4,282 matches
-
se răzgândi și își alese același meniu ca al ei și spuse, zâmbind: - Merg pe mana ta, văd că ai gusturi bune, mâncare mai ușoară, eu mănânc mai gras și am început să fac burtă. - Nu se cunoaște! Ai o siluetă de invidiat, la anii tăi! Și Ștefan, la fel! Mergeți la sală? - Foarte rar! Cred că este vorba de genă! Toate rudele noastre sunt înalte și bine proporționate. După ce au terminat prânzul, Gicu o întrebă: - Dacă m-ai refuzat ca să
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (IX) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358061_a_359390]
-
aspectul ei fizic. Frank trebuia să sosească, ea nu era gata. Se relaxă o oră în cada plină cu apă si spumant parfumat. Își alesese o rochie simplă, rafinată. Sexy. Tivul era deasupra genunchiului, materialul fin, moale, cădea perfect pe silueta armonioasă, suplă. Părul ca abanosul, îi atingea umerii. Aplicase un machiaj ușor. Încălță pantofii cu toc înalt, se privi mulțumită în oglindă. Își umezi buzele în vinul rubiniu. Privi la ceas. Ușor, întunericul se infiltra în casă. Instalația de pom
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
SEARA ACEEA Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 533 din 16 iunie 2012 Toate Articolele Autorului macul a înflorit cu adevărat. atunci am înțeles cum e să treci dincolo de geam. erai preocupat să aprinzi lumânarea, să-mi desenezi silueta umbrei pe peretele pictat în verde, desenul să-ți umple golul din perne. nu erau cioburi. nu erau garduri. vino, ziua aceea! să-ți simt respirarea dansând în păr, lasă mătasea să treacă dincolo de marginea fricii, să fii azi, urmă
ÎN SEARA ACEEA de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357675_a_359004]
-
aparentă pentru că în permanență trupul lui era însoțit de eul poetic, celest și egoul teluric, uman, amândouă aceste entități participând efectiv la desele lui transformări, treceri dintr-o dimensiune în alta, ziuă și noapte. Noaptea era prielnică observării umbrelor, a siluetelor fantomatice cu fețe palide, a trupurilor în descompunere, a cadavrelor a căror sicrie de plumb țineau materia până la apropierea planului celei de a treia dimensiuni, revelația. Natura și omul sunt irealul și realul care încercă să se ignore, să se
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
ar fi supărat stăpânii lanurilor din care se serveau. Până atunci însă, ea nu fusese părtașă la nici un pescuit de răpitori și asta îi dădea o stare de emoție ciudată. Răpitorii erau ceva periculos, nu-i așa? Nescăpând din privire silueta întunecată care se unduia amenințător în umbră, îl urmă pe tatăl ei printre pietre, apoi pe treptele care urcau spre podul de cale ferată, pictat din loc în loc de pete ruginii. Metalul încins de căldură, împrăștia un miros greu, amărui, în timp ce
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
Autorului picture by Tono Stano 1992 "Sense" Să existe oare dragoste pentru doi și-un pic? “Într-o seară, după ce ne plimbaserăm cu barca și ne întorceam acasă noaptea pe lună, mă aflam alături de dânsa și-i admiram buclele și silueta sveltă, strânsă într-un jerseu, când deodată am priceput că Ea este. În seara aceea mi se părea că ea înțelege tot, tot ce simt și gândesc eu și că eu simt și gândesc lucruri înălțătoare. În realitate însă nu
DRAGOSTE PENTRU DOI ŞI-UN SFERT de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358544_a_359873]
-
cofetărie micuță așezată, oarecum, la umbră. Am intrat, am luat o sticlă de suc cu promoroaca aburindă pe eticheta expirată. M-am așezat la o măsuță. Era ceva aglomerație. Uitându-mă, de jur împrejur, privirea mi s-a oprit pe silueta unui copilandru care se apropia, șovăitor, de o măsuță din imediata mea apropiere. Deși foarte modest îmbrăcat, m-a mirat eleganța gesturilor prin care a tras scaunul și s-a așezat la măsuță. Vânzătoarea, o tânără zglobie, s-a apropiat
ÎNTR-O NU ŞTIU CARE VARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358568_a_359897]
-
ceva. Stăruia aceeași lumină difuză, același miros greu de mahorcă, până și mantaua de ceferist, trântită pe bancheta de la intrare, rămăsese la locul său. Pe neașteptate, ferestruica unuia din ghișeele pentru vânzarea biletelor se luminase. În dreptul ei se conturase brusc silueta unei femei. Nu mă îndoiam că este ea. Se apropiase de mine cu bucuria unei îndrăgostite care-și revede iubitul după o îndelungată absență. Ce bine că vă reîntâlnesc! îmi șoptise, răsuflând ușurată, ca și cum s-ar fi văzut scăpată dintr-
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
și de amintiri de aur cu Părintele Profesor Dumitru Stăniloae sau Părintele Profesor Constantin Galeriu. O ușă masivă și grea, brodată în vitralii, lasă ochiul să descopere încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344598_a_345927]
-
vom regreta, pentru că acolo vom avea ocazia să vedem alte comori și lucruri unice expuse în muzeul parohiei. 3. BISERICA „SFÂNTA MARIA” DIN CLEVELAND Așezată într-un parc deosebit de frumos și de bine îngrijit, biserica se conturează de departe cu silueta ei zveltă și turnul înalt ce amintesc de arhitectura locașurilor de cult ortodox din Maramureș. În tot ceea ce o înconjoară, ea se detașează ca o construcție singulară, înălțată către Dumnezeu, îmbiind pe cel care îi trece pragul la smerenie și
OSPITALITATEA POPORULUI ROMÂN – CEL BINE-CREDINCIOS DE PRETUTINDENEA de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/344629_a_345958]
-
înălțimile gloriei în „pământul întunericului cel veșnic” (Cartea lui Iov) al disperării, de la Zoe Dumitrescu-Bușulenga - faptul că lumea mirenilor și cea monahală se pot întrepătrunde într-o simbioză desăvârșită oricând, iar exemplele pot continua în fel și chip întocmai ca silueta unei spirale tăcute a vremii, ce urcă, nestingherită de nimeni, către infinit. De la Nicolae Herlea însă, putem desprinde două principii funciare ce țin de esența completă a verbului „a fi”. Primul legat de netăgăduibilul fapt cum că „sensul muzicii trebuie
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
în bătaia lunii, așa cum o știa din copilărie. Pădurea o înconjura ca un zid negru, crenelat, din care, asemenea unor turnuri de pază, se ridicau impunătoare coroanele câtorva stejari vârstnici. Izolate de ale restului copacilor, se distingeau în perimetrul poienii siluetele unor cireși sălbatici, sub care vara se ospătau mistreții cu fructele căzute. Iarba, atinsă de brumă, se întindea ca un covor alburiu până în vecinătatea lor. Pârâiașul, cu debitul sporit de ploile toamnei, se auzea clipocind ceva mai jos, loc în
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
mintea lui au dat să le așeze în ceea ce s-a numit cubism. Anul 1907, când pictează Domnișoarele din Avignon, îi va decide soarta prin noile forme pe care imaginația lui (de acum înainte, pensulele cu care va marca conturul siluetelor umane vor avea izvorul minții sale), lipsindu-se de modele, va decide într-o cu totul altă formă și culoare corpul uman, îi va uni destinul cu produsul uriaș și semnificativ a tot ceea ce a însemnat creația magnificului pictor spaniol
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
era și jenă să-l primesc ! L-am primit, l-am citit apoi l-am înapoiat. Ce poezie frumoasă ! Cuvintele parcă erau luminate, de o candelă de Sus. Peisajele sale pierdute pe întinderea câmpiei sau în luciul apei, strivite de siluetele Munților Bucovinei, sau de fântâna din curtea casei de la Sucevița, exercită asupra oricărui o atenție deosebită . Fascinația mănăstirilor sau schiturilor spre care se îndrepta de fiecare dată în timpul lungilor sale opriri spre a le picta, sau bucuria reântâlnirii cu ele
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
de mere, / de nuci, de prune, de butoaie cu brânză ... / Totuși, / astăzi n-a mai nins orizontal, / ca în tinerețea-mi de flacără ... Poate, pentru că nu-mi place chipul râului / când ninge: e prea-ntunecat / între maluri de-omăt, / între siluetele negre-ale plopilor / și-ale sălciilor - ce-i fură oglinzile / cu binomul fundamental al lumii, / din care ici-colo se mai văd incisivii soarelui, / ori, de peste blocuri, Spuma Laptelui; / sălciile-fecioare, mai ales, / îi ascund râului oglinzile - mirunoasele-oglinzi / ce-i absorb mișcarea, / vitala
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
peste laguna Leul înaripat adulmeca Umbră bătrânului turn. Pe sub cupole lumină cade Timidă și-nflorată Ca o scumpă țesătura orientala Pierdută fâlfâie aripa nopții Pe sub arcadele vechiului pallazzo Bronzul vorbește răgușit Despre o veche poveste Chiar și acum poți zări Siluete negre pe poduri Șoapte fierbinți de matase Ori suspine adânci de metal ruginit Ploua oblic peste laguna Tortele nopții nu s-au stins încă Printre coloanele roze Umbrele nedeslușite ale dogilor Încă mai topesc uleiuri pe pânze. Iar leul înaripat
VENEZIA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359287_a_360616]
-
de altele, chemându-se și respingându-se, gravitând copilăroase și neștiutoare, în jurul unui șirag de vorbe: Talismanul de safir. Curios cum un titlu cu iz de poveste poate înflori atâtea trăiri, fără a reînvia și detalii care să-i țeasă silueta. Așa cum, în cheie inversă, amintirea oarecum mai întremată a aventurilor unui broscoi, ținut în frâu de prietenii lui, sobolul si bursucul, m-a bântuit ani și ani, împreuna cu frânturi din versurile unui cântec, fără să pot recupera și numele
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
cu spaimă una pe alta, ea pentru că și-nchipuia că am tot unsprezece ani, eu pentru că decadența ei e un test cu turnesol pe care n-o să-l trecem nici noi într-o zi. Grăbim pasul. Prinde a viscoli. Două siluete se profilează la orizontul mișcător și am senzația că îmi sunt familiare, deși nu deslușesc mare lucru prin potopul de ace. Când ne despart doar zeci de metri, siluetele se opresc, se fac cunoscute, mama și prietena ei, stâlpi albi
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
nici noi într-o zi. Grăbim pasul. Prinde a viscoli. Două siluete se profilează la orizontul mișcător și am senzația că îmi sunt familiare, deși nu deslușesc mare lucru prin potopul de ace. Când ne despart doar zeci de metri, siluetele se opresc, se fac cunoscute, mama și prietena ei, stâlpi albi în ninsoare, așteptând să ne croim drum printre buclele înzăpezite. Au sacoșe țesute în brumă și obrajii colorați ca merele care se ițesc dintr-o desagă. Merg să verifice
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
a jurat că a fost fericit numai și numai în locuința lui de la parter. Și-a suspinat clandestin, amintindu-și feeria căderii lui în noaptea impactului. Gândea, nefericitul, ca plutise că o pasare albă, cu ochii larg deschiși și cu silueta arcuita grațios, ca o patinatoare suspendată. De fapt, au confirmat martorii, a căzut gingaș că un bolovan. Cred și eu, nu are nici cea mai mica formă aerodinamică. Partea rea e că am rămas în arest la domiciliu, câtă vreme
CĂDERILE DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359466_a_360795]
-
știu un alt Marin Preda decât îl știu povestitorii săi. Toate amintirile mele cu Monșer sunt de o tandrețe indescriptibilă”. „Un scriitor de un milion de carate” așa îl caracterizează scriitoarea și jurnalista Sânziana Pop. În „paradisul natural” de la Mogoșoaia, silueta prozatorului, cu bastonul lui și cu „mirobolanta pălărie”, părea venită din alte timpuri, dintr-un ținut de legendă peste care plutea inefabil, duhul prințesei Martha Bibescu care împrăștia amețitorul parfum de violete. „Serile acelea au fost adevărate academii de literatură
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
o nară. După câteva inspirații adânci, acesta s-a înecat și a început să tușească zgomotos. A deschis ochii și s-a uitat speriat în jur. N-a recunoscut nimic. Nu și-a dat seama unde se află. A văzut silueta bărbatului îngenuncheat lângă el. - Unde sunt? întrebă el cu vocea dogită. Sunt dezbrăcat! se miră lung, privindu-se nedumerit și cu teamă în ochii-i tulburi, de cum constată că este gol pușcă. Hainele mele... Pe tine te cunosc, dar nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
era viu, sănătos, se putea mișca și gândi liber trăgând concluzii sănătoase din viață. ,,Ce minunat dar este viața, și ce păcat că acea tânără își prăpădește cei mai frumoși ani ai tinereții căzând atât de jos,” gândi Claudiu. Apoi silueta lui înaltă se pierdu printre trecătorii ce în acea dimineață de iarnă valenciană se avântau pe drumurile uneori de neînțeles ale veții. Referință Bibliografică: VIAȚA CA UN DAR / Eugen Oniscu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2331, Anul VII, 19
VIAȚA CA UN DAR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360374_a_361703]
-
luând o lampă ce era pusă pe masa cobora cu prudență scarile.Acum simțea curent tot mai intens și văzu imaginea unui om legat la mâini,picioare și gură,imagine ce devenea tot mai clară pe masura ce inainta.Cand ajunse lângă silueta ,puse lampă jos și realiza,cu surprindere că era Will. -O,dragul meu Will!Am aflat totul.Stiu că nu mi-ai spus acele cuvinte din inimă și că ai fost fortat.Am venit să te salvez.Scotandu-i calusul
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
infarct. Sufletul bietului om trecu prin tunelul la capătul căruia se zărea luminița care creștea, creștea văzând cu ochii, după care se contopi cu cea mai vie și superbă lumină care i-a fost dat să vadă vreodată. Zări o siluetă apropiindu-se de el și simți instantaneu o iubire uriașă care-i umplu neființa. - Isus ? bâigui Popescu fericit. - Nu, răspunse ființa de lumină. Eu sunt Budha. Isus se reface într-un superb complex rezidențial din raiul creștin, într-un binemeritat
NU-I PENTRU CINE SE PREGĂTEȘTE, CI PENTRU CINE SE NIMEREȘTE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360504_a_361833]