile de incertitudine ale lui Heisenberg) este, fatalmente, valoarea "falsului", în sensul semiactualizării și semipotențializării, în acord cu logica lui Edmond Goblot și cu semiotica lui Umberto Eco. Într-adevăr, pentru Eco, "semiotica este în principiu disciplina care studiază tot ceea ce poate fi folosit pentru a minți", dat fiind că "dacă ceva nu poate fi folosit pentru a minți, atunci nu poate fi folosit nici
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a potențializării. Adevărul psihic și microfizic (aici intervin relațiile de incertitudine ale lui Heisenberg) este, fatalmente, valoarea "falsului", în sensul semiactualizării și semipotențializării, în acord cu logica lui Edmond Goblot și cu semiotica lui Umberto Eco. Într-adevăr, pentru Eco, "semiotica este în principiu disciplina care studiază tot ceea ce poate fi folosit pentru a minți", dat fiind că "dacă ceva nu poate fi folosit pentru a minți, atunci nu poate fi folosit nici pentru a spune adevărul"305. Iată de ce "logica
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ne-am fi așteptat să depășească impasul modernității, au restrâns și mai mult sfera realului la acea zonă a concretului sterilizant, privat, adică, de sacru. Dar cele mai importante descoperiri ale fizicii cuantice, coroborate cu achiziții similare din biologie, cosmologie, semiotică etc. (anticipate în 1931 de teorema lui Gödel), au dus la viziunea unei stratificări a ființei-ca-ființare. Un precent în filozofie putea fi ontologia critică a lui Nicolai Hartmann, care vorbea de patru straturi ale realului: fizic-material, viu-organic, cel sufletesc și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cultural european, Editura Humanitas, București, 1993, p. 51. 302 Petru Ioan, op. cit., pp. 142-143. 303 Ștefan Lupașcu, Omul și cele trei etici ale sale, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași, 1999, p. 76. 304 Ibidem, p. 93. 305 Umberto Eco, Tratat de semiotică generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982, p. 18. 306 Stéphane Lupasco, La tragédie de l'énergie. Philosophie et sciences du XX-e siècle, Casterman, Paris, 1970. 307 Vezi trad, rom. în Logica dinamică a contradictoriului, pp. 23-50. 308 Stéphane Lupasco
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Coriolan Cotuțiu, medic legist; e soția criticului literar Ion Vlad. Urmează liceul la Sibiu (1950-1954), un an la Institutul Politehnic, apoi Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1955-1960). Își susține doctoratul în 1980 cu teza Limbajul critic literar. Perspectivă semiotică. Face carieră universitară, parcurgând toate treptele didactice: preparator la Institutul Pedagogic din Cluj (1961), asistent (1967), lector (1972), conferențiar (1990), profesor (1993) la Catedra de lingvistică și semiotică a Facultății de Litere a Universității clujene. În 1992-1993 a funcționat ca
VLAD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
1955-1960). Își susține doctoratul în 1980 cu teza Limbajul critic literar. Perspectivă semiotică. Face carieră universitară, parcurgând toate treptele didactice: preparator la Institutul Pedagogic din Cluj (1961), asistent (1967), lector (1972), conferențiar (1990), profesor (1993) la Catedra de lingvistică și semiotică a Facultății de Litere a Universității clujene. În 1992-1993 a funcționat ca profesor-asociat la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Debutează în 1966 la „Cercetări de lingvistică” cu studiul Neologismul în proza lui Gala Galaction, iar editorial în 1982 cu eseul Semiotica
VLAD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
semiotică a Facultății de Litere a Universității clujene. În 1992-1993 a funcționat ca profesor-asociat la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Debutează în 1966 la „Cercetări de lingvistică” cu studiul Neologismul în proza lui Gala Galaction, iar editorial în 1982 cu eseul Semiotica criticii literare. Mai e prezentă în „Tribuna”, „Steaua”, „Studii și cercetări lingvistice”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Revue roumaine de linguistique” (face parte din colegiul de redacție), „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Dacoromania” (e în redacție), „Degrés” (Belgia), „Linquistics and Language Behavior
VLAD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
linguistique” (face parte din colegiul de redacție), „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Dacoromania” (e în redacție), „Degrés” (Belgia), „Linquistics and Language Behavior Abstracts” (SUA), „Signo” (Spania), „S-European Journal for Semiotic Studies” ș.a. A coordonat cinci volume apărute sub genericul Semiotică și poetică (1984-1993) și are contribuții în numeroase lucrări colective, între care Studii de stilistică, poetică și semiotică (1980), Sémiotique roumaine (1981), Lecture et interprétation (II, 1989), Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu (1991), Limbaje și comunicare (1995). Deși
VLAD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
Linquistics and Language Behavior Abstracts” (SUA), „Signo” (Spania), „S-European Journal for Semiotic Studies” ș.a. A coordonat cinci volume apărute sub genericul Semiotică și poetică (1984-1993) și are contribuții în numeroase lucrări colective, între care Studii de stilistică, poetică și semiotică (1980), Sémiotique roumaine (1981), Lecture et interprétation (II, 1989), Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu (1991), Limbaje și comunicare (1995). Deși activitatea pe care o desfășoară V. intră cu precădere în câmpul lingvisticii, studiile sale interesează deopotrivă cercetarea literară
VLAD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
1991), Limbaje și comunicare (1995). Deși activitatea pe care o desfășoară V. intră cu precădere în câmpul lingvisticii, studiile sale interesează deopotrivă cercetarea literară, fie prin perspectiva interdisciplinară de abordare, fie prin analiza anumitor practici și obiecte proprii beletristicii. Astfel, Semiotica criticii literare are un dublu statut de pionierat, atât prin explorările metodologice în semiotică și în teoria textului, cât și prin tentativa de a fixa statutul comunicativ al discursului critic. Prima jumătate a cărții este rezervată clarificărilor teoretice și terminologice
VLAD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
precădere în câmpul lingvisticii, studiile sale interesează deopotrivă cercetarea literară, fie prin perspectiva interdisciplinară de abordare, fie prin analiza anumitor practici și obiecte proprii beletristicii. Astfel, Semiotica criticii literare are un dublu statut de pionierat, atât prin explorările metodologice în semiotică și în teoria textului, cât și prin tentativa de a fixa statutul comunicativ al discursului critic. Prima jumătate a cărții este rezervată clarificărilor teoretice și terminologice. Cât privește radiografierea efectivă a acestuia, sunt de reținut ideea că „«textul critic literar
VLAD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
tot atâtea tipuri de configurare. Analitic, cartea indică o vizibilă rafinare a modalităților interpretative, capabile acum să explice mai nuanțat unele strategii discursive problematice, precum paradoxul sau „fracturarea”, ultima ilustrată printr-o analiză a poemului Semne de Dorin Tudoran. SCRIERI: Semiotica criticii literare, București, 1982; Sensul, dimensiune esențială a textului, Cluj-Napoca, 1994; Textul aisberg, Cluj-Napoca, 2000; ed. 2, Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Jacques Moeschler, Anne Reboul, Dicționar enciclopedic de pragmatică, pref. trad., Cluj-Napoca, 1999 (în colaborare). Repere bibliografice: Smaranda Vultur, Critica - un
VLAD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]