1,491 matches
-
meniri patriotice religioase”. Se publică versuri, proza, traduceri, cronici literare. Alături de „Craiova artistică și culturală” se află „Rubrică științifică”, „Pagina matematică”, „Rubrică jocurilor”. Poezia de aici se revendică de la modelul tradiționalist, cu puternice note romantice elegiace și câteva vagi accente simboliste. Între colaboratori se numără Al. Iacobescu, Eugen Constant, Preda Savu, Sergiu Cristian, George I. Pârvulescu, Eugeniu Popișteanu. C. Tț.
TINERIMEA OLTEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290190_a_291519]
-
Femeii, Mângâierea Orfelinelor, Scutecul, Foaie Verde ș.a.m.d. Pretins patrioticele întruniri sunt, în realitate, reuniuni mondene, prilejuri de taifas, șuete frivole, bârfă și un paravan pentru idile deșucheate. Doamna Mihailidis își logodește nepoata, iubită în taină de un poet simbolist, cu un „tânăr de viitor”, participant fidel la ceaiurile ei. Fiind cam anemică, fata e trimisă la Călimănești și, în timp ce juna, o ingenuă, se îndrăgostește în solitudinea rustică de prezumtivul viitor soț, perversa mătușă și-l face pe acesta amant
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
o ingenuă, se îndrăgostește în solitudinea rustică de prezumtivul viitor soț, perversa mătușă și-l face pe acesta amant. Deznodământul e de cel mai ieftin melodramatism: tânăra, bolnavă de-a binelea, moare, cu fotografia celui iubit pe piept, iar poetul simbolist se sinucide. În completarea picturii de epocă sunt descrise cu fervoare satirică și precizie a detaliului felurite petreceri, curse de cai, bătăi cu flori la șosea, „leturghii” oficiate de „zeci de perechi” în boschete, sub stele. În al doilea roman
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
vădind ostentația de a valorifica niște descoperiri, de a combate anumite opinii. Mai târziu, oarecum rupt de lume și îndrăgostit de poezia franceză, Ț. se dedică unei intense munci de traducere, preferând zonele de vârf ale liricii romantice, parnasiene și simboliste, cum se observă în antologia Cântece de cristal (I-III, 1937-1940), unde figurează Alfred de Vigny, Alphonse de Lamartine, Victor Hugo, Leconte de Lisle, Charles Baudelaire, Sully Prudhomme, J.-M. de Hérédia, Paul Verlaine, Henri de Régnier, Albert Samain. Deși
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
nou Întâmplător, În toamna 1981, tot Într-o librărie. Palid, extrem de palid. „Caut volumul lui Davidescu. Un volum care Îl situează ca primul nostru simbolist. Sigur, când Eminescu studia În Germania nu mai era simbolism, dar Wagner poate fi socotit simbolist, nu-i așa? În pictură, la noi, prerafaeliți nici n-au prea fost. Azi, Octav și Ion Grigorescu sunt prerafaeliți, dacă ne gândim bine.” Îl ascultam În tăcere. L-am Întrebat de sănătate. Se plângea, stă prea mult izolat În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Grazia Deledda, Giovanni Pascoli și Diego Valeri, „poetul Veneției”, ori de Luigi Pirandello. F. a semnat, de asemenea, interesante cronici plastice, agrementate mai întotdeauna cu interviuri luate artiștilor, precum și un studiu asupra lui Richard Wagner. În poezia ei însă orientarea simbolistă se reflectă mai mult prin câteva reminiscențe. Agoniile florale, „înfloririle negre”, avatarurile, peisajele acuzând o boală secretă acoperă un lirism minor, nutrit de o pasiune refulată în sfială și în prematură resemnare. Oprirea la câteva figuri simbolice (Ofelia, Sulamita, Don
FROLLO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287094_a_288423]
-
tuturor artificiilor și clișeelor. Rupând convențiile anterioare prin eliberarea semnificantului, poezia pornește în căutarea unui limbaj al esențelor revigoratoare. Prima etapă a liricii lui Tristan Tzara, constituită din așa-numitele poezii naive, infantile, propune, alături de elemente ce țin de registrul simbolist, o reformă radicală la nivelul lingvistic și prozodic, rupturi de sintaxă, asocieri de imagini șocante, menite să-l surprindă pe cititor, invazia voită a cotidianului în discursul poetic, o tehnică aproape aleatorie de desfășurare a motivelor. Pornind de la teme simboliste
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
simbolist, o reformă radicală la nivelul lingvistic și prozodic, rupturi de sintaxă, asocieri de imagini șocante, menite să-l surprindă pe cititor, invazia voită a cotidianului în discursul poetic, o tehnică aproape aleatorie de desfășurare a motivelor. Pornind de la teme simboliste ca pretext polemic, libertatea și autonomia, în numele cărora sunt invocate practicile distructive, sunt turnate însă în formele dialogului, problematizării și polemicii, unele chiar constructive. Noutatea și efectul de surpriză, atât de elogiate de poeții dadaiști, sunt întreținute tocmai de contradicțiile
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
și Drumul sângelui), deși pornesc din fapte trăite, alunecă repede într-un amestec de declamație patriotică, melodramă și prozaic. Aceleași defecte se regăsesc și în poemele dramatice. Doar Eglè a avut oarecare succes, datorat atmosferei tenebroase, amintind cumva de teatrul simbolist, însă descinzând, în fond, din Burgravii lui V. Hugo. O înfrânare a retorismului e vizibilă în Doamna Oltea, mama lui Ștefan și în Valea Albă (1919), care acuză de asemenea lipsa de originalitate. În ceea ce privește proza din prima etapă, cea mai
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
invazia pustiitoare a monotoniei și urâtului. Urâtul e, ca la Baudelaire, „fantasmă uriașă” devoratoare (Urâtul), viciile capătă coșmarești întruchipări bestiale (Conștiința). Poetul evocă un peisaj interior apăsat de monotonie, de spaimă și de moarte, în corespondențe care indică cunoașterea tehnicii simboliste. Cu insistență se perindă vedenii ale pustiului, teritoriu înghețat sau deșert de nisip spulberat. Aici s-au pierdut „emiri fatidici”, simboluri ale unei vârste a iluziilor și îndrăznelii (Spleen; sonetul a fost considerat un posibil punct de plecare pentru Noaptea
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
Baudelaire, Maurice Rollinat sau Stuart Merrill puteau oferi modele tablourilor sumbre ale dorinței animalice (Vânătoare). La celălalt pol, se situează imaginea pură, de sorginte macedonskiană, a poetului - fanatic al visului, prins într-un zbor nestăvilit către ideal. Receptivitatea față de poezia simbolistă, vizibilă în tematică și în unele procedee de expresie, coexistă cu note parnasiene. Viziunile mitologice din Pygmalion, Imn la Afrodita, evaziunea exotică, cultul frumosului și exercițiul formelor fixe țin de idealul parnasian. D. a cultivat sonetul, a încercat rondelul, pantumul
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
peisajul începutului de secol, poetul se remarcă prin delicatețea sentimentului și prin discreția afirmării lui. În genere, iubirea a fost aceea care l-a călăuzit. Faptul se vădește mai ales în volumul Sonete, unde sunt incluse versuri rafinate, cu tentă simbolistă, care îmbină meditația cu irizările florale. Autorul este un virtuoz al prozodiei și al rimei, posedând, totodată, și arta condensării imagistice. Împreună cu Mihai Codreanu, el a contribuit substanțial la impunerea sonetului în literatura noastră. D. a fost și un prozator
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
sentimentului, în tonalitatea surdinizată a versului. Cu Senzitive (1894) și Aquarele (1896), D. se dovedește un precursor direct al lui G. Bacovia și printre primii dintr-un lung șir de poeți ai nevrozei. Motivul putea fi împrumutat de la „decadenți sau simboliști”, însă a găsit un ecou real în sensibilitatea rafinată, ascuțită de boală și adesea ultragiată a visătorului, idealistului D. Poezia concentrează în mici tablouri o atmosferă de disperare mută, de teamă și pustiu lăuntric. Confesiunea capătă tonul unei romanțe monotone
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
1976), unde a semnat studiul Unitate și diversificare prozodică în poezia romantică românească. Au urmat Literatura românească de avangardă (1997), Introducere în teoria literaturii (1998), Analiza textului literar (2000), Dicționar de locuțiuni ale limbii române (2002), Metafora în poezia românească simbolistă. Reflecții asupra formelor analogice (2002), Stilistica limbii române. Stilistica lingvistică și stilistica textului literar (2003). Preocupată de cercetarea literaturii din perspectiva metodologiilor moderne care descind din poetica lingvistică, stilistică și semiotică, D. și-a consacrat studiile atât fenomenului literar românesc
DUDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286890_a_288219]
-
care descind din poetica lingvistică, stilistică și semiotică, D. și-a consacrat studiile atât fenomenului literar românesc (poezia, cu precădere), cât și problemelor teoretice, referioare la statutul retoricii, la codurile poetice, la raportul convenție-invenție în literatură. Volumul Metafora în poezia simbolistă românească (2002) examinează poezia simbolistă sub unghiul stilisticii conjugate cu poetica diacronică. Studiul e atent deopotrivă la inerția formelor poetice, care plasează simbolismul românesc în trena unui epigonism postromantic, dar și la elementele care anunță poezia modernistă din primele decenii
DUDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286890_a_288219]
-
stilistică și semiotică, D. și-a consacrat studiile atât fenomenului literar românesc (poezia, cu precădere), cât și problemelor teoretice, referioare la statutul retoricii, la codurile poetice, la raportul convenție-invenție în literatură. Volumul Metafora în poezia simbolistă românească (2002) examinează poezia simbolistă sub unghiul stilisticii conjugate cu poetica diacronică. Studiul e atent deopotrivă la inerția formelor poetice, care plasează simbolismul românesc în trena unui epigonism postromantic, dar și la elementele care anunță poezia modernistă din primele decenii ale secolului al XX-lea
DUDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286890_a_288219]
-
Studiul e atent deopotrivă la inerția formelor poetice, care plasează simbolismul românesc în trena unui epigonism postromantic, dar și la elementele care anunță poezia modernistă din primele decenii ale secolului al XX-lea. Cercetând ansamblul formelor analogice definitorii pentru poetica simbolistă (comparația, metafora, personificarea, alegoria, simbolul, sinestezia), autoarea demonstrează că simbolismul a reprezentat în evoluția poeziei românești un moment de tranziție, în care coexistă tipul de scriitură romantică și elementele de destructurare a acestei scriituri, perceptibile în construcția imaginii, în tratarea
DUDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286890_a_288219]
-
Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870) (în colaborare cu Mihaela Mancaș, Roxana Sorescu, Mihai Vornicu, Mihai Zamfir), îngr. și introd. Paul Cornea, București, 1976; Introducere în teoria literaturii, București, 1998; Analiza textului literar, București, 2000; Metafora în poezia simbolistă românească. Reflecții asupra formelor analogice, București, 2002. Antologii: Literatura românească de avangardă, pref. edit., București, 1997. Traduceri: Jean Burgos, Pentru o poetică a imaginarului, București, 1988 (în colaborare cu Michaela Gulea); Cuvinte de har. Antologie de poezie religioasă, București, 1993
DUDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286890_a_288219]
-
volumul I. Heliade-Rădulescu, un Atlas al poeziei (1995), studiu dedicat poeziei originale a scriitorului pașoptist, și eseul, urmat de o antologie de texte comentate, Eminescu după Eminescu (2000), în care se face, edificator, demonstrația modernității poeziei eminesciene prin elementele sale simboliste, raportate la poezia lui Baudelaire, Rimbaud și Mallarmé. Cartea cea mai reprezentativă a criticului este Al doilea val. Generația Hyperion, cu un prim volum, Poezia anilor ’70 (2001), ce analizează un important segment de istorie literară contemporană. Autorul se referă
DUGNEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286893_a_288222]
-
și temperat, aflat la confluența poeziei meditative cu cea de tip intimist. Consecventă formulei lirice alese, autoarea, pentru care interioritatea ritmează întregul curs al timpului obiectiv, se străduiește să depășească monotonia, creând variații la nivelul temelor: primele poezii privilegiază proiecțiile simboliste în peisaj, Pe culmi de gând consemnează „ceasurile chinuite” ale interogațiilor ce îi invadează existența, iar versurile din celelalte cărți refac traseul iubirii și al unei biografii zbuciumate. G.-B. reușește uneori să se desprindă de influența bacoviană, iar voluptatea
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
carte îi apare abia în 1969, în Elegii și egloge afirmându-se ca un poet matur în expresie și viziune. G. urmează o linie neoclasică și parnasiană în formă, dar s-ar spune că e mai degrabă atras de experiența simbolistă prin apetența pentru inefabil și esențe. Multe poeme sunt concepute ca parodii și se intitulează Bacovia, Baudelaire, Rilke, Goethe, Apollinaire, Emil Botta, Nichita Stănescu. Sugerând tonalitatea specifică unui poet sau altuia, nu se uită pe sine, timbrul, spiritul personal al
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
emigrează, stabilindu-se la Paris. Prezumțiozitatea tânărului C., care afișa atitudini de rege exilat chiar și în fața lui E. Lovinescu, era prea puțin justificată. Încercările juvenile din Efluvii relevă îndemânare în versificație și un limbaj imagistic mai mult de factură simbolistă, dar reminiscențele din lirica lui Camil Baltazar, a lui Ion Vinea ori a lui Ion Barbu sunt numeroase, iar alunecarea în retorism frapează pe alocuri. Ulterior, deși polemizează violent cu avangardiștii de la „unu”, reproșându-le falsul modernism și lipsa angajării
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
CRONICARUL, publicație apărută la București, lunar, cu întreruperi, din februarie 1931 până în aprilie 1932. Director: G. Șt. Cazacu. Articolul-program, Mai departe, nesemnat, specifică: „Vom fi conduși de mișcarea artei simboliste, clasice sau moderne, care în calea ei va întâlni accentele durerii, ale fericirii”. Revista reunește în paginile ei nume dintre cele mai diverse ca orientare în poezie: G. Șt. Cazacu, Agatha Grigorescu-Bacovia, C. Ionescu-Olt, Ilariu Dobridor, Virgil Huzum, G. Bacovia
CRONICARUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286535_a_287864]
-
alte energii intelectuale din preajmă. Ca versuitor, C. privește tot spre maeștri, încercând să-și modeleze scrisul cu inflexiuni folclorice în matca unei tradiții care îl leagă pe Vasile Alecsandri de St. O. Iosif și Ion Pillat. Incursiunile în zona simbolistă sunt repede abandonate. Poezia lui este cuminte, reținută, predominant nostalgic-evocativă, elegiacă, iar stanța, cizelată cum se cuvine atunci când forma aleasă e sonetul, rondelul ori gazelul. SCRIERI: Trec păsări în amurg, Râmnicu Sărat, 1929; Aspecte din poezia noastră națională și socială
CUCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
asemeni lui Eminescu în Doină, pe marele Ștefan: „Nu mai sta nici tu la Putna în mormânt, Ștefan Părinte.” O seamă de versuri, majoritatea scurte, precum acelea care alcătuiesc piesa titulară a volumului Umbra plopilor (1965), aduc rezonanțe de melos simbolist. Ele reiau, de altfel, și un motiv simbolist, călătoria: „Și vom călători odată/ Pe unde n-am mai fost nicicând, / Cu umbra plopilor, ciudată, / Alunecând, alunecând...” Ultimul stih e refrenul întregii compoziții. Refrene există și în alte piese, bunăoară în
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]