1,443 matches
-
aerului greu de alcov, pastei groase din poemele acestea În care pasiunile tind spre desfătare și răsfăț. Însă acesta este Bolintineanu: contradicția este regula lui, nonsensul este sensul limbajului său. Violența caută În Florile Bosforului și alte versuri complicitatea diafanului. Senzualitatea orientală, reputată prin rafinamentul ei complex, tinde spre „farmecul virginal”... Dar să revedem, mai cu luare-aminte, peisajul său, spațiul liric pe care Îl creează această imaginație destrăbălată În dorința de a-și purifica obiectul. Există, În fapt, mai multe peisaje
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de misteri” la care suavul Bolintineanu nu obosește să viseze... Pereche, sînii ascund o vale făgăduitoare de mari delicii. Tresărind, ei comunică emoția interioară. Mișcarea grațioasă, abia perceptibilă, a sinilor este semnul că simțurile urcă spre beție, iar poezia spre senzualitate. „Deschiderea” sinului are consecințe profunde: universul material delirează, Îndrăgostitul intră În starea de răsfăț și, sub puterea ei, se hotărăște pentru actul suprem: răpirea, căci: „Îți deschid frumosul sîn... ........................................... Fericit cel ce răpește Tinerele-i răsfățuri Vezi tu, noaptea e
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
erotică un liric fără imaginație. Mai viu, esteticește, decît poeziile lui de dragoste este Jurnalul citat, În care transpar exaltarea și teama obscură de moarte. Poeziile sînt pline de Îngeri și fețe de crin dalbe și gingașe. Nici vorbă de senzualitate. Erotica lui Alecsandri este enervant Îngerească. Am putea reconstitui un portret feminin care nu diferă, În esență de portretul romantic cunoscut. Lipsește lui Alecsandri doar acea ardoare dezechilibrantă a pasiunii pe care o aflăm la Bolintineanu, poet cu mijloace estetice
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
credința sînt concepte religioase. Există la Conachi și această nuanță („tehnica poeziei - zice G. Călinescu - este alunecarea continuă și savantă Între mistic și profan” *), Într-un loc femeia este Împodobită cu fire dumnezeiască, Însă pasiunea este atît de năvalnică În senzualitatea ei Încît ideea unei Zulnii ca simbol al iubirii de divinitate este exclusă. Marele logofăt de la Țigănești nu e Dante, nici Zulnia, mamă a cinci copii, nu este Béatrice. Dragostea lui Conachi are alte virtuți și se revendică dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
oarecare timp... pentru că și ritmurile timpului sînt, aici, mai Încete și moravurile mai Înțepenite. O complicitate reciproc acceptată reglează aventura sentimentală și determină formele ei de manifestare. O imensă impostură care atinge Însă În poezie notele cele mai profunde ale senzualității. O senzualitate ce nu trece Însă dincolo de pragul decenței. Căci versurile acestor destrăbălați amanți sînt de o enervantă pudicitate. Abia dacă privirea Îndrăznește să atingă sînul, elogiul poetului se concentrează, de regulă, asupra ochilor și (s-a putut constata din
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru că și ritmurile timpului sînt, aici, mai Încete și moravurile mai Înțepenite. O complicitate reciproc acceptată reglează aventura sentimentală și determină formele ei de manifestare. O imensă impostură care atinge Însă În poezie notele cele mai profunde ale senzualității. O senzualitate ce nu trece Însă dincolo de pragul decenței. Căci versurile acestor destrăbălați amanți sînt de o enervantă pudicitate. Abia dacă privirea Îndrăznește să atingă sînul, elogiul poetului se concentrează, de regulă, asupra ochilor și (s-a putut constata din citatele de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai de preț a femeii și pe aceasta o cercetează, cu disperare, cu impaciență, Îndrăgostitul incurabil. Revenind la pasiunea pe care o reclamă versurile lui Conachi, constatăm că ea se menține În sfera sufletului (adică a emoției) și a unei senzualități decente. O deschidere, dar nu prea mare, are spre agape și spre mania erotică, amestecînd miturile Într-un lirism În esență ceremonial. Totul e cum spui, Înainte de orice este mimarea unei mari umilințe În fața obiectului erotic. Dragostea este, repet, văzută
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu-i propriu-zis om al spiritului, modelul lui nu-i anahoretul, gustul cunoașterii nu trece mai departe de „ibovnica slăvită”, cosmosul nu-i grija lui cea mai mare. Deși vorbește de firea Îngerească, ochiul caută lacom bucuriile pămîntești ale iubirii. Senzualitatea lui funciară corupe conceptele spiritului. Poziția lui Conachi față de aceste categorii nu este singulară. Mai toți poeții erotici din epocă stau sub semnul cupei și, prin nomadismul lor sentimental, intră și În sfera de influență a treflei. Trăiesc cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
et d’être deux dans l’amour même”. Îndrăgostitul din versurile lui Conachi se găsește mereu „În ceruri”, cunoaște o anumită formă de extaz, Însă extazul lui are o sursă precisă și aceasta nu-i de origine divină. Nota de senzualitate, care este puternică În poezia acestor boieri petrecăreți, trage serios amorul spre formele lui terestre. Slăvita ibovnică nu-i cu totul străină de o anumită corporalitate. Am citat deja elanul sexual al jeluitorului Îndrăgostit, năvala pe care o proiectează În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
componentele pasiunii erotice. Aerul ce aburește I Dintr-un sîn... zice În chip tulburător poetul. Mai departe, Conachi, totuși, nu merge. Veșmintele retoricii sale poetice acoperă bine restul corpului. Restul se dezvăluie În iatac, dar poezia n-are acces acolo. Senzualitatea rămîne În anticamera iatacului. Conachi jură, uneori, și pe obrazul femeii. Căutîndu-i un corespondent cosmic, Îi află numaidecît cerul cu stelele: „lai obrazul ce firește Cer cu stele-nchipuiește...” Acest paralelism facil merge departe: dacă obrazul este un succedaneu al cerului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
notează seismele de ordin fiziologic pe care le provoacă amorul. Costache Negri vorbește despre turbarea omului Înciudat, contrariat În iubire: „Căci eu zac afară-n poartă În durerea cea mai mare Și-n blăstemuri de turbare”... Mai liric, de o senzualitate mai rafinată, Bolintineanu sugerează, pe lîngă celelalte semne, un por nenumit manifestat prin schimbarea rapidă a temperaturii corpului: „CÎnd ochiul meu o vede arzînd de frăgezime, Din creștet pînă-n talpe mă prinde un fior Ce m-arde și mă-ngheajă, m-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dăruită de Charlotte), nici un alt obiect nu pătrunde În lumea Îndrăgostită, zice Barthes: „este o lume săracă din punct de vedere senzual, abstractă, stoarsă, dezinvestită; privirea mea străbate lucrurile fără a le recunoaște puterea de seducție; sînt indiferent față de orice senzualitate, În afară de aceea a «corpului seducătoră...”. Un asemenea fetiș (un obiect metonimic) este la Conachi „umbreluța”. Un obiect dăruit, nu un obiect primit. Umbreluța este, negreșit, un mesager. Mesagerul unei mari pasiuni, investit și cu alt rol. El trebuie să vegheze
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce mi-ai dat-o cu trei mărgăritărașă Însămnează duhul, nurii și vorba cea drăgălașă, Iar verigile de aur pe care stau pusă ele SÎnt unite, ca s-arăte că tu le ai pe tustrele”. Poezia este scurtă și nota de senzualitate absentă. Conachi merge nu spre fetișizare, ci spre alegorie. Universul lui erotic (spațiul intim) este, Într-adevăr, sărac. Pasiunea depopulează, golește totul În jurul obiectului erotic. Nu este loc decît pentru o oglindă care să probeze (dar să și trădeze) frumusețea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că, deși femeia "pornise mai de mult să-i umble prin imaginație", la început "nu sub forma dragostei", ci a "nevoii de dragoste", "trupul bărbatului păros peste spuma albă a femeii îl tulburase și-i biciuise simțirea cu furnicări de senzualitate necunoscute încă". Ceea ce merită reținut de aici e că, anihilând propensiunea "thanatofilă", obsesia erotică a adolescentului se manifestă disociat, atât ca "trebuință sufletească de a iubi platonic", cât și, deopotrivă, ca înjositoare dar imperativă dorință de împreunare (acestea sunt, de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ticălosul" cu gânduri rele. 1.7. Cherchez la femme Timid și lipsit de ambiție cum îl știm, Bizu caută mai întâi adăpost la fosta lui gazdă din studenție, Rosine Strahl (Rosina), femeie voluntară și plină de viață, robustă, de o senzualitate francă, șireată și cu simț practic, care-l învață lecția amorului sănătos, fără obligații morale, îndemnându-l totodată să-și facă un rost pe măsura diplomelor obținute în străinătate ("devenirea socială era o necesitate la fel de imperioasă ca și sexul"). Instinctiv
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Altminteri, "de cum o vedea, uita totul", acaparat de frumusețea trupului ei feciorelnic, "nepângărit de nici o violență inestetică". Alături de Silvia, Bizu descoperă pentru prima oară "continuitatea posesiunii întregi", găsindu-și "în sfârșit în ea echilibrul, adică amestecul necesar al sentimentului cu senzualitatea, necunoscute până acum decât separat". Acaparat de noua lui pasiune, agronomul uită însă de Mili, care, și ea, după scena de la hotel și dezvăluirile Rosinei, trece printr-o profundă prefacere interioară. După o existență vegetativă, fără prieteni și fără iubire
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Anonymus Notarius), nu intră în joc decât pe jumătate, rezervându-și privilegiul de a asista la spectacolul pe care ei înșiși îl regizează, imaginar. Ca atare, în sanatoriul unde fusese internată, Mili constată cu neplăcere că toată lumea iubește, cu o senzualitate exacerbată de boală și de proximitatea morții. În schimb, aici se simte în largul său Lică, Don Juan-ul care cucerește femeile "luându-le pe toate de gușă", cu familiaritatea-i caracteristică, Lică, mahalagiul simpatic (similitudinea cu personajul din ciclul Halippilor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Burebista, Bicaz etc.) și la reinterpretarea unor motive livrești (Goliat, Hamlet, regele David), oscilând între retorismul conjunctural și acordurile reflexive slujite de o stilistică aproape muzicală. Ș. își găsește timbrul potrivit în lirica erotică - celebrare cu o sensibilitate delicată și senzualitate rituală, confesiune discretă și memorie cald învăluitoare, căci „dragostea-i uciderea desăvârșită”, „vis și mărginire amânată” (Adânc să credem în durată). Lirismul e inundat de culorile anotimpurilor, de ploile toamnei îndeosebi, sau e marcat de obsesia griului ori a albului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
Fi-rește că deosebirea e mai mică decât între ele și Ardeal. De aceea le-am și putut considera laolaltă față de Ardeal. Poeții boieri din Moldova sunt mai "vechi" decât Văcă-reștii. Conachi cânta aproape numai dragostea, o dragoste senzuală, de o senzualitate specială, s-ar putea zice, o dragoste fanariotă. Văcăreștii, și mai ales Iancu, au în poezia lor și altfel de sentimente, cântă și altfel de idealuri: patria, unirea etc. Conachi e ucenic numai al pseudoclasicismului vremii, pe când la Iancu Văcărescu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
un stil exagerat profetic („din ce în ce mai limpede am înțeles că în mine țărâna se întâlnește cu metafizica; de unde neputința de a găsi o cale de împăcare durabilă cu mine însumi, celula mea vitală fiind sfâșiată de o tensiune dublă; aduc o senzualitate tulbure până la ispitele de asceză a ideilor”). Era de așteptat că întâlnirea cu fiesta mexicană să trezească bucuriile spiritului și să elibereze umorul. Eseistul caută însă în continuare miturile (șarpele, piramidele, labirintul acvatic) și nu are ochi decât pentru adevărurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
țintă politică, dar are, ca miză de profunzime, un conținut existențial cu totul străin de istoricitate. Se produce acum o „întoarcere acasă”, universul poetic, ce amenința să se pulverizeze în abstract și simbolic, își recapătă consistența, emoția se încarcă de senzualitate, lumea se umanizează: „gust vinul ceresc și asupră-mi coboară/ bucuria celui care se-ntoarce acasă” (Izvorul nostru-i aici). Dar melancolia și presentimentul morții nu întârzie să-și semnaleze prezența: „Scârție lung cariul în pieptul vechi al morii/ unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
pruncul ca speranță, ca viitor increat devin teme obsedante, într-o tensiune perpetuă, stranie: „Să alergi printre meri/ cu moartea pe buze/ spune-mi iubito/ cine-o ar mai putea face?” (Orpheu). Prin această antinomie structurală - sete de viață, bucurie, senzualitate vitală, voință de creație și conștiința sfârșitului apropiat - lirismul lui P. își află limita cea mai înaltă a expresiei. Apărut postum, Elogiul înțelepciunii (1979) e dominat de o tonalitate testamentară, apăsătoare și monocordă. Vibrația lirică e diminuată, efortul de disciplinare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
efortul de cunoaștere și primenire a teatrului și filmului. Autodefinindu-se sincer, cu acea sinceritate pe care și-o permit numai consacrații, mărturisește: "Frica de ratare, singurătatea care m-a ales ca discipol pentru a mă iniția, momentele de lașitate, senzualitatea dorințelor, sfidarea tabu-urilor, aventura și rezistența la aventură îmi definesc structura și identitatea". Mărturisire care nu miră, demnă de numele unui creator adevărat. Și-n continuarea ei, pentru final, aș cita din portretul creionat de Cătălina Buzoianu: "Poate să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
său de regizor ce, pasionat, se înfrunta cu textul și și făcea din actori aliații indispensabili, nu fanatizați, ci profund angajați. El mi-a apărut de la origini ca fiind un regizor ce asimilează teatrul unui act de dezvăluire și de senzualitate, un act, mai presus de orice, direct, complex și vital; de la debut chiar, teatrul său s-a impus ca fiind un teatru de adult, teatru de bărbat, teatru de conflict din plin asumat. Alexa era autobiografic implicat în teatrul său
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de timp și timpuri, principiile nu se alterează. Ele veghează ca să nu se instaleze haosul. Adevărul este cunoscut în piesă, e limpede, dar este și asumat! Ritmul în care se juca această Noapte furtunoasă ma obsedează. Momentul de lascivitate și senzualitate se dilata complice. Dar... În casă, la propriu, e instalat șantierul din text. Se zugrăvește. E dezordine, sînt alte trasee, obiecte. E normal "accidentul" cu numărul care cade și creează confuzia, tevatura. Spectacolul lui Alexa Visarion avea ceva visceral și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]