1,584 matches
-
suveranitatea ideilor lui Gribb. Dar când s-au așezat în spartana cameră din spate a Magazinului, cea în care se retrăgea Moonshy, nu a mai fost atât de convins de idee. Pe pereți erau lipite afișe galbene, ce îndemnau la sfidarea tiraniilor demult apuse. Pumnul încleștat al solidarității era afișat peste tot. Moonshy se deosebea de ceilalți doar prin obsesia aleasă. El era Opoziționistul. Asta îl făcea capabil să pună la îndoială edificiul instabil pe care se sprijinea sănătatea mintală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sunt departe de copiii lor și se simt Împunse de ghimpele vinovăției. Pe fața mamei se citește un sentiment mult prea bine cunoscut mie. Două măsuri de scuze Înnebunite („Îmi pare rău pentru tot, oameni buni!“) la trei măsuri de sfidare („Și noi am plătit pentru locul nostru ca și voi, iar ea e atât de mică, ce-ați vrea să fac?“). Bebelușul nu are mai mult de două sau trei luni; un puf prevestind părul de mai târziu, fin ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o sigheh după doliu? În Omar încolți prima boabă de ură. Dumnezeu obosea și el, ca toți oamenii: uneori, era în altă parte. Toc mai el, copilul care gândise cum că tată-său și bunicul vor primi o pedeapsă pentru sfidare, se lipi atunci ca un înghețat de căldura înțelegerii: nu conta că-i Ahura sau Profetul Ali, Fatima ori Isus al creștinilor. Toți plecau de acasă și uitau uneori, precum muritorii. Tuturor le scăpa ceva. O văzu pe mamă-sa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe nimeni ca aveam șaptezeci de ani când am abjurat? ― Ce importanța are vârsta în cele întîmplate? ― Uriașă. La șaptezeci de ani e foarte greu să mai fii trufaș. Nu-ți mai arde să sfidezi nimic, după ce înțelegi că unica sfidare pe care ai dori-o nu ți-o mai poți îngădui. Când vei ajunge la vârsta mea, vei pricepe că e mult mai ușor să fii erou la douăzeci de ani. Atunci, moartea poate fi privită cu impertinență. La șaptezeci
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cărți respectând măcar În parte regula jocului. I s-ar cere acestui Îndrăzneț autor să Încerce a intra cât de cât În pielea personajelor sale. Să aibă, cu alte cuvinte, degajare, aroganță, orgoliu, un cult al formei, o forță de sfidare a canoanelor. Dar dacă datele sale de start nu rimează deloc cu profilul eroilor lui? Dacă, modest și zelos mercenar În slujba unei teme, el aspiră să scrie doar un text de uz didactic, o introducere sintetică la fenomenul numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acces brutală, „uneori lungă și tainică”, pe care nu ezită să Înfigă la tot pasul crampoane. Snobul, neîncrezător În forțele sale, urcă doar susținut de corzi. În timp ce dandy-ul pare un acrobat: „Frumusețea gestului său e premeditată ca o perpetuă sfidare...; el alege calea abruptă, superbă, surprinzătoare, În echilibru fragil”2. Chiar dacă, În epoca la care se referă și Thackeray, și d’Ormesson, numărul snobilor crește alarmant, amenințând dandysmul „pursânge”, Byron presimte corect: „Eheu, și cât de repede dispar toți demagogii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Brummell. Ești sau nu ești”. Baudelairetc "Baudelaire" Charles-Pierre Baudelaire (1821-1867). Reconstituit din toate dicționarele, enciclopediile, biografiile, eseurile, de la Jean-Paul Sartre sau Roger Kempf până la Bernard-Henri Lévy și Raymond Poggenburg, dandysmul acestui „poet blestemat” este, Întâi de toate, o formă de sfidare: a propriei familii, a Parisului Îmburghezit, a lumii artistice sufocate de mediocritate. La 23 de ani, În 1844, după o copilărie și o adolescență trăite paroxistic, În nesupunere și continuă revoltă, după Îndelungi perioade solitare, după o incredibilă fugă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
foiletoane) nu are prea mare valoare estetică, succesul său În epocă e de nestăvilit. Contribuie, fără doar și poate, la aceasta și stilul dandy-ului Eugène Sue, care se distinge printr-un bun-gust aparte, dar și printr-un dar al sfidării, cuceritor până la urmă. Învăluit În delicatul parfum al cameliei prinse la butonieră, cu hainele satinate, mănușile crem și inelele sofisticate, Sue Își impresionează prietenii și prin fastul excentric al apartamentului său, Îmbibat În arome exotice și În efluvii de opium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-ului nu i se pare câtuși de puțin lipsită de forță, ci o formă dintre cele mai radicale de negativitate. Revoltații tc "Revoltații " Dandy-ul este, prin definiție, cineva care se află În opoziție. El nu se menține decât prin sfidare. Până acum, creatorul era acela care conferea coerență creaturii. Din momentul În care ea Își declară ruptura cu acesta, iat-o lăsată pradă clipelor, zilelor care trec, sensibilității sfâșiate. Trebuie deci ca ea să se adune din nou. Dandy-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un public; dandy-ul nu se poate impune decât opunându-se.3 Capitolul dedicat dandy-lor din Omul revoltat al lui Albert Camus ar putea fi citat (dar și comentat critic) aproape În Întregime dacă analizăm dandysmul ca formă de contestare. Sfidarea legii morale și divine care se transformă pentru dandy În program existențial Își găsește rădăcinile, după Camus, În etica romanticilor. Un proiect ce privilegiază individul orgolios, unic demiurg al propriei vieți, ce exaltă sfidarea În sine, refuzând orice „conținut pozitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
analizăm dandysmul ca formă de contestare. Sfidarea legii morale și divine care se transformă pentru dandy În program existențial Își găsește rădăcinile, după Camus, În etica romanticilor. Un proiect ce privilegiază individul orgolios, unic demiurg al propriei vieți, ce exaltă sfidarea În sine, refuzând orice „conținut pozitiv” și făcând apologia satanică a răului, chiar a crimei. Pentru acești Înaintași În revoltă ai dandy-lor, granițele dintre bine și rău se abolesc, confuzia valorilor acționează ca o fatalitate, iar acel străvechi miltonian „Rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
conduite a unui dandy, oricum ar privi-o, rămâne tot ce le poate fi mai de neînțeles. Și străin. Așadar, un Întreg efort al Împotrivirii În sine, uneori sublim, alteori ridicol-grotesc, tragic, comic, tragicomic, pentru pura și simpla plăcere a sfidării. În fond, pentru nimic. O negativitate modernă, anticipând spiritul postmodern, după Gilles Lipovetsky. O altă nuanță a patologiei narcisice. La finele spectacolului dat de dandy-ul Narcis În fața oglinzii (care, la un moment dat, opacă, nu Îi mai returnează nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
culoare (batistă, cravată, cămașă), asortat cu albastrul ochilor. Să nu uităm Însă că, aproape de Începuturile dandysmului „istoric”, deci pe vremea lui Brummell, era de foarte bon ton să ai hainele jerpelite, iar dandy-i, În căutare de noi și noi sfidări, „ajunși - spune Barbey - la capătul impertinenței”, când nu se mai putea adăuga nimic În plus excentricității, aveau fantezia de a-și jerpeli veșmintele, frecându-le până ce stofa se rărea ca o dantelă. Dă prost să fii văzut cu haine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
devine un model pe care mulți se străduiesc să Îl imite, dar care nu e niciodată egalat.” 1 Cravate și cravate: à l’americaine, à l’orientale, à la Lord Byron, „În cascadă”, irlandeză, à la paresseuse... Sau, culme a sfidării, buchetul de violete purtat la gât de către Robert de Montesquiou. Cravata verde a lui Wilde, camelia de la butonieră a lui Marcel Proust ori savantele combinații florale purtate tot la butonieră de Beerbohm. Pe urmele lui Buffon, s-ar putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Bernhardt. Toate sugerează ceva din natura impertinent revoltată a dandy-ului. El refuză astfel să se lase prins În canoane, să execute partitura pe care toți o așteaptă, fără a cădea vreodată Însă În grotesc, fără a fi excesiv În sfidare. Marchizul de Saint-Cricq face, de pildă, o impresie execrabilă când e văzut ținând frâiele calului prin portiera elegantei trăsuri. Gesturile unui dandy autentic trebuie să aibă o insolență rafinată, nu brutală. O altă amprentă a corpului, folosită abil ca instrument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Wilde Își concepe romanul ca pe un segment dintr-o bătălie canonică, din Înfruntarea reiterată a „tradiționaliștilor” și a „modernilor”. Om vechi obsedat de „lumea nouă” a ideilor, Wilde conferă mitului faustic al vânzării sufletului În schimbul tinereții veșnice doza de sfidare, de poză, de artifical, de ireverențios, de lubric pe care nici unul dintre antemergătorii săi n-ar fi Îndrăznit s-o propună. La celălalt capăt, Dorian Gray stabilește un dialog - strict contemporan, de data aceasta - cu Marius Epicureanul al lui Walter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
trecut Încă vremea oamenilor de litere. Romantismul, cu revolta lui luciferică, nu va sluji cu adevărat decât aventurile imaginației. Ca și Sade, el se va despărți de revolta antică prin preferința acordată răului și individului. Punând accentul pe forța de sfidare și de refuz, revolta, În acest stadiu, Își uită conținutul pozitiv. Deoarece Dumnezeu revendică ce este bun În om, trebuie să luăm În râs acest bun și să alegem răul. Așadar, ura Împotriva morții și a nedreptății va conduce, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Însângerată și romanul negru triumfă. O dată cu Pixérécout și prin cele mai mici eforturi, sunt scoase din adâncuri aceste pofte Îngrozitoare ale sufletului pe care alții și le vor satisface În lagărele de exterminare. Fără Îndoială, aceste opere sunt și o sfidare la adresa societății timpului. Dar, În izvorul său cel mai viu, romantismul sfidează În primul rând legea morală și divină. Iată de ce figura sa cea mai autentică nu este, Întâi de toate, revoluționarul, ci, În mod logic, dandy-ul. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și a negației. „A trăi și a muri În fața unei oglinzi”, aceasta era, după Baudelaire, deviza unui dandy. Ea este coerentă, Într-adevăr. Dandy-ul este, prin definiție, cineva care se află În opoziție. El nu se menține decât prin sfidare. Până acum, creatorul era acela care conferea coerență creaturii. Din momentul În care ea Își declară ruptura cu acesta, iat-o lăsată pradă clipelor, zilelor care trec, sensibilității sfâșiate. Trebuie deci ca ea să se adune din nou În sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Din voința Faraonului, au înălțat un monument a cărui siluetă va face să dureze veșnic amintirea muncii lor, a suferințelor lor, a năzuințelor celor mai nobile. Tumanbay n-a făcut altceva. Patru zile de curaj, patru zile de demnitate, de sfidare, nu fac oare mai mult decât patru veacuri de supunere, de resemnare, de meschinărie? Tumanbay a oferit orașului Cairo și poporului său cel mai frumos dar cu putință: un foc sacru ce va lumina și va încălzi lunga noapte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vă prezint și eu scuze. Încurajat de atitudinea sa, am rostit cât am putut mai bine câteva cuvinte în italiana populară, adică în dialect toscan, de care am făcut împreună haz. După care i-am făgăduit pe un ton de sfidare amicală: — Înainte de sfârșitul anului, voi vorbi limba ta. Nu la fel de bine ca tine, dar suficient pentru a mă face înțeles. A luat act de cele spuse cu o încuviințare din cap, în timp ce eu continuam: — Există totuși obiceiuri pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alături de mine. O întrebare nu-i da pace: Este adevărat că în țara ta nu există nici pictori, nici sculptori? — Se întâmplă ca unii oameni să picteze sau să sculpteze, dar orice înfățișare a chipului este condamnată. E considerată o sfidare la adresa Creatorului. — I se aduce o prea mare cinstire artei noastre dacă se crede că ea poate rivaliza cu Creația. Făcuse o strâmbătură de uimire și întrucâtva binevoitoare. Mă văzusem silit să replic: — Nu este oare adevărat că Michelangelo, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el, poruncind tuturor călugărilor să se radă. Pe mine treburile astea nu mă priveau direct, dar, pentru că frecventam cu asiduitate palatul Vaticanului, a mă încăpățâna să păstrez acea podoabă apărea ca o afirmare insolentă a obârșiei mele maure, ca o sfidare adusă papei, cu siguranță ca o manifestare de necuviință. La italienii pe care-i întâlneam, barba nu era un lucru obișnuit, ci mai curând o dovadă de originalitate rezervată artiștilor, originalitate elegantă la unii, excesivă la alții. Unii se atașaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
călcând, și celor din mormânturi viață dăruindu-le... În același timp Însă, eram puțin contrariat. Promisiunea palpitantei aventuri pe care Începusem s-o adulmec În neașteptata reapariție pe firmament a istoricului Adam Adam risca să eșueze din start Într-o sfidare a regulilor jocului: personajul meu, În loc să moară În primul capitol, Învia! Nasol... 2 - Fă-te comod, te rog, și ia loc. De-o vecie te-aștept; cît mai aveai de gând să Întârzii? L-am privit surprins: glumea? Își bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Aflat În imposibilitate de a-și plăti datoriile și covârșit de ură fata ce cei care, În urmă cu ani, Îl umiliseră, refuzându-i primirea În Ordin, și despre care, acum, umblă vorba că se fac vinovați de pângărirea și sfidarea credinței, de crime și uneltiri Împotriva bisericii, Filip pune la cale unul dintre cele mai sângeroase masacre din istorie. Încalcă dreptul templierilor de a se supune exclusiv jurisdicției ecleziastice, forțează mâna Papei Clement al V-lea, determinându-l să accepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]