3,605 matches
-
ca un sunet cert (demarcat) și produs prin o singură operațiune, în care sunet neci că se poate procede la o dispărțire în consonante și vocal[e], cari se prezintă de-aceea și urechei ca un întreg nedestructibil. În fiecare silabă trebuie de-aceea să vedem o unitate organică. Silaba e după modul cum se pătrund reciproc diferitele elemente sunetale, sau mai ușor sau mai greu de esprimat. Rezultă, după concept, o formă întreită a compozițiunei, care prezintă totodată o greutate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
singură operațiune, în care sunet neci că se poate procede la o dispărțire în consonante și vocal[e], cari se prezintă de-aceea și urechei ca un întreg nedestructibil. În fiecare silabă trebuie de-aceea să vedem o unitate organică. Silaba e după modul cum se pătrund reciproc diferitele elemente sunetale, sau mai ușor sau mai greu de esprimat. Rezultă, după concept, o formă întreită a compozițiunei, care prezintă totodată o greutate crescândă a pronunțărei (proferirei). Cea mai simplă formă a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e după modul cum se pătrund reciproc diferitele elemente sunetale, sau mai ușor sau mai greu de esprimat. Rezultă, după concept, o formă întreită a compozițiunei, care prezintă totodată o greutate crescândă a pronunțărei (proferirei). Cea mai simplă formă a silabei e aceea care se sfârșește într-o vocală deschisă. Aicea tonul repauză pe aspirațiunea cea simplă a vocalei. Aceste silabe sânt de-aceea cele mai muzicale. Aceeași scală pe care ne-am deprins a o cunoaște la vocale, aceeași scală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
concept, o formă întreită a compozițiunei, care prezintă totodată o greutate crescândă a pronunțărei (proferirei). Cea mai simplă formă a silabei e aceea care se sfârșește într-o vocală deschisă. Aicea tonul repauză pe aspirațiunea cea simplă a vocalei. Aceste silabe sânt de-aceea cele mai muzicale. Aceeași scală pe care ne-am deprins a o cunoaște la vocale, aceeași scală va forma și aceea măsura a ce e mai mult or mai puțin muzical; silabele acelea cari se sfârșesc în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cea simplă a vocalei. Aceste silabe sânt de-aceea cele mai muzicale. Aceeași scală pe care ne-am deprins a o cunoaște la vocale, aceeași scală va forma și aceea măsura a ce e mai mult or mai puțin muzical; silabele acelea cari se sfârșesc în u sau i vor fi prin urmare acelea cari vor avea mai puțină putere muzicală, pentru ca se finesc în vocalele acelea cari constituie polii în șirul vocalelor. A doua formă a silabelor o constituiesc acelea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai puțin muzical; silabele acelea cari se sfârșesc în u sau i vor fi prin urmare acelea cari vor avea mai puțină putere muzicală, pentru ca se finesc în vocalele acelea cari constituie polii în șirul vocalelor. A doua formă a silabelor o constituiesc acelea cari încep cu vocală și sfârșesc în consonantă (al, or, om, ab ș. a. m. d. ). Aicea mișcarea e cea întoarsă, de-aceea și pronunțarea [se face] mai cu anevoie, pentru că activitatea proprie a organulni de vorbire urmează
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a organulni de vorbire urmează, nu precedă. Daca cea dentîi forma e trohaică, adică mișcarea organului cea îndreptată de la arse la teze, forma a doua reprezintă din contra undoierea opusă iambică a organului, de la tezi-nspre arsi. A treia formă a silabei, cea mai complicată și de-aceea cea mai anevoioasă pentru pronunție, e aceea în care consonantul începe și sfârșește (rup, fort, lob, bad). Aicea începe mișcarea cu o sforță a organului și prin vocal trece la o nouă ridicare a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o sforță a organului și prin vocal trece la o nouă ridicare a organului. Toate astea mișcarea se-nțelege că le complinește deodată și într-o unitate pe care noi n-o putem desface decât artificios. Daca pronunțarea celor două silabe din început prezintă ondolarea trohaică și iambică a organului, silaba asta corespunde {EminescuOpXIV 296} ondolărei criticului, care, începînd de la arsis, urmând până la tesis se ridică iarăși la arsis. În aceste trei se mărginesc pentru pronunțare toate silabele. După cum e natura
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nouă ridicare a organului. Toate astea mișcarea se-nțelege că le complinește deodată și într-o unitate pe care noi n-o putem desface decât artificios. Daca pronunțarea celor două silabe din început prezintă ondolarea trohaică și iambică a organului, silaba asta corespunde {EminescuOpXIV 296} ondolărei criticului, care, începînd de la arsis, urmând până la tesis se ridică iarăși la arsis. În aceste trei se mărginesc pentru pronunțare toate silabele. După cum e natura sunetului articulat, de-a avea în sine facultatea de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pronunțarea celor două silabe din început prezintă ondolarea trohaică și iambică a organului, silaba asta corespunde {EminescuOpXIV 296} ondolărei criticului, care, începînd de la arsis, urmând până la tesis se ridică iarăși la arsis. În aceste trei se mărginesc pentru pronunțare toate silabele. După cum e natura sunetului articulat, de-a avea în sine facultatea de-a se împreuna cu celelalte sunete articulate într-o unitate, tot așa are și silaba destinațiunea de-a se împreuna într-o unitate de ordine mai naltă, în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se ridică iarăși la arsis. În aceste trei se mărginesc pentru pronunțare toate silabele. După cum e natura sunetului articulat, de-a avea în sine facultatea de-a se împreuna cu celelalte sunete articulate într-o unitate, tot așa are și silaba destinațiunea de-a se împreuna într-o unitate de ordine mai naltă, în cuvânt (vorbă). Această (facultate spre) capacitate de împreunare trebuie așadar să zacă în însuși silaba. În măsura de timp a silabei nu poate zăcea, pentru că această măsură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împreuna cu celelalte sunete articulate într-o unitate, tot așa are și silaba destinațiunea de-a se împreuna într-o unitate de ordine mai naltă, în cuvânt (vorbă). Această (facultate spre) capacitate de împreunare trebuie așadar să zacă în însuși silaba. În măsura de timp a silabei nu poate zăcea, pentru că această măsură aparține corpului silabei și e întemeiată pe durata-n timp a sunetului. Această facultate se naște de-aceea în realitate prin însuși actul vorbirei, care act dă silabei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o unitate, tot așa are și silaba destinațiunea de-a se împreuna într-o unitate de ordine mai naltă, în cuvânt (vorbă). Această (facultate spre) capacitate de împreunare trebuie așadar să zacă în însuși silaba. În măsura de timp a silabei nu poate zăcea, pentru că această măsură aparține corpului silabei și e întemeiată pe durata-n timp a sunetului. Această facultate se naște de-aceea în realitate prin însuși actul vorbirei, care act dă silabei o putere, în care putere cel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a se împreuna într-o unitate de ordine mai naltă, în cuvânt (vorbă). Această (facultate spre) capacitate de împreunare trebuie așadar să zacă în însuși silaba. În măsura de timp a silabei nu poate zăcea, pentru că această măsură aparține corpului silabei și e întemeiată pe durata-n timp a sunetului. Această facultate se naște de-aceea în realitate prin însuși actul vorbirei, care act dă silabei o putere, în care putere cel ce vorbește a esprimat valoarea ce-o are silaba
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
silaba. În măsura de timp a silabei nu poate zăcea, pentru că această măsură aparține corpului silabei și e întemeiată pe durata-n timp a sunetului. Această facultate se naște de-aceea în realitate prin însuși actul vorbirei, care act dă silabei o putere, în care putere cel ce vorbește a esprimat valoarea ce-o are silaba pentru el. Această energie, prin care o silabă e ridicată față cu altele, care-a produs așadar o distincțiune de valoare a silabelor pentru ureche
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
silabei și e întemeiată pe durata-n timp a sunetului. Această facultate se naște de-aceea în realitate prin însuși actul vorbirei, care act dă silabei o putere, în care putere cel ce vorbește a esprimat valoarea ce-o are silaba pentru el. Această energie, prin care o silabă e ridicată față cu altele, care-a produs așadar o distincțiune de valoare a silabelor pentru ureche, este accentul vorbei. Acest accent pare prin urmare formatorul propriu a unității din vorbă, de vreme ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a sunetului. Această facultate se naște de-aceea în realitate prin însuși actul vorbirei, care act dă silabei o putere, în care putere cel ce vorbește a esprimat valoarea ce-o are silaba pentru el. Această energie, prin care o silabă e ridicată față cu altele, care-a produs așadar o distincțiune de valoare a silabelor pentru ureche, este accentul vorbei. Acest accent pare prin urmare formatorul propriu a unității din vorbă, de vreme ce aduce pe silabe în (relațiunea) proporțiunea de domnitoare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
act dă silabei o putere, în care putere cel ce vorbește a esprimat valoarea ce-o are silaba pentru el. Această energie, prin care o silabă e ridicată față cu altele, care-a produs așadar o distincțiune de valoare a silabelor pentru ureche, este accentul vorbei. Acest accent pare prin urmare formatorul propriu a unității din vorbă, de vreme ce aduce pe silabe în (relațiunea) proporțiunea de domnitoare și domnite, adică de intonate și (fără ton) neintonate. Se-nțelege că nu trebuie să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Această energie, prin care o silabă e ridicată față cu altele, care-a produs așadar o distincțiune de valoare a silabelor pentru ureche, este accentul vorbei. Acest accent pare prin urmare formatorul propriu a unității din vorbă, de vreme ce aduce pe silabe în (relațiunea) proporțiunea de domnitoare și domnite, adică de intonate și (fără ton) neintonate. Se-nțelege că nu trebuie să confundăm acest accent al vorbei, care împreună într-o unitate silabele, cu coprinsul (ținoarea) sunetului sau cu accentul logic or
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
formatorul propriu a unității din vorbă, de vreme ce aduce pe silabe în (relațiunea) proporțiunea de domnitoare și domnite, adică de intonate și (fără ton) neintonate. Se-nțelege că nu trebuie să confundăm acest accent al vorbei, care împreună într-o unitate silabele, cu coprinsul (ținoarea) sunetului sau cu accentul logic or gramatical, ce-l vom trata și dezvolta mai la vale. Fiindcă numai accentul vorbei (cuvîntului) singur leagă silabele într-o unitate organică, vorba, de-aceea urmează din acest accent legea cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu trebuie să confundăm acest accent al vorbei, care împreună într-o unitate silabele, cu coprinsul (ținoarea) sunetului sau cu accentul logic or gramatical, ce-l vom trata și dezvolta mai la vale. Fiindcă numai accentul vorbei (cuvîntului) singur leagă silabele într-o unitate organică, vorba, de-aceea urmează din acest accent legea cea îndoită cumcă neci două silabe nu pot avea același grad (cantitate) de accent, neci că o vorbă să poată avea mai mult de un accent principal. Căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau cu accentul logic or gramatical, ce-l vom trata și dezvolta mai la vale. Fiindcă numai accentul vorbei (cuvîntului) singur leagă silabele într-o unitate organică, vorba, de-aceea urmează din acest accent legea cea îndoită cumcă neci două silabe nu pot avea același grad (cantitate) de accent, neci că o vorbă să poată avea mai mult de un accent principal. Căci accentul e puterea ce insuflă energie care sistează dezbinarea silabelor, va să zică pauza dintre silabe, ridicîndu-le pentru ureche la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acest accent legea cea îndoită cumcă neci două silabe nu pot avea același grad (cantitate) de accent, neci că o vorbă să poată avea mai mult de un accent principal. Căci accentul e puterea ce insuflă energie care sistează dezbinarea silabelor, va să zică pauza dintre silabe, ridicîndu-le pentru ureche la unitate, una și nedespărțita vorbă, unitate care în sine e vie numai prin (antitezea) contrastul (Gegensatz) dintre partea intonată și cea neintonată n Inima unui cuvânt, punctul lui de culminare, culminarea însăși
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îndoită cumcă neci două silabe nu pot avea același grad (cantitate) de accent, neci că o vorbă să poată avea mai mult de un accent principal. Căci accentul e puterea ce insuflă energie care sistează dezbinarea silabelor, va să zică pauza dintre silabe, ridicîndu-le pentru ureche la unitate, una și nedespărțita vorbă, unitate care în sine e vie numai prin (antitezea) contrastul (Gegensatz) dintre partea intonată și cea neintonată n Inima unui cuvânt, punctul lui de culminare, culminarea însăși (împregiurul căreia se-nvîrtesc) lângă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nedespărțita vorbă, unitate care în sine e vie numai prin (antitezea) contrastul (Gegensatz) dintre partea intonată și cea neintonată n Inima unui cuvânt, punctul lui de culminare, culminarea însăși (împregiurul căreia se-nvîrtesc) lângă care se grupează, palide și ne-ntonate, celelalte silabe este accentul. Daca, ca în limbele vechi, undeva se-ntîmplă ca numai coprinsul sunetal material al silabei să despre lungimea or scurtimea sa, acolo, după cum se știe, accentul vorbei [e] cu desăvârșire neatârnat de cuantitate. Ce e cuantitate silabică? Aicea așa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]