28,372 matches
-
s-a prăbușit cîte un zid, stîrnind un val uriaș de cenușă și praf ce a Înghițit toată strada și a murdărit și mai tare clădirile din jur, și așa destul de jegoase. A doua zi dimineață, generalul Logue a dat semnalul, și armata de mașini grele a Început asaltul final asupra pieței, mușcînd din marginile ei și Înghițind clădirile, una cîte una. Erau macarale cu mingi de demolat și buldozere enorme blindate, ale căror șoferi aveau căști și ochelari de protecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ele, aveai impresia că te Învîrtești Într-un cerc. — Domnul Travers a zis că trebuie să Îl așteptați. — Nu sunt la ordinele domnului Travers, Îi răspunse Rowe. Hotelul era cît se poate de modern: În loc de sonerie avea un sistem de semnale luminoase, ce se aprindeau și se stingeau, Într-o liniște desăvîrșită și alarmantă. Ai fi zis că locatarii transmit fără Încetare știri urgente, de o importanță vitală. Acum, cînd nu se mai auzeau fluierăturile și suspinele, domnea peste tot o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Mă tem că am putea găsi acolo lucruri pe care n-o să-ți prea placă să le identifici... Ajunseră chiar În locul unde stătuse Stone; trei luminițe roșii pîlpîiau deasupra iazului, dîndu-i, În clarobscurul zorilor, aerul unui port În rada căruia semnalele luminoase indică vapoarele gata să iasă În larg. Domnul Prentice o porni prin apă, sau, mai bine zis, printr-un mîl gros, urmat de Rowe. Luminile roșii se vădiră a fi niște felinare, de felul acelora atîrnate noaptea deasupra drumurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din bucătării, semn că oamenii cinau devreme, ca să nu fie surprinși de alarmă. La intrarea Într-un adăpost, un voluntar de la Apărarea Civilă Încerca să aprindă un felinar de vînt. Zărindu-l pe Rowe, Îi spuse: — S-au aprins și semnalele galbene. Chibriturile se tot stingeau - omul nu era obișnuit să aprindă un felinar. Părea cam nervos - pesemne din pricina prea multor nopți de veghe pe străzile pustii - și avea chef de vorbă. Rowe, Însă, se grăbea și n-avea vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
puținele stele, pierdute Între luminile reflectoarelor, precum și un balon fantomatic. Și adăugă: Poftim, urcați. Cred că o să putem circula. N-o fi mai rău În altă parte decît aici! Poate că nici n-o să fie bombardament. — Ba au și apărut semnalele galbene, răspunse șoferul, punînd În mișcare motorul vechi, care Începu să păcăne. Trecură prin Knightsbridge, apoi prin Hyde Park, și de-acolo o luară pe Bayswater. CÎțiva pietoni se grăbeau spre case: autobuzele treceau fără să se oprească la stațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
punînd În mișcare motorul vechi, care Începu să păcăne. Trecură prin Knightsbridge, apoi prin Hyde Park, și de-acolo o luară pe Bayswater. CÎțiva pietoni se grăbeau spre case: autobuzele treceau fără să se oprească la stațiile facultative - doar apăruseră semnalele galbene. CÎrciumile erau ticsite. Oamenii strigau după taxi, iar cînd acesta se opri la stop, un bătrînel cu joben deschise portiera și se repezi să intre. — A, scuzați vă rog, spuse el. Credeam că-i liber. Mergeți cumva spre Paddington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Credeam că-i liber. Mergeți cumva spre Paddington? — Urcați-vă, Îl Îndemnă Rowe. — Vreau să prind trenul de 7,20, rosti intrusul pe nerăsuflate. Am totuși noroc. Cred că o să-l prind. — Și eu vreau să-l prind. Din păcate, semnalele galbene au și apărut. Se pare că da. Mașina Își urmă drumul, Înfundîndu-se În bezna tot mai deasă. — A căzut vreo bombă noaptea trecută În cartierul dumneavoastră? se interesă bătrînelul. — Nu, nu cred. — Pe la noi, vreo trei... Acum au să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Înfundîndu-se În bezna tot mai deasă. — A căzut vreo bombă noaptea trecută În cartierul dumneavoastră? se interesă bătrînelul. — Nu, nu cred. — Pe la noi, vreo trei... Acum au să Înceapă sirenele. Da, probabil. — A trecut un sfert de oră de la apariția semnalelor galbene, spuse bătrînelul uitîndu-se la ceas, ca și cum ar fi cronometrat viteza unui tren expres Între două stații. A, asta parc-ar fi fost de tun, exclamă el. Undeva deasupra estuarului, cred. — N-am auzi nimic. În maximum zece minute, sosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu amărăciune, ar fi fost bine pentru amîndoi... — Ai Înșelat-o de prea multe ori, spuse Rowe, și se așeză lîngă el, urmărind cu privirea firul de lînă. — Ce-ai de gînd? — Aștept pînă pornește trenul, și pe urmă trag semnalul de alarmă. De undeva, de foarte aproape, se auziră deodată tunurile artileriei antiaeriene - o dată, de două, de trei ori. Bătrîna privi distrată În sus, ca și cum ar fi auzit un murmur vag ce-i tulbura liniștea. Rowe vîrÎ mîna În buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care a acordat asistență leproșilor din Arhipelagul Hawaii. . „Fiindcă Orfeu e Orfeu: metamorfozat În el Însuși N-are nici un rost să ne ostenim Să-i căutăm vreun alt nume. O dată pentru totdeauna, Orfeu e Orfeu cînd cîntă...“ (Rainer Maria Rilke) . Semnale care indicau apropierea avioanelor inamice. FILENAME \p D:\carti\Ministerul groazei\Surse\Operat\G Greene, Ministerul groazei.doc PAGE 45
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
încă peisajul. Ici și colo, un șofer se foia nervos la volan, blocat în căldura soarelui; și-am avut brusca impresie că lumea se oprise. Rănile de la genunchi și de la piept erau emițătoare întoarse spre o serie de transmițătoare, purtând semnalele, necunoscute mie, care aveau să deblocheze acea imensă stază și să-i elibereze pe șoferii aceia de adevăratele destinații stabilite pentru vehiculele lor - paradisurile autostrăzii electrice. Când Catherine m-a dus la biroul meu din Shepperton, amintirea acestei extraordinare tăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la ora de vârf din oraș. Vaughan se aplecă pe rama geamului, cu degetele duse la nări ca pentru a inhala ultimul miros de spermă rămas pe vârfurile lor. Farurile mașinilor venind din sens opus și luminile suspendate ale autostrăzii, semnalele emblematice și indicatoarele de direcție iluminau fața izolată a omului aceluia chinuit aflat la volanul mașinii sale prăfuite. M-am uitat la șoferii autovehiculelor de lângă noi, vizualizându-le viețile în termenii definiți pentru ei de Vaughan. Pentru el, aceștia erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
problemele majore care macină România și ne epuizează sufletește. Această neutralitate se întoarce fără îndoială, ca un bumerang, împotriva noastră iar istoria ne va condamna irevocabil. Știu doar că ei, scriitorii, au și o misiune ingrată de a trage un semnal de alarmă în societate pentru a trezi din nou conștiințele amorțite ori lăsate în paragină. Prin această carte, lansez și eu încă un apel societății civile să se implice mult mai mult în treburile vieții publice și să vegheze asupra
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să amenințe securitatea și stabilitatea acestor state. Avem și noi destui ași în materie de corupție, jaf și diversiune. Situația actuală din politică este admirabil schițată de Cornel Nistorescu, într-un interviu consemnat de Ion Longin Popescu: „Suntem, după toate semnalele, într-o campanie electorală debilă și târzie; o campanie (cea din 2000) din care lipsesc dezbaterile, confruntările de opinii și de oferte convingătoare pentru România. Toți vor să candideze și să câștige, dar nimeni nu ne spune foarte clar ce
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
conduce la o inevitabilă prăbușire a civilizației, care în felul acesta poate să se autodistrugă. Iată unde poate duce și oportunismul, formă a individualismului în politică. În fața unui asemenea impact cu răsunet planetar, există oameni care trag în permanență un semnal de alarmă, și în special preoții, acești mentori ai spiritualității. Individualismul, acest stil de viață independent și egoist, este capabil să declanșeze un război acerb al tuturor împotriva tuturor pentru acapararea resurselor existente (aflate într-o continuă scădere). Individualiștii sunt
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
telefonului de pe birou și îl duse la ureche. - Dar n-am ton, spuse resemnat, punând receptorul la loc în furcă. S-o fi rupt vreun cablu... Fata scoase un telefon mobil din buzunar și privi ecranul. - Iar eu n-am semnal, zise. Ce căcat... - Da, fu de acord șeful de gară. Îmi pare rău, nu pot face nimic pentru dumneavoastră. Zic să așteptați totuși trenul. - Of, zise fata. Dar trebuie să ajung la București. N-aveți cumva o mașină? - Nu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe câmp alături de altă fată. Bărbatul și fata se sărută. Fata din tren îi privește în continuare. Fata de pe câmp îngenunchează în fața bărbatului, îi scoate penisul din pantaloni și îl ia în gură. În momentul acela, fata din tren trage semnalul de alarmă. Trenul se oprește pe câmp, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și privește la câmp, unde nu mai este nimeni. Fata o ia la fugă pe câmp, plângând, și strigând: „Răzvan! Răzvan!“. Fuge ca o disperată, scaieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
tren se trezește, se uită iarăși pe geam. Vede pe câmp un bărbat care merge alături de o femeie. Cei doi se opresc și se sărută, după care femeia îngenunchează și începe să-i sugă penisul bărbatului. Fata din tren trage semnalul de alarmă, trenul se oprește, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și aleargă pe câmp, dar bărbatul și femeia nu mai sunt acolo. Fata plânge și o ia la fugă pe câmp, desculță, strigând: „Matei! Matei!“. Fuge ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de-a lungul peroanelor lucioase de ploaie, cât vezi cu ochii. Un fluierat ca de locomotivă și un jet de aburi se înalță din mașina de făcut cafea, pe care bătrânul barman o pune sub presiune, de parcă ar lansa un semnal, sau cel puțin așa pare din succesiunea de fraze din al doilea alineat, în care jucătorii de la mese închid evantaiul cărților de joc la piept și se întorc către noul venit cu o triplă răsucire a gâtului, a umerilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dă semn de viață. Eu sunt bărbatul care circulă între bar și cabina telefonică. Sau: acel bărbat se numește „eu“ și nu știi altceva despre el, așa cum gara asta se numește doar „gara“, iar în afara ei nu mai e decât semnalul fără răspuns al unui telefon, care suna într-o cameră întunecată, dintr-un oraș îndepărtat. Pun aparatul în furcă, aștept să aud zgomotul monedei, în jos, prin tubul metalic, împing ușa de sticlă, mă îndrept iarăși spre ceștile îngrămădite, lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trudnică a lui Uzzi-Tuzii se conturează schema unei întâmplări; din descifrarea gâfâită de cuvinte amestecate se naște o narațiune amplă. Ițindu-se de pe coasta abruptă Încerc să mă conving că lumea vrea să-mi comunice ceva, să-mi transmită mesaje, avertismente, semnale. Mi-am dat seama de asta de când mă aflu la Petkwo. În fiecare dimineață ies din Pensiunea Kudgiwa pentru obișnuita plimbare până în port. Trec prin fața observatorului meteorologic și mă gândesc la sfârșitul lumii care se apropie, ba chiar se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ei și razele soarelui canicular scutul subțire al unei reviste populare din New York.“ Numărul pe care-l citește publică în avanpremieră începutul noului thriller al lui Silas Flannery. Marana o lămurește că publicarea într-o revistă a primului capitol este semnalul că scriitorul irlandez e gata să accepte contracte cu firmele interesate să figureze în roman: mărci de whisky sau șampanie, modele de mașini, localități turistice. „Se pare că imaginația lui e cu atât mai stimulată, cu cât primește mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trei ori în jurul casei; continui să fac mișcări de jogging, să ridic pumnii și călcâiele, să respir în ritmul alergării, ca să fie clar că intruziunea mea nu e cea a unui hoț; dacă cineva m-ar surprinde în această clipă, semnalul „câine care latră“ e mai puternic decât cel de „telefon care țârâie“ și asta ajunge ca să-mi deschidă o portiță din cercul care mă ținea prizonier: reiau alergatul pe lângă copacii de pe drum, lăsând țârâitul în urmă, mereu mai atenuat. Alerg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a le vedea și de a le atinge. Când devin ale tale, marcate de posesia ta, obiectele nu mai au aerul de a fi acolo din întâmplare, ci asumă o semnificație ca parte a unui discurs, ca memorie făcută din semnale și embleme. Ești posesivă? Poate nu există încă elemente suficiente pentru a spune așa ceva: deocamdată, se poate spune că ești posesivă cu tine însuți, ca să te legi de semne în care descoperi ceva din tine, temându-te să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
canalul săpat de cuvintele altcuiva, care tocmai pentru că sunt pronunțate de o voce străină, de vocea acelui tăcut nimeni, făcut din cerneală și spații tipografice, pot deveni ale voastre, un limbaj, un cod al vostru, un mijloc de a schimba semnale și a vă recunoaște. O cheie se învârte în broască. Tu taci, de parcă ai vrea să-i faci o surpriză, sau să-ți confirmi ție însuți și ei că e natural să te găsești aici. Dar nu sunt pașii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]