3,823 matches
-
patru ritmuri cerebrale, În starea de veghe undele beta sunt predominante; undele beta sunt asociate cu așa-numitul răspuns “luptă sau fugi” care apare În cazul unui pericol; undele beta “de sus” caracterizează stări de anxietate, nevroză, puternic simțământ de separație etc. 2. Undele de foarte joasă frecvență folosite În tehnologia de control mental Telefonia mobilă. În categoria armelor cu microunde folosite pe scara largă asupra maselor de oameni, se Încadrează și rețeaua de telefonie mobilă de tip GSM 900 și
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
ori din subconștient au, totuși, nevoie de un spațiu al liniștii, de reculul necesar scrierii. Drumul spre autonegare Împărțirea lumii Într-un spațiu privat și unul public pare a fi o invenție mediteraneeană 20, provenind din tradiția culturală a greco-romanilor. Separația Între o agoră (for)21 și intimitatea care Își rezolvă diferendele și conflictele În absența martorilor (deci a alterității) e o moștenire În egală măsură plină de avantaje și insuportabilă. „Dezbaterile” petrecute În liniștea complice a paginii de hârtie vor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În opoziție cu cele mincinoase, ale păgânilor. În punctul În care jurnalul intim se leagă de o realitate istorică precisă, el se Întâlnește cu toate aceste scrieri vechi. Indecisul cumulează atât funcțiile biografiei, cât și pe cele ale autobiografiei, iar „separația genurilor” se va produce doar târziu, când integritatea clasică a omului politic se dezagregă prin autoglorificare - considerată de un retor precum Aristides, o trăsătură Întru totul elină. Oricum, căile autobiografiei erau deschise. Sfidarea agorei Epoca elenistică marchează o trecere În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de istorie au preluat câteva din aceste disonanțe, al căror ecou nu s-a pierdut nici la un deceniu după reunificarea statelor germane. Textul ales de noi (pentru clasa a X-a) înfățișa, în paralel, istoria celor două țări, de la separație până la unificare. Efortul de a privi concomitent ambele state postbelice, create de învingători pentru a ilustra sisteme politice concurente, a făcut ca "povestirea comunismului" din Germania să fie mult mai complexă aici decât în toate manualele invocate până acum93. Fără
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
n-ar mai fi existat ca atare. În capitolele "Din preistoria discursului romanesc" și "Eposul și romanul" din volumul Probleme de literatură și estetică, Bahtin studiază particularitățile evolutive ale romanului din epopeic, ale epicului din eroic, concluzionând că la baza separației dintre sacru și profan (corespunzătoare binomului epopee/ roman) stă înclinația către parodiere a autorilor, care a intrat în spațiul scriiturii o dată cu invazia realului în imaginar. "În epoca elenismului are loc contactul cu eroii ciclului epic troian; eposul se transformă în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tabel în interiorul căruia vom regăsi, bine delimitate, cele două operații și, pe coloane, regimurile ale căror spații de demarcație sunt vag conturate, lăsându-ne să înțelegem că, adesea, așa cum o demonstrează și exemplele, ele se întrepătrund. Dihotomia stil/ subiect vizează separația între nobil și vulgar; iar dacă genurile nobile sunt reprezentate prin epopee și tragedie (subiect nobil în stil nobil), genurile comice includ comedia sau povestirea comică (subiect vulgar în stil vulgar). Cea de-a doua ramură a tabelului reține travestiul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
două discursuri). Anticii pun primii întrebarea cu privire la autenticitatea parodiilor, postmodernii le vor răspunde: fundamental e ca parodia să acționeze printr-o distanțare ironică, dat fiind că "în timp ce actul și forma parodiei sunt cele ale încorporării, funcția ei este una de separație și contrast. Spre deosebire de imitație, citare sau chiar aluzie, parodia cere acea distanță critic ironică"130 (trad. n.). Ceea ce face ca parodia să fie creată nu numai de către autorul ei propriu-zis, "nu doar de textele literare propriu-zise, ci și de către cititori
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
menippee la romanul latin Antichitatea greacă a inovat decisiv, în raport cu literatura orientală 132, atât pe teritoriul ficțiunii (pentru că, o dată cu apariția celor dintâi poeme epice, iau naștere principiile verosimilității și al mimesisului), cât și pe cel al teoretizării, unde regăsim principiul separației genurilor amintit, de atâtea ori, în cele mai vechi poetici, alături de discuții pe marginea fiecărui gen. Ea a impus creația dramatică oferind sensuri noi tragicului, legându-l de condiția umană, chiar dacă a reînviat miturile tradiționale, transformând parte din personaje în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Phaedrus), epigramiști (Martial) ori contrarii care se atrag, precum Lucretius, poetul prin excelență meditativ, și Catullus, cel ce cultivă voluptatea trăirii sub semnul lui Bachus și în admirația eternei Afrodite. Totuși, deși atât genurile literare moștenite de la greci, cât și separația lor s-au păstrat cu fidelitate, autorii latini nu puteau rămâne complet indiferenți în privința inovației. O parte din ceea ce le definește structura vitală răzbate și din operele care ne interesează, din parodii. Este vorba despre acel Italum acetum sub haina
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
presupune că numărul parodiilor alcătuite în limba latină a fost inițial mult mai mare decât cel cunoscut acum, însă pentru multe dintre acestea, din păcate, supraviețuirea nu a fost o opțiune. Cea mai probabilă explicație trebuie căutată tocmai în neta separație a genurilor întrucât parodia nu-și câștigase încă statutul unui gen de sine stătător. Dimpotrivă, rămăsese încă la nivelul unui procedeu/ al unei tehnici de preluare și prelucrare fie a fragmentelor de text/ vers, fie a datelor definitorii pentru un
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îndeaproape canonul parodiei. Mărcile satirei menippee supraviețuiesc aici, orice lectură fiind nevoită să dea întâietate amalgamului de "stiluri, parodii, observație realistă a fenomenelor sociale, ironie și comic gros, limbă care să mimeze vorbirea curentă, proverbe" menționat de Eugen Cizek. Neta separație a întregului în două mari unități, ospățul lui Trimalchio și peripețiile cuplului Encolpius-Giton, dovedește, în plus, tendința lui Petronius de a parodia însăși satira menippee ca întreg. Aceasta nu cunoscuse, cel puțin ca în exemplul discutat și de noi (pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
politica. De unde și voluptatea cu care au fost devorate lucrări cu un titlu semnificativ precum Politica postmodernismului a Lindei Hutcheon. De altfel, în privința zonelor prin a căror delimitare curentul poate fi prezentat, s-a operat de câtva timp încoace o separație între postmodernismul vestic (incluzându-se aici nu doar reprezentările occidentale, ci și cele de peste Ocean) și postmodernismul estic, ale cărui forme vor fi căutate în fostele state aflate sub dominație sovietică. Astfel, bună parte din creația postmodernă (și ne referim
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ereditară, inviolabilitatea monarhului, separarea puterilor în stat, responsabilitatea ministerială, controlul legalității actelor jurisdicționale, examinarea legilor și regulamentelor generale din punct de vedere al tehnicii legislative. Aparent s-a menținut și principiul potrivit căruia puterea emană de la națiune. Deși se păstrase separația puterilor în stat, în realitate acestea erau concentrate în mâna Regelui, care era considerat „capul Statului” (art. 30). Guvernul era numit direct de către suveran și răspundea numai în fața sa, iar miniștrii nu mai aveau o bază parlamentară, ci depindeau direct
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
revoluția internațională asupra clivajului capitaliști / muncitori. 1. Clivajul Biserică / Stat. Rezultat al revoluției naționale și deci de origine culturală, clivajul Biserică / Stat îi opune pe clericali anticlericalilor. Clericalii sînt deținătorii influenței politice și sociale a Bisericii, în timp ce anticlericalii sînt adepții separației Bisericii de Stat, ca și a secularizării vieții sociale. În acest tip de clivaj doar două familii politice își găsesc originea specifică. Pentru clericali, democrația creștină este moștenitoarea luptelor politico-religioase din trecut. Pentru anticlericali, găsim o familie de partide care
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
francmasonerie etc.). În mod curios, găsim puține păreri ale elevilor din școli, deși aceștia sunt cei dintâi interesați și afectați de o legislație asupra însemnelor religioase. Un fapt remarcabil: separarea partizanilor și a opozanților unei legi nu respectă liniile de separație obișnuite în materie de ideologie, separare care se realizează, mai precis, între "stânga" și "dreapta". Mai mult, mulți actori au evoluat trecând de la o grupare la alta, din motive multiple. Doar actorii credincioși și adversarii lor nu și-au schimbat
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
exemplu, unul din modelele combinării găsirii unei căi de mijloc celor două poziții are la bază filosofia realismului critic a lui Bhaskar (1997; 1998). Practic el subliniază luând poziție mai ales vizavi de abordările postmoderniste care suprapun epistemologia și ontologia separația între realitatea independentă de reprezentările noastre și cunoașterea realității care e supusă diferitelor tipuri de influențe; ceea ce înseamnă că îmbină ontologia realistă cu epistemologia relativistă, accentuând atât latura epistemologică, subiectivă a cunoașterii, cât și pe cea ontologică, intranzitivă (vezi și
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
subțire de compozit fotopolimerizabil (când discromia nu este accentuată). Prepararea urmărește configurația feței vestibulare, deci curburile (convexitățile) gingivo-incizale și mezio-distale. Proximal: prepararea se face cu atenție, pentru a nu afecta dinții adiacenți, până la punctul de contact, în vederea mascării joncțiunii dinte-fațetă. Separația nu se face nici cu disc, nici cu freză, ci doar cu benzi abrazive fine, în vederea aplicării matricei (absolut necesare). Incizal: -pentru metoda directă, marginea incizală rămâne indemnă, nepreparată, fațeta compozită aplicându-se strict pe fața vestibulară; -pentru metoda indirectă
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
fost nu doar ocolit, ci ignorat și exclus de la luarea unor decizii extrem de importante pentru societate. Practica angajării răspunderii guvernului în fața Camerelor reunite s-a transformat dintr-o excepție într-o regulă de guvernare. În acest caz, odată cu relativizarea principiului separației puterilor în stat, însăși ideea de parlamentarism, ca premisă centrală a democrației reprezentative, este pusă sub semnul întrebării, iar acest fapt afectează în mod grav funcționarea si consolidarea democratiei noastre. Astăzi, parlamentul este cel lovit și decredibilizat, din simplul capriciu
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
democrației Alături de instituția șefului statului și guvern, parlamentul constituie, în cadrul oricărei societăți democratice, o instituție politică cu rol major în structurarea și funcționarea acesteia 3. Ea este instituția care s-a dezvoltat ca urmare a aplicării în practică a principiilor separației puterii și al reprezentativității. De-a lungul vremii, această instituție a cunoscut numeroase transformări, atât în modul de constituire, structurare, funcționare, al atribuțiilor și funcțiilor, cât și în privința rolului și locului în societate, a relațiilor cu celelalte instituții ale statului
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
funcțiilor, cât și în privința rolului și locului în societate, a relațiilor cu celelalte instituții ale statului. Instituția parlamentului a jucat în decursul timpului, încă de la apariția sa în secolul XIII, un rol hotărâtor în democratizarea statelor. Ulterior, odată cu proclamarea principiului separației puterilor statului 4, s-au conturat două modele principale ale aplicării acestui principiu: modelul englez și modelul nord-american, respectiv regimul parlamentar și regimul prezidențial. Consacrat inițial în sistemele constituționale europene, regimul parlamentar a fost ulterior aplicat și în state din
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
în baza legilor naționale să-și forțeze guvernele să aducă un caz în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene. În Germania există o bază legislativă pentru a aduce un caz în fața Curții Europene de Justiție la solicitarea Bundestat, în contextul separației puterilor federale. În Franța, a fost creată o bază constituțională clară pentru a proceda similar la cererea oricărei camere a parlamentului, în contextul unor încălcări ale principiului subsidiarității. Datoria guvernului de a aduce un caz în fața Curții trebuie să fie
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
frații Costes, proprietari ai unui lanț de aproximativ 40 de restaurante și cafenele în Paris, se mulțumesc cu 50 de milioane de euro, adică de 344 de ori mai puțin decât Bernard Arnault (Challenges, nr. 44, 13 iulie 2006). O separație pe care nu o putem, desigur, întâlni decât la nivelul averilor mari. ISF-ul Impozitul de solidaritate pe avere (ISF) este contestat sau apărat cu ardoare, în funcție de poziția socială ocupată. Dincolo de semnificația simbolică, prin acest impozit se urmărește furnizarea de
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
descendent al lui Amschel, fondatorul german al liniei, care a fost cooptat în această instituție eminamente aristocratică și în majoritatea ei catolică. Apartenența religioasă este mai puțin importantă în clasificare atunci când vechimea averii vine să garanteze excelența persoanei și familiei. Separațiile și antagonismele se stabilesc pe plan social: marea burghezie își sprijină unitatea și identitatea pe poziția ocupată în spațiul social și pe vechimea acestei poziții. Nu pe religie. Fractura între vechii și noii îmbogățiți Capitalul social este esențial în acumularea
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
sociale. În această schemă dinastică, trecerea de la prima la a doua generație este de o importanță decisivă. Reușind intrarea în "lume", în sensul monden, moștenitorii încep să fondeze o linie descendentă. Acestora le deschid vechile dinastii ușile porților închise. Această separație, în sânul burgheziei, între vechi și noi, este o fractură mult mai sensibilă decât cea a apartenențelor religioase, care nu împiedică frecventarea reciprocă sau chiar căsătoriile. De aceea, trebuie să tratăm cu mari rezerve noțiunile de barieră și de nivel
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
științifică și tehnologică care caracterizează societatea europeană în ansamblul ei, după marea Revoluția Industrială. Dar cea care și-a pus definitiv amprenta asupra gândirii filosofice europene este Revoluția Franceză și de acolo au plecat toate premisele culturale ale modernității incluzând separația Bisericii de puterea statală. Dar, din perspectiva gândirii secolului al XX-lea, criza umanismului care a generat în sine fenomenul secularizării este clar legată de dezvoltarea tehnicii și a societății raționalizate care este inerentă acesteia."6 Ne putem pune întrebarea
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]