1,455 matches
-
manifestă printr-o "confuzie între subiect și obiect" în dragoste, și care este "cel mai capital simptom în schizofrenie", dr. C. Vlad face observația că "Eminescu n-a iubit niciodată în afară", și în acest sens apelează la operele scriitorului ("sfâșietoarele spovedanii literare a lui Eminescu") în care eroii, ca și bolnavii de schizofrenie, stau "în fața unei oglinzi, sau, mai cu seamă în fața unei aripe de fereastră deschisă privindu-și ceasuri întregi imaginea proprie". Exemplele nu sunt puține: în La aniversară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
altul al moralei, sau al filozofiei etc., dar și o nevoie de adevăr, o patimă în a exprima adevărul, căci, "crede Eminescu, adevărul este etern prezent în lume, ca și păcatul originar, de unde dualitatea funciară a lumii și dificultățile, contradicțiile sfâșietoare ale sufletului care se caută în lume". Se identifică apoi un adevăr de credință (adevărul credinței religioase), în plus asocierea adevărului cu înțelepciunea se arată ca "sursă a păcii inimii și a pacificării cu lumea". Se evidențiază și "adevărul tradițional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cei albaștri ademenitori care să o înveselească. Se măritase zâna visurilor mele cu un alt medic și se instalase într-un târg de provinție din Germania. Este știut că la 16 ani suferințele morale de așa natură par mult mai sfâșietoare decât mai târziu, dar și mângăierea își face mai ușor drum în inimă. Astfel, în cursul unui an cât am stat la școală, s-a potolit în mare parte și fără să bag de samă focul ce mă cuprinsese, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
contagiunii intelectualiste, care lo vește de impotență toate Încercările de până acum de a ne afla măcar rostul existenței noastre aci. Căci, Într adevăr, discuțiunile de până acum sunt, cum prea bine s-a mai spus aici, de-a dreptul sfâșietoare. Nu știm cu hotărâre ce vrem; nu știm cum să Începem efectiv o treabă și, mai ales, ne căutăm nod În papură unul altuia În subtile procese de cuvinte și de intenții, sau ne congratulăm reciproc și fariseic cu calificative
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
kilometri pe drumul alb, acoperit de zăpadă, când sora medicală ce ne însoțește exclamă Doamnă, se stinge copilul, aprindeți-i o lumânare! Mama, care de obicei e foarte reținută în manifestările sale, acum nu se mai abține, strigă cu glas sfâșietor Veniamin, nu pleca, nu pleca dragostea mea, copilul meu și se pornește pe plâns, pe țipat și pe jelit. Ochii mi se închid, iar inima încetează să-mi mai bată: în secunda aceasta se pare că am murit. 6 TC
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și necunoscuți, s-a sfârșit totul, drumul meu e fără întoarcere și, îngrozit la gândul acesta, izbucnesc (sunt încă în camera unde ai mei mă priveghează...) în hohote asurzitoare de plâns, hohote pe care, desigur, nu le aude nimeni. Plângând sfâșietor, încep să-l lovesc în piept, cu pumnii strânși, pe tatăl meu, apoi îi izbesc pe frații mei, cu disperare vreau să le dau un semn că mă aflu acolo, vreau să mă ia în seamă, dar ei se comportă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de semnificația zilei de 27 martie: „știam și știu, dar de ieri, de când știu că în celula lui Ilie au intrat oameni mascați și l-au chinuit și l-au bătut eu m-am tribojit cu totul (plânge, plânge necontenit, sfâșietor de dureros). Iată, saraiul acesta se risipește, în grădină trebuie semănat, mai bine aș muri! Măcar Iura dacă ar veni! Cele trei scrisori trimise lui Valeriu Matei, cu votul său pentru a ieși prim-ministru Sturza, i-au înrăit pe
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
folosea de niște bețe legate de Încheietură“ și „aproape toți ceilalți erau Îngrozitor de malformați, din cauza formelor nervoase ale bolii“), Încercînd, fără succes, să n-o Întristeze prea tare, comparînd imaginea cu „o scenă dintr-un film de groază“, dar frumusețea sfîșietoare a acelui rămas-bun era limpede: „Pacienții au ridicat ancora și, pe ritmurile unui cîntec popular, cargoul uman s-a Îndepărtat de țărm; lumina palidă a lanternelor pe care le aveau la ei le dădea un aer fantomatic.“ Din Însemnările asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de un sentiment ciudat de deznădejde... Abia într-un târziu am reușit să adorm. Somn greu, cu vise complicate... Azi-dimineață, odată cu trezirea, îmi reveni și sentimentul de gelozie. E un sentiment straniu, lipsit de imagini concrete, dar cu atât mai sfâșietor. Îmi pare că aud glasul tău mărturisind: — Așa este și nu poate fi altfel. Așa trebuie să fie! Era tristețe în el, dar totodată - o fermitate care ținea de absolut. 6 martie 1953 Stalin a murit oficial ieri la orele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Dintru adâncuri am strigat, Doamne! (lat., v. Psalmul 129) Alb și Negru 14 decembrie 1954 Astăzi - o zi plicticoasă, lungă la nesfârșit în plictiseala ei zadarnică... Dictatorul le pune capac la toate: o comedie care nu mai e comedie, tristă, sfâșietoare în cruda ei realitate, realitatea noastră cea de toate zilele... Pași prin ploaie cu Florino... Liniște. Drumul drept înainte. Elogii lui Giglio... Solitude... Solitude desirée... Solitude consentie... Je me donne à toi! 1 16 decembrie 1954 Vreau să-mi dovedesc
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
erau. Așa că... da, cântau. Cum? Aveți răbdare. Mai întâi să luăm notă de repertoriul abordat. Din multitudinea de cântece masacrate fără milă pe altarul sacrosanctei "agheasme" de Zăvoaia, se evidențiau tulburător două piese total diferite, dar având profunde accente înălțătoare, sfâșietoare; prima fiind Treceți batalioane române Carpații, iar cealaltă Când eram pe Ialomița. Interpretarea primei piese se făcea cu atâta forță, energie și duritate, cu atâta elan patriotic, încât dacă ungurii ăștia iredentiști i-ar fi auzit, s-ar fi cutremurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din gâtlejul cărora se buluceau spre exterior semnale de alertă înțelese numai de ele. Și toată această hărmălaie și babilonie vocală aveau ca element provocator "sfânta agheasmă de Zăvoaia". "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița" Într-adevăr, sfâșietor! Unde-i tinerețea? Frumusețea clipelor trăite când a fost avansat la gradul de sergent-major și se plimba prin parcul înflorit, unde cânta fanfara militară, alături de prima lui iubire, o fetișcană cu păr bălai? Ah, Doamne! Era atât de timid, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ghiontindu-l în spate cu țeava revolverului. Mișcă, mă, odată! Și l-au împins brutal în tindă, de unde tata a mai scos un singur cuvânt, după care nu l-am mai auzit nouă ani de zile: Copiii!! La acest geamăt sfâșietor al tatălui meu, mama a răspuns tot cu un singur cuvânt care cumula în el toată dragostea, nădejdea și suferința unei mame obligată de-acum să facă față de una singură tuturor greutăților: Vasilică!! La strigătul ei disperat, am înconjurat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
adevărat, ritmul orașului mare, mirajul lui, multitudinea de fete frumoase, viața veselă, emancipată a studenților bucureșteni. Se împrietenise cu o studentă pe care-o poreclise „Năista“, pentru că era o adeptă ferventă a lui Nae Ionescu. Am început să sufăr cumplit, sfâșietor. Până la urmă, mi-a scris, în virtutea corespondenței dintre noi, o scrisoare lungă, pe care am păstrat-o până când m am măritat. M-a asigurat că eu voi rămâne pentru totdeauna marea lui dragoste și că o să mă păstreze toată viața
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de bucurie la plecare, fără-ndoială, de tristețe și amărăciune la întoarcere. O tristețe amară, profundă, copleșitoare, pe care n-am mai resimțit-o, cu acuitatea aceasta, decât mai târziu, atunci când am putut înțelege că sunt separațiuni în viață mai sfâșietoare totuși decât ale copilăriei. Din fericire, la vârsta aceea, un asemenea proces nu putea dura mult; de obicei, o săptămână; uneori ceva mai mult; altădată însă, câteva zile numai. Căci readaptarea la mediu se făcea cu aceeași inexorabilă necesitate cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și de durere în care mă aflam. Alte ori însă, tocmai dimpotrivă, mă gândeam cu durere la toți nefericiții, la toți izolații, la toți uitații, la toți muribunzii care, în același timp cu mine, cine știe cu ce sentiment de sfâșietoare dezolare, urmăreau aceleași celeste ținuturi... Într-una din piesele care au avut atâta succes pe scenele pariziene, tocmai la epoca pe care o evoc, în "Amants" mi se pare, Maurice Donnay pune pe doi dintre eroii săi, doi tineri care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lunga listă de citate «mizerabile» dintro carte a mea, de pe Internet, cuprinde de fapt spusele unor personaje cu care eu, autorul, nu mă identific, dimpotrivă, pentru care am doar scârbă și dispreț.“ Textul lui Cărtărescu mi sa părut dea dreptul sfâșietor. Sfâșietor, pentru că un om de valoarea lui este pus în situația să se explice, în felul acesta, în fața proștilor. Și cu atât mai sfâșietor, cu cât cei de la Antena 3, Realitatea, Cotidianul și toți ceilalți care sau încolonat în această
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
listă de citate «mizerabile» dintro carte a mea, de pe Internet, cuprinde de fapt spusele unor personaje cu care eu, autorul, nu mă identific, dimpotrivă, pentru care am doar scârbă și dispreț.“ Textul lui Cărtărescu mi sa părut dea dreptul sfâșietor. Sfâșietor, pentru că un om de valoarea lui este pus în situația să se explice, în felul acesta, în fața proștilor. Și cu atât mai sfâșietor, cu cât cei de la Antena 3, Realitatea, Cotidianul și toți ceilalți care sau încolonat în această campanie
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dimpotrivă, pentru care am doar scârbă și dispreț.“ Textul lui Cărtărescu mi sa părut dea dreptul sfâșietor. Sfâșietor, pentru că un om de valoarea lui este pus în situația să se explice, în felul acesta, în fața proștilor. Și cu atât mai sfâșietor, cu cât cei de la Antena 3, Realitatea, Cotidianul și toți ceilalți care sau încolonat în această campanie murdară nu sunt numai proști, ci și ticăloși. Prin urmare, nici nu le pasă de explicațiile lui. (2012) Sărbătoarea spiritului cu baston alb
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ca și cum aș fi surîs... Acum iarba, chiparoșii, izvoarele, norit Îmi aduceau aminte de ea și cîntam ca și cum Îmi aminteam. Oriunde mă Întorceam, Între mine și lume se așeza o amintire ce-mi absorbea cîntecul și-l repeta altfel, trist și sfîșietor. Trebuia să smulg aceste văluri care mă separă de lume pentru a mă scălda, iarăși, liber, În diminețile de pe munții Traciei, ca un zeu, risipind un cîntec fără amintiri, neîmpovărat de nici o moarte... Poate că am coborît În Infern numai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
caz, deconcentrant. Bunele intenții (corectitudine politică, Mesaj etc.) se îneacă-n retorică liricoidă și stridență estetică ; cât despre inventivitatea dramatică, atunci când nu vedem nunți și botezuri (și înmormântări, căci sunt cele mai tragice !), personajele se strâng ca la operetă (opereta sfâșietoare, specialitatea lui Laurențiu Damian), făcând zid viu în spatele dramei care se consumă în prim-plan Plus Simbolurile. Cinematograful românesc a stat și mă tem că stă încă sub nefasta influență a cinematografului sovietic de tip Tarkovski, producând în serie regizori
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sub trupul meu, îmi simt picioarele strînse cu o putere de nebănuit între coapsele sale, degetele ei s-au încleștat în părul meu la ceafă și-mi apasă cu disperare capul, în timp ce buzele noastre se contopesc într-un sărut lung, sfîșietor, cum n-am mai trăit un altul decît în noaptea aceea, în gangul de pe Calea Victoriei, la contrafort, cînd am condus-o acasă pe Doamna Ana, după o zi întreagă de hoinărit împreună prin Herăstrău... dar atunci eram un sălbatic, lup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
știe părerea despre spectacol. [...] Piesa? O piesă de atmosferă; trăsătura ei dominantă: plictiseala morbidă, spleenul, deprimarea dintr-un orășel de provincie în care garnizoana este singurul lucru la care poți visa, prin care poți scăpa de banalitate. Un nichevo dureros, sfâșietor, domină toată piesa. Cele trei surori se îndrăgostesc sau sunt pe punctul de a se îndrăgosti de un donjuan de provincie, cam banal și stereotip. Dar jocul e desăvârșit; decorul vetust, gen stampă din 1885, iar cele trei actrițe Maria
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vremuri, una lângă cealaltă. M. 39/1950 I 4 iunie 1950, duminică Am să profit de singurătatea asta minunată ca să răspund scrisorii tale, scumpa mea prietenă de departe. O fac imediat, ca să înnădesc gândurile noastre, fără odiosul interval dintre nota sfâșietoare a strigătului și cealaltă notă, care răspunde chemării. [...] Urna. Și în privința asta, mă deosebesc de Tine. Este superb felul în care vezi tu lucrurile; ai dreptate, ai vrut să-mi alini suferința, ai vrut să pui balsam pe rana mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
copilărie, când a evocat satele, „Steaua“, copilașii ce tremurau de emoție, de frig și de teama câinilor răi din sat, unii plângeau în hohote, alții lăsau să le curgă pe obraji lacrimi tăcute, fără să le șteargă. Era patetic și sfâșietor. Ascultă un pic, Mie: „Mititel și-nfășețel, și la față frumușel“. Dar ascultă asta, din colindul „Ziurel de ziuă“ (ce frumos, nu?): „Mititel și înfășețel, Cu scutec de bumbăcel, Cu păruțul retezat, Eu pe Domnul l’am lăsat, Pe cea parte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]