278,409 matches
-
mele corporale și că aparțin sexului slab și nu puternic pentru a putea să fiu motivată să lupt”, scrie Angela Marinescu la pagina 218 a cărții sale de însemnări autobiografice, Jurnal scris în a treia parte a zilei. Luate în sens invers, potrivit ponderii lor în viața autoarei, aceste trei elemente definesc personalitatea artistică a laureatei din acest an a Premiului „Mihai Eminescu” și constituie nucleul în jurul căruia gravitează obsesiv notațiile din acest fals jurnal. În aceste condiții cartea se transformă
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
p. 65) Atunci cînd scrie, Angela Marinescu nu menajează pe nimeni. Nu se menajează nici măcar pe sine. Ea spune lucrurilor pe nume, fără menajamente sau false pudori, uneori cu o virulență susceptibilă a dezvălui unele voluptăți sado-masochiste (vezi în acest sens îngrozitoarea Amintire din copilărie, text capabil să provoace traume celor slabi de înger - pp. 189-192). Citind o astfel de „amintire” prima întrebare pe care ți-o poți pune în calitate de cititor este aceea dacă ai în față o confesiune sinceră sau
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
sincerității în scrisul Angelei Marinescu îmbracă două aspecte. Pe de o parte, la nivelul expresiei, scriitoarea obișnuiește să îngroașe liniile, implică ceea ce s-ar putea numi adoptarea unei atitudini. Pe de altă parte, în mod firesc, fantezia lucrează, în același sens, și la nivelul imaginarului poetic, astfel încît, în pofida aspectului de comunicare directă, nefardată, ar fi greșit ca toate textele ei să fie interpretate, ad litteram, ca expresii ale autenticității absolute. Este, totuși, vorba de artă, caz în care sinceritatea trebuie
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
ei polemice vizîndu-i tocmai pe membrii Grupului pentru Dialog Social și ideile lor globaliste, pro-atlantiste. Dacă în privința calității umane și intelectuale a celor mai mulți dintre membrii așa-zisei „clase politice” caracterizările deloc flatante ale autoarei corespund realității (excelent este în acest sens pamfletul Don-Juanii politici sau de ce mi-a fost respins articolul de revista Play-Boy), mult mai discutabile sunt pozițiile sale naționaliste și antiglobaliste. E drept, considerațiile Angelei Marinescu în privința chestiunii naționale au fost scrise în primăvara anului 1990, sub impresia tragicelor
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
altădată! Cam ca Belle Epoque de odinioară. Deși guvernul impune pentru noi străinii tot mai multe restricții, care nu priesc investițiilor. Dar au nevoie de noi, vedeți, au nevoie de noi. Și parola liberalilor, „prin noi înșine“, e în acest sens doar o dorință. În sufrageria mai luminoasă, legată de salon printr-un vestibul, curentul umfla perdelele albe ale ușii dinspre terasă. Herr Schachter îl servi pe tata-mare cu țigări dintr-o tabacheră de argint, el însuși își luă un trabuc
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
azi, apărută la sfârșitul anului trecut (București, Compania, 2003) este în peisajul bibliografic românesc, una dintre probele cele mai elocvente ale vivacității încă în act a folclorului, fiind, în primul rând, o sursă extrem de ofertantă de exemple concrete în acest sens. Dealtfel, deși interesat mai cu seamă de descrierea cât mai flexibilă a genului de texte pe care îl antologhează, legenda urbană, obiect de studiu căruia i-a dedicat o bună parte din viață, autorul nu ignoră importanța acestei mize mult
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
pe această cale, Constantin Eretescu este dispus să vadă folclorul lumii de la începutul mileniului al treilea exclusiv ca pe o sumă de legende urbane. Acestea „constituie singurul gen folcloric productiv în societatea contemporană” (p. 17) — scrie el, subliniind, într-un sens, unicitatea și vigoarea genului pe care îl studiază, dar, după părerea mea, lăsând deoparte mult prea multe realități în act în culturile tradiționale contemporane și neglijând prea vădit faptul că o proporție uriașă din populația planetei trăiește, încă, la țară
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
a descoperi ce se află dincolo de povestea mereu prea parcimonioasă în amănunte, aproape întotdeauna indiferentă la context și dezinteresată de explicații până la pragul absurdului. Lectura extensivă a colecției pe care o propune, acum, Constantin Eretescu ar putea fi, în acest sens și pe un prim nivel, un fascinant excurs prin labirintul care este imaginarul omenirii de astăzi, mai ales pe traiectul care vizează înțelegerea lucrurilor mărunte ale vieții de zi cu zi. Pe de altă parte, exercițiul de prezentare laconică a
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
E perioada în care devine mistic, cu o credință șchioapă, latentă, pe toată viața. Doar astfel se maturizează și pricepe că sărăcia și frustrările de orice fel nu înseamnă nimic. Că dacă n-au nici un rol în educație au un sens metafizic. „Fericiți cei săraci, că aceia se vor milui.“ Prima achiziție comportamentală prețioasă. Slăbesc reflexele de agregare. S-a plictisit de meciurile și berile de la cămin, de barurile ceva mai stilate unde cafeaua caldă, țigara și banalizatul Sinatra dădeau iluzia
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
româna veche sufixul era chiar mai bine reprezentat decît astăzi, fiind prezent și în cuvinte care apoi au ieșit din uz (înțelepție, păgânie etc.). Restrîngerea relativă a fost produsă de concurența abstractelor verbale în -re și a altor sufixe cu sens abstract (mai ales -itate). În Limba română actuală - O gramatică a „greșelilor”, 1943 (1948), Iorgu Iordan constata numărul mare de formații noi „mai mult ori mai puțin reușite” de la jumătatea secolului al XX-lea; în lista pe care lingvistul o
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
apare de mai multe ori („remedii secrete - vrăjitorie, ghicitorie”, dnttm.ro.). Fiecare apariție are suficiente justificări funcționale: șomerie - care e cuprins în dicționarul academic (DLR) cu o atestare din Glosarul regional al lui Udrescu (din Muntenia), ca termen glumeț cu sensul „starea de șomer” - poate fi considerat un substitut al lui șomaj, dar nu este în nici un caz un cuvînt inutil. Termenul nou e purtător al unei diferențe semantice: contextul arată că șomeria nu este fenomenul social, ci perioada din viață
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
că șomeria nu este fenomenul social, ci perioada din viață petrecută cu o anume (lipsă de) activitate; modelul imediat e probabil studenție (în DEX: studenție = „stare, viață de student; timp în care cineva este student”), dacă nu și (cu același sens temporal) copilărie. Contextele utilizării sînt adesea glumețe: “aproape de vesela șomerie”, Opinia studențească 5, 1992, 10); „Da, și eu vreau să mă las de șomerie” (muzicabuna.ro), dar ironia nu e o condiție obligatorie („sfârșitul perioadei de șomerie este mai departe
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
Cu 120 de documente originale. Cartea îngrijită de Petre Florea, înmănunchind studiile, recenziile, notele, prefețele și conferințele publicate de M. Gaster, între anii 1877 și 1936, în vreo 13 publicații periodice românești, ni-l readuce în atenție pe „enciclopedistul în sensul concret al cuvântului” (Mircea Eliade), pe savantul și poliglotul, pe împătimitul cercetător de vechi manuscrise, pe acela despre care Nicolae Cartojan a scris că este deschizător de drumuri noi în literatura veche românească. De la descrierea exemplară a manuscriselor, a caracteristicilor
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
naratologică lipsită de armonie și incertă, chiar și acceptând că aceasta ar fi însăși poetica ei (justificări s-ar găsi). Date exacte alternează cu ani trunchiați, unele nume de personaje sau de localități apar consemnate doar cu inițiale. Fără nici un sens. De fapt, romanului îi poate fi adusă o singură și mare obiecție: seamănă prea mult cu romanele de dinainte de’89. Sentimentul de déjà-vu e puternic din mai multe puncte de vedere. Primul ar fi pretenția - ce-i drept, nu asumată
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
fi putut face fără nici o cenzură) înregistrate în minuțioasele jurnale, dar zbaterea de a pune cap la cap piesele necunoscute ale istoriei noastre adevărate însoțită îndeaproape de neputința pătrunderii esențialului. Dacă o astfel de temă, înainte de ’89, avea un anume sens în mecanismul totalitar, acum, după căderea comunismului, în libertate, el capătă un altul. Poate chiar mai dramatic. Adevărul pare mai plin de nuanțe ca niciodată, gradul de importanță al evenimentelor este instabil căci timpul mută centrul de greutate al priorităților
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
o asemenea convingere, formată de lectura poeților clasici, romantici sau moderni. Dar, dacă nu există nici un vers-vedetă (și în poezia lui Mircea Ivănescu chiar nu există astfel de tresăriri de orgoliu ale expresivității), atunci și poemele se uniformizează, atât în sensul omogenității interne a fiecărui poem luat în parte, cât și în sensul perfectei egalități a unui poem cu alt poem. Prin urmare, nu ar fi cu nimic mai îndreptățit să fie ales din serie unul în detrimentul altuia, ca mai reprezentativ
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
dacă nu există nici un vers-vedetă (și în poezia lui Mircea Ivănescu chiar nu există astfel de tresăriri de orgoliu ale expresivității), atunci și poemele se uniformizează, atât în sensul omogenității interne a fiecărui poem luat în parte, cât și în sensul perfectei egalități a unui poem cu alt poem. Prin urmare, nu ar fi cu nimic mai îndreptățit să fie ales din serie unul în detrimentul altuia, ca mai reprezentativ. Poezia lui Mircea Ivănescu este, în principiu, neantologabilă. Pare că logica internă
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
multe încă de pe vremea fostului regim. Iar pentru felul de a circula al șoferilor și pietonilor din Tirana nu există cuvinte în vocabular: aproape nici un semafor nu funcționează, toate străzile sînt desfundate, nu există trecere de pietoni sau benzi de sens, iar în calea colapsului total nu stau decît norocul, bunul simț și, uneori, prioritatea de dreapta. Probabil că Dumnezeu are ceva de spus în treaba asta, într-o țară care, la o aruncătură de băț de ex-Iugoslavia cu problemele ei
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
nebun, anume Petrea Poenaru. Să ferească Dumnezeu și pe cei mai răi oameni din lume să fie instalați la d-rul Sutu, că fiecare va avea sfârșitul iubitului meu frate.” Finalul consuna cu Înțelegerea situației de către redactorii de la Universul. În acest sens, noi, astăzi, putem judeca invers: nu e vina stabilimentului că ținea laolaltă nebuni cuminți și furioși ci, dacă e să căutăm vină morală, este a celor care l-au adus pe Eminescu aici: poetul putea să-și ducă boală În
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
Nu știm cine este acest nepot, nici poetul În viață la 1972 (acești martori ai tăcerii au făcut, si ei, ca versiunea Cosmanescu a morții poetului să rămână „de domeniul fanteziei”) dar cuvântul „embolie” există În dicționar și are același sens azi, ca și pe vremea când Îl consemna Maiorescu: ”astuparea unui vas sanguin cu un cheag de sânge” (DEX,1964); ”boală pricinuita de un cheag de sânge sau de un corp străin care astupa un vas de sânge” (Cartea Românească
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
când Îl consemna Maiorescu: ”astuparea unui vas sanguin cu un cheag de sânge” (DEX,1964); ”boală pricinuita de un cheag de sânge sau de un corp străin care astupa un vas de sânge” (Cartea Românească, 1931) În greacă lui Homer sensul fiind mai clar, embole, embolon, de la emballo, „a arunca, a lovi În sau pe” ceea ce nu are legătură cu Încetarea bruscă a bătăilor inimii cum se explică ”oficial” moartea lui Eminescu. Peste numai o pagină, doctorul Nica formulează această concluzie
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
foarte amical cu premierul. Ne întîlnim cu multe cazuri similare. Voi mai da un singur exemplu. Congresul de la Berlin din 1878 (la care țara noastră nu fusese acceptată ca membru) ne-a obligat să revizuim articolul 7 din Constituție în sensul eliminării restricțiilor religioase în exercitarea drepturilor civile și politice. În principal, restricțiile îi vizau pe evrei. Discuțiile din Parlament au fost aprinse. Revizuirea s-a făcut totuși, cu unele ajustări, mai puțin de voie și mai mult de nevoie. Insuficiența
“Să-și vază de trebile ei, Europa” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13180_a_14505]
-
știe, interogatul, „cumine, n-a vrut să răspunză”. Cuminte, cuminte, dar evident provocator și cu adresă: de dincolo de moarte, ca ultimă sfidare, parcă, el lansează fiecărui cititor invitația explicită la dezlegarea tainei. Dacă acceptăm premisa unei intenționalități auctoriale în acest sens (și cred că avem motive s-o facem: în timpul vieții, Caragiale beckettiza avant la lettre încercând ostentativ să adâncească misterul: „De ce s-o fi omorât Anghelache? Nici eu nu știu”), dacă, prin urmare, cădeam de acord că ne găsim în fața
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
lor le reprezintă incoruptibilitatea, ascetismul, viețuirea curată în imediata vecinătate și în contact nemijlocit cu chemarea păcatului, cu tentația diabolică supremă (banul e ochiul dracului, nu?). Fără integritatea lor, exprimată în cinste și corectitudine, lumea ar eșua în haos. Chiar dacă sensul sacral al existenței mânuitorilor de bani s-a degradat în timp, această castă continuă să funcționeze în virtutea asumării seculare și mutuale a pantonomiei onoarei. Când află din ziar despre sinuciderea casierului, colegii lui de breaslă pun lucrurile într-o ecuație
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
are, după părerea mea, două handicapuri: e scrisă cam târziu și pare o schiță de Vișniec (pentru a o raporta la o referință apropiată atât stilistic, ideologic, cât și temporal). Energic, inteligent și talentat, Dan Lungu este un autor în sensul cel mai larg, de la care ne putem aștepta la multe surprize. O nouă carte de proză, aflu, este în pregătire. Dan Lungu, Povestirile vieții. Teorie și documente, Ed. Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 2003. 254 pag. Dan Lungu, Construcția identității
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]