53,530 matches
-
când una dintre părțile din conflict obligate la plata unui debit izvorât dintr-un contract ce depășea suma de 50.000 lei, să sesizeze această ilegalitate chiar cu ocazia primei ședințe de mediere. Acest lucru trebuie de fapt să-l sesizeze mai întâi mediatorul, însă de multe ori părțile nu prezintă cu exactitate valoarea obiectului conflictului, pe care îl pot stabili doar în cursul dezbaterilor de la masa medierii, fapt ce este considerat a fi incorect. Este posibil ca asemenea erori să
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
o au. Dacă sunt motive temeinice pe care părțile le invocă, ședința de mediere poate fi amânată pentru altă dată pe care părțile și mediaorul o stabilesc împreună. Avocatul nu are voie să se amestece în învoiala părților, decât să sesizeze aspectele pe care le consideră că sunt ilegale sau că înțelegerea la care au convenit defavorizează clientul său, cu obligația de a argumenta strict pe baza legii susținerea sa. Aceste aspecte, ce se referă la judecarea cauzelor în instanță, sunt
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
de mediere și vor informa de îndată organele de urmărire penală cu privire la aceste fapte și autorii lor. Asemenea procedează și instanța de judecată când constată că în cauză există un înscris fals. Potrivit art.207, va suspenda procesul și va sesiza parchetul. Art.317 Cod procedură civilă, al alin.1 pct.1 prevede că mediatorii sunt scutiți de a fi martori. Această prevedere este asemănătoare cu aceea prevăzută în art.37 aln.1 și 2 di Legea nr.192/2006,La
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
materiale sau chiar pe aceea a unei presiuni sociale violente. Este deci imposibilă aplicarea regulilor juridice asupra forului interior, căci ele sunt concepute pentru actele exteriorizate. Intoleranța În raport cu convingerile, cu sentimentele intime și cu intențiile pure, care este imposibil de sesizat la celălalt În complexitatea ei imediată, e cea mai nocivă dintre nedreptăți și a constituit una dintre greșelile cele mai dureroase și mai sângeroase din istoria dreptului. Forul moral trebuie să rămână În afara judecăților pur juridice. Diferența dintre drept și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
indivizilor. Bazele raționale ale Statului nu pot să fie la cheremul unei manifestări empirice a arbitrariului. Calitatea de persoană, proprie oricărui subiect, nu poate fi materie nici de votații, nici de deliberări, de-o parte sau de alta”. Filosoful italian sesizează (și incriminează, totodată!) că: „Eroarea cea mai funestă a tuturor sistemelor care se numesc democratice este exact aceea de a crede că totul În Stat, poate să fie obiect de deliberări făcute valabile printr-o majoritate oarecare de voturi. Din
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Del Vecchio deosebește trei elemente ca fiind constitutive Statului: 1. „poporul”; 2. „teritoriul”; 3. „legătura juridică”. Fiind o distincție Între material și formal logic, elementul „legătura juridică” apare drept „cel mai important”. 1. Poporul Importantă este deosebirea pe care o sesizează filosoful atât Între popor și națiune, cât și Între națiune și Stat. Del Vecchio relevă că: dacă pe lângă legătura juridică, chiar fără ea, „există alte legături naturale de conviețuire avem o națiune (Ă). Ea reprezintă o unitate socială care se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Între State, ca și raportul de sociabilitate Între indivizi, trebuie să fie acceptat ca un corolar al legii etice fundamentale, căci ar fi cu totul greșit să voim a deduce valoarea legii prin faptul unui acord precedent.” Astfel, a fost sesizată o „dificultate de logică În construcția sistemului juridic pozitiv”. Presupunerea care stă la baza sistemului juridic pozitiv nu rezistă. Și totuși, observă pe drept cuvânt filosoful italian, nu poate fi negat faptul că el „are un caracter juridic”. Giorgio del
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
posibil de mult, întâlnirea dintre mamă și fiu, dar la insistențele repetate ale Inei nu avu încotro și-i aduse copilul. Mama își privi o clipă băiatul, îl lipi strâns de trupul ei și, după ce îl sărută îl privi insistentă, sesizând că e cam brunețel și nu prea îi semăna. Ce gânduri aiurite poate să-mi umble prin minte își spuse ea, e fiul meu, oricum ar fi! În timp ce își privea copilul, căutând parcă o confirmare din partea Olgăi, aceasta avea privirea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
care-i îndepărta Inei, măcar prin aparență, orice motiv de suspiciune. Dar când îi povesti lui Alex cele întâmplate, acesta o avertiză: - Fii atentă! Olga e atât de ascunsă încât tu, care ești un munte de naivitate, nu vei putea sesiza niciodată în vorbele și în comportamentul ei nici cea mai neînsemnată fisură. Eu atât îți spun: fii foarte prudentă! Tot ce spui, ce faci, ce credit îi acorzi, în genere, să te afli mereu sub acoperișul unei rezerve. Olga te
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
curând granița spre noaptea cea lungă. Și, în trecerea aceasta nu e nevoie de pașaport, dar la vamă ți se pun fel de fel de întrebări incomode. Cum ai trăit? Ce fapte te au marcat? Și câte și câte... Ina sesiză că Olga spusese cuvântul va-mă, urmat de cuvântul fap-te cu un anume înțeles, nuanțând cele două silabe ale cuvintelor. Găsi însă de cuviință să transfere discuția pe alte planuri, mereu cu gândul de a o scoate pe Olga din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
roage, în sinea sa, pentru iertarea păcatelor nesăbuinței. Rămâne, în continuare, ca o stană de piatră, în mijlocul acelui punct de pe fața globului terestru, invadat de viața care curge, și tot curge, și tot curge fără noimă, fără ca ea să mai sesizeze acest fapt. Vama Era ultima zi din vacanța anului respectiv, și a doua, după revenirea în țară, de pe meleagurile englezești, unde soțul ei depunea, de câțiva ani, o muncă aproximativ grea, la o fermă de porcine, dar, câștiga bine, ca să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ștearsă. Dar deliberat și-a asumat suferințele provocate de refuzul compromisului de orice fel. Era blând chiar și când se avânta în polemici: la cafenea, pe stradă, acasă, la prieteni, în presă... Era convins că răul vine din ignoranță și sesiza cu o ușurință naturală ridicolul lucrurilor, al persoanelor și situațiilor, deși era câteodată indulgent cu prietenii și cu cei care-l iubeau. Asta mai tempera disprețul și prostia lumii în care trăia. Studiile în Franța, pe vremea aceea visul oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
unul dintre emulii săi, când literatura persană învăța alfabetul modernității. Și el e obsedat de „arderea etapelor“, de principiile scriiturii, de sincronism... Lucrurile par să se petreacă la fel în toate literaturile care au avut „complexul“ întârzierii la festinul modernității. Sesizând la timp rezistența tradiției literare persane și imposibilitatea desprinderii din ea a unor noi forme artistice, Sadegh Hedayat lansează un veritabil apel către confrații iranieni: „Voi, ceilalți, copii ai erei atomice, ce căutați în literatura anacronică? Literatura s-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de mari și mirați, ochii Săi, în care se concentrase toată splendoare vieții și care străluceau cu o lumină morbidă, ochii bolnavi și mustrători se deschiseră încet și mă fixau. Apoi se închiseră din nou. Era pentru prima dată când sesiza că exist. Asta nu dură mai mult de o clipă, dar fu suficient pentru a-mi permite să prind expresia pe care o căutam și să o fixez pe hârtie. Am reprodus-o cu vârful peniței și de astă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
corect. Ecranul se luminează, se aude și melodia cu care sistemul de operare se pune în funcțiune. Uf! Mi-a venit inima la loc. Aș afirma că și lor, după mutrele lor mulțumite. Femeia își privește amorezul cu admirație. El sesizează imediat schimbarea de atitudine survenită și se lansează într-un atac frontal: "Acu', 'aidi să termenăm se am înseput!", sugerează făcându-i cu ochiul dom' Vijulie. Și iar o prinde vajnic, de data asta de după coapse, țocăind-o sacadat. Ea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fată studioasă și la locul ei", observă Băși. "Măi, de studioasă, nu neg, e studioasă. Da' e cam tută. Nu știu cum să-ți spun, da' n-are, dom'le, zvâc, nu-i și ea un pic fâșneață. N-are nerv, nu sesizează cum se mișcă treburile, nu nimic. O fraieră! O să treacă viața pe lângă ea și, dacă nu o să fie cineva s-o împingă de la spate, tot o amărâtă de lector o să rămână și, mai mult ca sigur, n-o să înjghebeze amărâta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tare jupâneasa. "Io îți zic încă o dată, cu frumosu', să chemi, dreacu', un doctor. Că al'fel, să moară nepoatile mele, dă nu te fac dă reanimare direct." "Care-i problema, domnu'?", se implică în discuție cel în costum alb, sesizând că lucrurile sunt pe cale să se inflameze în mod periculos. Problema e că am avut un necaz și d-aia am venit la spital, nu că n-aveam ce face. Am nevoie dă un doctor. Mata ești doctor?" "Sunt, dar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
N-am pus. Nu știam dacă azi vă permite cura..." "Ete, cura!...", dădu a Săvuleasca din mână a lehamite. Specifică: "Eu nu țin nicio cură, eu urmez un anumit regim, dragă. E o diferență pe care mă aștept să o sesizezi. Cură țin starletele astea de la televizor când vor să pună mâna pe câte un dobitoc bogat. Înțelegi?". Da", spuse Milena și avu un zâmbet mic. Unul pe care profesoara nu-l observă, preocupată fiind să-și pună trei lingurițe și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cuvinte. Toată mișcarea aceasta decisivă schimbă totul. Absolut totul. Umbrele lor fuseseră înghițite de umbrele raftului din față. Deveneau, cu alte cuvinte, doi îndrăgostiți fără umbre. Da. Fără umbre. Totul se petrecuse fulgerător de repede, fără ca vreunul dintre ei să sesizeze schimbarea. Totuși între Gerard și Iozefina, în sfârșit se înfiripase un așa - zis, puternic dialog. Seara, acasă, înainte de a revizui sceneta și de a o pune la patru ace, Gerard încercă să pună pe hârtie, cu un ochi imparțial, convorbirea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui Stalin, pentru că tăticu-său, lucător la securitate, împreună cu maică-sa, erau plecați la băi, iar el, sângur acasă, făcea ce voia. Sara, Esesistu', adică micuțu’, cu ai săi, vreo șase, șapte inși erau totuși eliberați, ca nu cumva să se sesizeze părinții lor, dar cu două condiții: să nu spună acasă nimic legat de tortură și să revină a doua zi cât mai repede de bună voie în pivnița lui Serghei, la arest, că altfel prietenia lor se ducea dracului și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Imagine all the people... Pe fața Împăratului se crăpă un zâmbet ironic. „Englezii ăștia! Visează la coaliții și la blocade, dar când e vorba de luptă, nu-s buni de nimic“. Se uită Îngrijorat spre pendulă și de-abia atunci sesiză că era 8 și 23, așa că, scoțându-și pieptul Înainte, ca la trecerea În revistă a gărzii, Înaintă spre capătul șirului. — Ce se-ntâmplă aici? Întrebă el scurt. Un bătrân bărbos tocmai ieșea pe ușile batante care despărțeau marea sală
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sfert de veșnicie, trecând apoi pe nesimțite Într-o altă fază, În care absența sunetelor și a mișcărilor s-a Îndesit Îngrijorător. Vom nota și o scurtă suspendare a timpului, dar pentru că respectiva falie În curgerea secundelor nu a fost sesizată atunci de către nici unul dintre cei de față - la fel cum n-ar putea fi sesizată nici acum, de către cititori -, ea nu trebuie practic luată În seamă. Odată trecută această perioadă, toți cei din restaurant și-au reluat nemișcarea, tăcând din ce În ce mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și a mișcărilor s-a Îndesit Îngrijorător. Vom nota și o scurtă suspendare a timpului, dar pentru că respectiva falie În curgerea secundelor nu a fost sesizată atunci de către nici unul dintre cei de față - la fel cum n-ar putea fi sesizată nici acum, de către cititori -, ea nu trebuie practic luată În seamă. Odată trecută această perioadă, toți cei din restaurant și-au reluat nemișcarea, tăcând din ce În ce mai apăsat. Lucrurile amenințau s-o ia razna rău de tot, căci de o bună perioadă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mult; s-a dovedit că, de fapt, o chema Jean, nu era licențiată În pictura flamandă, așa cum pretindea, ci lucra ca bodyguard Într-o librărie. Relația cu misterioasa Amanda, care apărea pe ecran doar În penumbră, am rupt-o rapid, sesizând la un moment dat, În spatele ei, un interior cunoscut și poza Înrămată a vărului meu, Gunnar. A urmat apoi marea mea iubire neconsumată, Charlotte din Johannesburg. Țin minte cum ne-am cunoscut, de parcă a fost ieri. Era o zi superbă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aceasta ne apare mai originală și mai convingătoare decât multe din scrierile "non fiction", care circulă astăzi? Pentru că, în mod remarcabil și surprinzător, evocând anii "obsedantului deceniu", autorul nu înnegrește și nu anatemizează totul fără discernământ, ci face disocierile necesare, sesizând că, în ciuda vicisitudinilor istorice, acelea au fost "ultimele timpuri normale" (p. 90), pe care el, cel născut la începutul epocii postbelice, a avut norocul să le mai "apuce": cu țăranii încă stăpâni pe pământurile lor și necorupți de colectivizare, cu
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]