2,705 matches
-
viața nu încetează să fie prezentă, se face perceptibilă prin infinite zvâcniri, o mulțime de șoapte și zvonuri cuceresc auzul, ceea ce îl face pe prozator să nu își poată fixa atenția pe amănuntul muzical și să aibă o senzație copleșitor simfonică. Evocarea naturii degajă un lirism solemn, având simplitatea gravă a marilor texte fundamentale, care celebrează pacea existenței potolite, senine, integrată desăvârșit în ordinea cosmosului. Mare artist al cuvântului, S. folosește o limbă plină de savoarea vorbirii populare, cu o dulceață
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Reportaj din China nouă (1952) notează vizita făcută în Rusia și China în 1951. Scenariul cinematografic Turneu în Occident (1955, în colaborare cu Florica Șelmaru), variațiune pe tema „atașamentul față de țară al unui artist al poporului”, imaginând turneul unei orchestre simfonice dirijate de un muzician notoriu, se înscrie în direcția literaturizărilor anticosmopolite: ispitit de o fostă iubită, stabilită la Paris, să aleagă calea libertății, muzicianul refuză. În Fals jurnal (I-IV, 1975-1984) Ș. reia cronicile teatrale apărute în „Informația Bucureștiului”, grupate
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
În anul următor scoate împreună cu Grigore Ancu minuscula și efemera „Notițe”, după care intră în redacția ziarului „Epoca”. Cu același prieten, semnează un eseu-manifest - Legea poeziei pure (1930) - și cinci plachete: Amorul în noapte (1930), Esodul (1931), Anathemă (1931), Poem simfonic (1931), Ars poetica (1931). Cei doi vor fonda, cu alți câțiva tineri, în 1935, cercul poetic Adonis. În intervalul 1932-1944 T. colaborează, destul de asiduu, cu versuri, recenzii, articole, comentarii și note la „Raze poetice”, „Raza literară”, „Cruciada românismului” și, sporadic
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
literar mediocru. SCRIERI: Legea poeziei pure (în colaborare cu Grigore Ancu), București, 1930; Amorul în noapte (în colaborare cu Grigore Ancu), București, 1930; Esodul (în colaborare cu Grigore Ancu), București, 1931; Anathemă (în colaborare cu Grigore Ancu), București, 1931; Poem simfonic (în colaborare cu Grigore Ancu), București, 1931; Ars poetica (în colaborare cu Grigore Ancu), București, 1931; Cântarea dimineții, București, 1932; Te Deum, București, [1932]; Icoană sfântă, București, 1932; Înainte de beatificarea lui Vodă Constantin Brâncoveanu, București, 1932; Introducere în arta spiritistă
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
Faux-monnayeurs (1925). Practic însă, P. este mai aproape de experiența pe care o întreprinde Aldous Huxley în Punct, contrapunct (1928). Și el își dorește un tip de narațiune în care conlucrarea internă, infrastructurală a capitolelor să aproximeze convergența orchestrală a episoadelor simfonice. Menține, de aceea, romanul în strictă simetrie cu afabulația muzicală și dă unor convenții componistice funcționalitate literară. Oricât de mult ar fi fost tentat să experimenteze, să își modernizeze retorica narativă, poate și din mondenitate, pentru a fi pe valul
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
Fidelio, Pan, Pan-dor. După primul război mondial va scrie numeroase drame și comedii, dintre care nu puține sunt și reprezentate în epocă: Cărarea (jucată în 1918), alegoria Raze de soare (1919, în colaborare cu I. Dragu), Vârtejul (1922), Concert simfonic (montată în 1922), Iubire (pusă în scenă în 1924), Galantonu (1925), Procesu altuia (1926, în colaborare cu Paul Porumbeanu), comediile Prietenii (1927), Bilet permanent (1927), Vocațiunea (1927), Ultima dragoste (1927, în colaborare cu Al. G. Florescu), Frați de cruce (jucată
PRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289030_a_290359]
-
jucată cu succes, suferă în conturarea personajelor și în validarea artistică a acțiunii. SCRIERI: Viță de neam, cu o scrisoare de A. de Herz, București, 1914; Teatrul românesc în război, pref. I. Al. Brătescu-Voinești, București, 1921; Cărarea, București, 1922; Concert simfonic, București, 1924; Iubire, București, 1925; Teatrul românesc contimporan, București, 1927; Frați de cruce, București, 1932. Traduceri: M. Constantin-Weyer, Cavelier de la Salle, București, 1934. Repere bibliografice: Emil Nicolau, „Raze de soare”, U, 1919, 106; Romicus [Romulus Seișanu], „Cărarea”, U, 1921, 84
PRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289030_a_290359]
-
1919, 106; Romicus [Romulus Seișanu], „Cărarea”, U, 1921, 84; Emil D. Fagure, „Teatrul românesc în război”, LUT, 1921, 9; I. M. S. [Ion Marin Sadoveanu], „Teatrul românesc în război”, RVVR, 1922, 6; Rebreanu, Opere, XIV, 155-156; Romicus [Romulus Seișanu], „Concert simfonic”, U, 1924, 248; George Târnoveanu, Iubire, „Îndreptarea”, 1925, 55; A. de Herz, Cronica teatrală, DMN, 1925, 6 575; H. Blazian, „Frați de cruce”, DEP, 1929, 625; Romicus [Romulus Seișanu], „Menaj de artiști”, U, 1930, 14; H. Blazian, „Menaj de artiști
PRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289030_a_290359]
-
simț”, „în mijlocul căruia va scânteia minunea unei inspirări dumnezeiești”. R. mai cuprinde prezentări ale revistelor literare, semnalări ale aparițiilor editoriale, știri din actualitatea literară și culturală, cronica teatrală, cinematografică și muzicală, reproduceri de afișe cu spectacole de teatru, programele concertelor simfonice, epigrame, anecdote, ilustrații, publicitate, știri sportive. Alți colaboratori: I.A. Bassarabescu, George Emil Botez-Rareș, A. de Herz, Zaharia Bârsan, Mihail Sevastos. M.W.
RAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]
-
ar fi aceea a stabilității și identității elementelor și proceselor psihice. Trăim în plină spontaneitate, în plin dinamism. Așa s-a creat, așa trăiește și opera literară. Opera literară e o lume, dar nu haotică, așa cum e viața sufletească, ci simfonică. A o interpreta prin turnarea în tiparele înguste ale vechii psihologii statice, logice, intelectualiste și asociaționiste înseamnă s-o anulăm.” Astfel de considerații sunt numeroase în scrisorile pe care le trimite prietenilor, dovadă că e preocupat mereu de găsirea unei
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
Eslöv, 1987; E.M. Cioran, Bitterhetens syllogismer [ Silogismele amărăciunii], Stockholm, 1989, Historia och utopi [Istorie și utopie], Stockholm, 1992; Mihai Eminescu, Över höjderna [Peste vîrfuri], Stockholm, 1989; Nio rumänska poeter [Nouă poeți români], Stockholm, 1989; Geo Bogza, Det symfoniska trådet [Copacul simfonic], Stockholm, 1990; Marin Sorescu, Ödet och alfabet [Destinul și alfabetul], Stockholm, 1990, Tre böker [Trei cărți], Stockholm, 1995; Ana Blandiana, En Kyrka ful av fjärilar [O biserică plină de fluturi], Stockholm, 1990, Ofullboardad helhet [Întregul neisprăvit], Stehag, 1997; Mircea Dinescu
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
al lui Dumnezeu. Păcatul personal se dovedește a fi un penibil proiect demiurgic, lansat pe contraatac, împotriva poruncilor lui Dumnezeu. Practicile ascetice nu vor decât să sporească în noi aptitudinile muzicale care ne permit să fim în acord cu poemul simfonic al Providenței. Urcușul sufletului perfecționează acea acustică interioară în care sunetele lumii își regăsesc plinătatea și coerența fundamentală. Asceza creștină nu pune în practică un program al ambiției. Scopul ascezei nu este eroismul individualist, ci umilința. Nu satisfacția de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ascultă Rossini are și el o cheie: așa cum se poate vedea și din filmele de la Hollywood, muzica de operă e asociată de cultura populară americană cu perversiunea, chiar cu crima, cel puțin cu iresponsabilitatea și marginalitatea. Dimensiunea mântuitoare a muzicii simfonice și de operă este totuși prezentă uneori în produsele culturii populare americane, pentru a „face cu ochiul” inițiaților: în filmul de mare succes Pretty Woman (1990; regia: Garry Marshall), magnatul amoral (jucat de Richard Gere) o duce la Opera din
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
special Coasta de Est era activă în aceste relații). Ideea americanilor era că SUA trebuie să câștige două „războaie culturale”: unul planetar, împotriva comunismului; altul transatlantic, împotriva europenilor care disprețuiau „cultura și civilizația” Lumii Noi (pentru aceștia veneau marile orchestre simfonice americane, expozițiile de artă modernă etc.). Pentru contextul mai larg al americanizării Europei și al reacțiilor „receptorului” (de la imitație la respingere, inclusiv antiamericanism consecvent), vezi volumul coordonat de Alexander Stephan, The Americanization of Europe: Culture, Diplomacy, and Anti-Americanism After 1945
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
scris, este însă expresia absolută a ambiguității culturii înalte; e locul prin excelență în care Stânga și Dreapta se întâlnesc, ca într-un ritual carnavalesc: haine de seară, cină formală după muzică etc.; și un topos la fel de clasic, alături de muzica simfonică, al întâlnirii dintre cultura populară și comportamentul social alternativ/deviant, de la prostituție și homosexualitate la omucidere - a se vedea romane/filme ca Portocala mecanică, Pretty Woman, mai recent Written on the Body etc. Atât de intensă este antipatia lui Bloom
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu făina unsă ne-ntrerupt/își ghiftuiește moartea brutăria/adulmecând veciilor reversul./ Ne micșorăm sau crește Universul?” Toate volumele, chiar cele în care „recursul” la forme canonice este programatic (Anonimus, Lieduri, 1992, premiate de Asociația Scriitorilor din Cluj-Napoca, Ronsete, 1995), reiau simfonic temele fundamentale (iubirea, moartea, timpul) într-o orchestrație ceremonială. Poemele pot fi citite ca niște „cântece împotriva morții”, din ce în ce mai laconice și mai reflexive. Din înscenări fastuoase, cum erau baladele (Starea bizantină, 1983), ele se restrâng la dimensiunea, directețea și dramatismul
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
promit de mult, coloratule...Coco, ia vezi, au venit hoațele ? Coco: Hoațele !Hoațele ! (zboară către balcon strigând : Hoațele !; apoi nu mai auzim) Miki: La revedere moțatule ! La revedere, coloratule ! Piki (care asculta muzică, își dă căștile jos ; auzim o muzică simfonică violentă « acompaniată » de lătrături singure și în duet, care dă o patifonie muzicală aparte ; Miki își astupă urechile) Ce, Miki, nu-ți place ? Vouă, copii, vă place ? Da !Miki, l-am văzut pe Coco intrând în balcon. Unde-i ? Miki
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
spiritul critic nu-ți mai împovărează emoțiile. Cred că o bucată muzicală își are decorul ei (întotdeauna însă în singurătate), și un concert public, o despersonalizează, o abstractizează, o face să-și piardă din esența magică. Poate din cauza aceasta concertele simfonice sau opera apar vulgare. În lume, măsori fragmentele, combini, critici, faci socoteli. Concertul lui Brahms e făcut să fie cântat pe mare, ritmul temelor imită valurile și printre note se profilează luna. Reluat la București, desigur că-și va pierde
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și seriozitate în onorarea contractelor, m-am dedicat domeniului cultural-științific, unde speram, conform doctrinei liberale de succes într-o vreme "prin noi înșine", să obțin rezultate mai bune. Nu așteptam din țară turnee ale unor mari trupe de teatru, orchestre simfonice, ansambluri de folclor, expoziții sau filme (care nici n-au apărut, nici atunci și nici acum). Aveam capul pe umeri, câteva zeci de pliante și afișe turistice aduse din țară și comorile din "Peștera lui Ali Baba" beciul ambasadei. Am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cu poftă și de chestia asta. Ca mai toți oamenii, Martina are două feluri de a râde, cel politicos reflexiv, și cel real. Râsul real al Martinei e cel mai puțin feminin din câte am auzit vreodată - sălbatic, copilăresc, dar simfonic, cu niveluri concurente și tensiuni. — De fapt, porcii sunt mai deștepți decât câinii. Au creierul mai mare în comparație cu dimensiunea corpului lor. Asta contează. Porcii sunt aproape la fel de inteligenți ca maimuțele. Nu mai spune, făcui eu. Nu știu prea multe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cum frumosul riscă pericolul kitsch-ului, iar urâtul devine emoționant, așa cum lumina devine umbră odată cu modificarea sursei de lumină, “perfecțiunea însăși este imperfecțiune”. (Vladimir Horowitz) Urâtul nostru universal, cotidianul expus “Marii Treceri”, praful, pata, cioburile, negrul, ruptul, strâmbul, imperfectul, conjugă simfonic urâtul nostru frumos, mozaicul desăvârșit căruia îi suntem circumscriși, viața.
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
respirat. Totuși, azi ploaia răsturna la fiecare zece minute o găleată nouă și nu puteai prevede dacă se va statornici sau se va risipi la timp, generoasă. Cum Mini intrase la Feder, se simți trasă energic ele mână, la ghișeul Simfonicelor. Era Nory, cu apucăturile ei. - Mergem azi amândouă la Elena! Mi-a spus cu parapon că n-ai fost încă niciodată. Și cum Mini se codea: - Acum, devreme, după dejun, până când e singură și liberă. Când începe programul, nu se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
alb. E un bărbat oarecare, nici urât nici frumos. Așa cum Îl vedem acum, culcat pe spate, cu bluza de la pijamaua În dungi pe care cearceaful n-o acoperă complet, nimeni n-ar zice că e primul violoncelist al unei orchestre simfonice din oraș, că viața lui curge printre liniile magice ale portativului, cine știe dacă nu și În căutarea inimii profunde a muzicii, pauză, sunet, sistolă, diastolă. Încă marcată de eroarea din sistemul de comunicare de stat, dar fără iritarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
stăpân pentru câine, ar fi o brutalitate nepotrivită cu femeia bine În care se transformase. Planul ei este altul. Pe afișul expus la intrarea teatrului se informa respectabilul public că În acea săptămână urmau să fie două concerte ale orchestrei simfonice naționale, unul joi, adică poimâine, altul sâmbătă. Este firesc ca cel care a urmărit această povestire cu o atenție scrupuloasă și minuțioasă, În căutare de contradicții, greșeli, omisiuni și lipsă de logică, să ceară să i se explice cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cele care înfățișează diferite peisaje în diferite anotimpuri. La fel sculptorul realizează o simfonie de linii și volume, iar unii critici literari afirmă că orice bucată litereară bună poate constitui un poem muzical. Dacă e adevarat ca toată arta e simfonică, (cascadă de armonii), atunci putem explica mai bine această înfrățire încă din geneză între literatură, sculptură, pictură, muzică și natură. Multe capodopere muzicale, cum sunt Tosca, Traviata, Rigoleto, Paiate, Oedip de Enescu au fost realizate după librete de slabă valoare
Literatura si arta. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Marcuta Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2368]