2,355 matches
-
din maeștrii pe care îi imitau, spre deosebire de cei din zilele noastre, care se mulțumesc cu traducerile incomplete apărute la noi). Un făcător de cuvinte (proustian obscur) se spune că l-ar fi scos chiar și pe Eugen Lovinescu din zodia seninătății lui imperturbabile, și la o a treia ședință de cenaclu în care acela continua să descrie minuțios gândurile eroului care stătea cu un bețișor în mână și pândea un șoarece la un capăt de burlan, i s-ar fi adresat
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
i se pune tocmai atunci pe cap o coroană de flori. Nu sentimentul copilăriei paradisiace a stat la baza acestei scene, ci nostalgia identificării finale cu elementele lumii. Există apoi o altă scenă în care neliniștea stârnită de pierderea acestei seninătăți ia o formă paroxistică. Eroul întreabă patru preoți, care știu multe despre viață și moarte, de ce ne mai naștem... dacă trebuie să murim. Ambele scene sânt ficțiuni, sentimentele însă au fost reale. În schimb următoarea scenă reală îmi vine abia
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ca să ne smulgă un zâmbet. În schimb Les fourberies de Scapin și Le malade imaginaire sânt așa cum știm, fermecătoare. Sânt însă uimit cum a putut un bolnav de piept, cum era Moliere, să-și bată joc de medici cu atâta seninătate încît ai crede că a fost cel mai viguros om și a trăit optzeci de ani, când în realitate a murit pe scenă la cincizeci, în urma unei hemoptizii. Probabil că era un sănătos închipuit? N-am aici cuvinte de admirație
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
atît cît nu-i văd pe cei de odinioară cît nu pot înțelege sensul gesturilor lor și nici nu mai aud ce-au spus. Seamănă cu niște stampe pe care îmi place să le evoc, pentru că ele se asociază cu seninătatea și buna înțelegere: copilăria a fost epoca marilor mele bucurii. La moartea bunicii vîrsta aceea dintr-o dată avu un sfîrșit. Am fost adus la oraș sub supravegherea tatei și a mamei. Un timp rămăsei un vițeluș sălbatic, plin de nostalgii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
au auzit de el se lasă Înveseliți de fotografia care-i privește de pe cruce: o față de copil cuminte doar la suprafață, așa, de gura pozarului, cu ochii În care poți citi bucuria, minciuna nefăcătoare de rău și un soi de seninătate. Un chip pe care ai vrea să-l mângâi și să-l iei la palme. Am cunoscut mulți morți. Hristu e singurul care mă Înveselește și chiar mi se pare că nu a murit de tot. Hai, mergeți la casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pentru câteva clipe. Nu a fost chip... În cele din urmă, m-am ridicat. În acel moment, am prins din zbor ritmul toiagului bătrânului pe alee. --Ei, cum ți-au priit masa și somnul? --Bine, părinte - am mințit eu cu seninătate. --Dacă-i așa, atunci hai cu mine, să mă ajuți la treabă. Ești de acord? --Mai încape vorbă, sfințite? Am pornit în urma călugărului, spre gospodăria din poiană. Bătrânul parcă nu mai era cel de altădată. Părea măcinat de gânduri... “Astea sunt
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
colțuri în râs! Am auzit oameni mult mai grei, unii cu oarecari titluri chiar, care au un anume respect pentru slova scrisă și eventual citită, care la viața lor au citit ceva, dar care în zilele noastre aduc, cu aceeași seninătate, tot cam același tip de argument: " Dom’le eu în ultima vreme nu mai citesc, pentru că nu mai am timp." Și cu asta, basta, se uită la tine superior, ca și cum, odată justificată carența, tu ar trebui să-l consideri automat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
zilelor noastre, nu ai decât ca miercuri seara să te uiți la emisiunea „Te pui cu blondele” și dacă ești un tip academic, s-ar putea ca în noaptea respectivă să-ți faci harakiri, de tristețe. Când vezi cu câtă seninătate admit ele, că Mureșul curge prin Dobrogea și se varsă în Bahlui la Agigea, te apucă durerea. Dar au și ele înainte de a da răspunsul, clipa lor de glorie, atunci când pot să pună o întrebare, celui care este participantul din
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
folosul poporului cuvântul stindard, cuvântul flacără, cuvântul sabie, cuvântul ca medicament al sufletului românesc. Adrian Păunescu a murit. Eu știu de aproape trei ani, cât de ușor este să treci pragul „dincolo”, prag pe care el l-a trecut cu seninătatea celui care simte că a făcut ceva pe pământul acesta. Nici nu închis bine ochii și detractorii săi s-au pus iar pe hămăit, așa cum au făcut o viață întreagă. Eu nu l-am cunoscut personal și nici nu am
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
erată. Nu-i strică sacrului Coran puțin umor, crede-mă. Cât despre adevăr... nu se poate lipsi de minciună. Sunt în contact, inseparabile. Prea ești încruntat, profesorașule! Ți-ar face bine concertul, crede-mă. Intră în capela lui Bach, învață seninătatea. Doctorul se grăbea, într-adevăr, urcase scările, dispăruse sub bolțile amurgului. Încruntat, auzi! Conu’ Fănică Olaru și tonicul Toni Marga proclamă seninătatea. „Fii atent... strigase Marga, la despărțire, întorcându-se de pe treapta de sus a Ateneului. Odată rostite, minciunile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
inseparabile. Prea ești încruntat, profesorașule! Ți-ar face bine concertul, crede-mă. Intră în capela lui Bach, învață seninătatea. Doctorul se grăbea, într-adevăr, urcase scările, dispăruse sub bolțile amurgului. Încruntat, auzi! Conu’ Fănică Olaru și tonicul Toni Marga proclamă seninătatea. „Fii atent... strigase Marga, la despărțire, întorcându-se de pe treapta de sus a Ateneului. Odată rostite, minciunile se răzbună. Se adeveresc. Devin realitate. Realitatea, adevărul ultim.“ Realitatea nu-i adevărul ultim, doctore, bombănea pacientul, rămas pe una din băncile din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai zic dacă mamei, care vedea toată ziua atâtea seriale, i se părea că e prea bătrână pentru căsătorie? E clar că serialele astea n-o marcau cu adevărat, i-am zis a doua zi, pândind un moment de relativă seninătate. Nu, dragă, mi-a răspuns, în seriale-i altceva, acolo dacă o femeie bătrână primește o cerere-n căsătorie, înseamnă că-i bogată, la mine ce să găsească, și bătrână, și săracă? Arghiropol apărea pe înserat la ușa noastră, strivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zile în care uita de tot restul lumii, zile în care o chema lângă el ca să-i vorbească însuflețit despre ceea ce tocmai citise sau despre proiectele lui, zile rare în care întreaga lui ființă se învăluia într-o aură de seninătate și bunăvoință. Pentru câteva zile, Alecu îi arăta un alt chip. Era un înger, un poet, un bărbat pe care nu l-ar fi schimbat cu nimeni altcineva. Dacă ar fi rămas așa, nimic, nimic nu i-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Odată cu trecerea anilor, descoperise că o înțelegea din ce în ce mai puțin în loc să o înțeleagă mai mult. Ce se petrecea în capul ei? se trezea uneori întrebându-se. Oare gândea ca o ființă umană? Vedea pe fața ei expresii neliniștite, fericite, pline de seninătate într-adevăr, dar oare se gândea la ce simțea, oare analiza și raționa? — Am dat din mîncare unui pui înainte, ca să mă asigur că nu e otrăvitoare, îl liniști ea. Unul după altul, puii fuseseră numiți degustătorii oficiali ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
un frison, pentru că uniforma lui subțire nu era concepută pentru temperatura din acel birou. — Excelență, mi s-a cerut ajutorul pentru a încerca să capturăm un om și să-l judecăm, răspunse, încercând ca spusele lui să aibă forță și seninătate. Nu ca să-l ucidem ca pe un câine. Făcu o pauză. — Ca să procedez ca un polițist, ar fi trebuit să primesc de la superiorii mei ordine foarte clare și concrete. Am vrut să colaborez și recunosc că n-am avut noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Am discutat deja, mă luă el prin surprindere. A garantat pentru dvoastră. — Ce bine. Ne-a mai spus și că n-a prea crezut o iotă din povestea pe care i-ați turnat-o la anchetă. L-am privit cu seninătate, drept În ochi. — Mă Întristează ce-mi ziceți. Chiar foarte mult. Nu cumva spuneți asta pentru că sunteți gelos pe prietenia noastră? Monroe Își stinse nerăbdător țigarea. — Există vreun amănunt legat de moartea Lindei Fillman pe care nu ni l-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
năruit, ridiculizat chiar de aceia care vor veni după ei. Este legea științei; poezia nu cunoaște o asemenea lege, ea nu neagă niciodată ce-a precedat-o și nu este nicicând negată de ce o urmează, străbate veacurile cu o deplină seninătate. De aceea Îmi scriu rubaiatele. Știi tu oare ce mă fascinează În științe? Faptul că acolo găsesc poezia supremă: prin matematici, Îmbătătoarea amețeală a numerelor; prin astronomie, enigmaticul murmur al universului. Dar, vă implor, nu-mi vorbiți de adevăr! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
despărțire, cine știe când o voi revedea. Lângă ambulanță s-au adunat câțiva vecini curioși, ce s-a întâmplat, întreabă ei compătimindu-l, iar el, care în general abia dacă se sinchisește să le dea buna ziua, le răspunde cu seninătate, punându-i la curent cu cele petrecute în cursul dimineții, iar fiica vecinilor de sub noi, care tocmai se întorsese din India, îi povestește despre un medic tibetan extraordinar, dacă nu vă vor putea ajuta la Urgențe, să-mi spuneți mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iat-o căzută în capcană, perdeaua este dată la o parte brusc de către o soră medicală tânără cu o figură fermă și frumoasă, care întreabă ce ni s-a întâmplat. Nu reușesc să îmi mișc picioarele, o informează el cu seninătate, iar mâinile îmi sunt foarte moi, ea îi privește mâinile, una dintre ele se află încă între degetele mele, și o urmă de ironie strălucește pe chipul ei în clipa în care ne observă atingerile, aveți impresia că asta ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ochi și altora. Individul trăia în propriul lui iad, unul cu totul special. Eu am reușit, totuși, să-l văd întotdeauna într-o lumină favorabilă. Cea mai mare calitate a lui era cinstea. Nu mințea niciodată și-și recunoștea cu seninătate greșelile și defectele. Nu încerca să ascundă lucrurile care l-ar fi putut pune într-o lumină nefavorabilă. În ceea ce mă privește, cu mine se purta frumos și era foarte săritor. Dacă n-ar fi fost el, nu m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să stabiliți teme pentru fiecare întrunire, continuă Jake foarte zelos. Primul care ia cuvântul are un subiect anume, iar următorii îl vor dezvolta în funcție de propriile lor experiențe și trăiri. — Ne poți da un exemplu? se interesează Finn, continuând să scrie. —Seninătate. Toleranță. Felul în care putem face față vieții. Renunțarea la ideile preconcepute. Recunoștință. —Recunoștință? întreb eu suspicioasă. Toată povestea asta e cam siropoasă pentru gustul meu. Da, pentru că faceți parte din grup și ați avut curajul să încercați să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în Kew Gardens. E necesar să ne concentrăm asupra a ceea ce facem și să nu ne pedepsim pentru fanteziile noastre. Controlează-ți faptele și gândurile nepotrivite vor dispărea. Îmi face bine prezența lui Jake în mintea mea. Are ceva din seninătatea unui supraviețuitor. La un moment dat viața sa devenise un iad - a ars în flăcări, a părut să-mi sugereze - dar a renăscut din propria cenușă. Simt că pot să-i spun orice, deși n-aș face-o. Sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
alcoolului. Eu, dacă aș fi plecat așa, fără hartă sau busolă, m-aș fi simțit mult mai singură, pierdută într-o lume necunoscută, fără nimeni care să mă aștepte acasă și să-și facă griji pentru mine. A acceptat cu seninătate povara singurătății, n-a încercat să lupte într-un mod care ar fi putut înrăutăți situația. Nu știu cum a reușit să găsească o asemenea tărie. Trebuie să mai reflectez la asta. Când ajungem la Highbury Corner, Jake mă întreabă pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mi-o spună - să redescoperim acele părți ale Cărții care fuseseră Încrustate cu foc alb În interstițiile lăsate de insectele scrise cu foc negru care populau Tora și păreau să o facă explicită. Sunt aici, acum, după ce am atins - sper - seninătatea și acel Amor Fati, ca să reproduc istoria pe care o reconstituiam, plin de neliniște - și de speranța ca ea să fie falsă - În periscop, acum două seri, din cauză că o citisem cu două zile Înainte În apartamentul lui Belbo și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a avut-o mereu și la timpul mesei, încît doamna Predeleanu a trebuit să-i vie în ajutor cu un surâs de aur, care să-i mai stingă emoția. Înăltuță, zveltă, de o feminitate mângâietoare, doamna Tecla Predeleanu răspândea atâta seninătate și bunătate, că lumina și locul pe unde trecea. Ochii ei albaștri-verzui păstrau o candoare feciorelnică. Deși măritată de nouă ani, făcea impresia unei fete cuminți, iar cei doi copilași ai ei, Mircea și Ioana, voinici și ștrengari, ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]