1,412 matches
-
și dictat a esteticii literare marxist-leniniste. Ea arunca practic la coș întreaga gândire literară europeană declarată ca idealistă. Deci, peste lipsa de tradiție internă, s-a adăugat o a doua cauză: instaurarea dogmatismului feroce marxist-leninist impus prin traduceri de penibile, simpliste și primitive manuale sovietice. Totul pus sub semnul antologiei de tipul: Marx-Engels-Lenin despre literatură și artă 3, completați cu puțin înainte și cu sinistrul părintele popoarelor, Stalin. Culme a farsei intelectuale: toți patru declarați... esteticieni ! Ravagiile pe care le-a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
formare rămâne strâns legată de instituțiile de învățământ. Din această perspectivă, putem afirma că intelectualul modern se află, prin intermediul educației, într-o relație profesională cu cultura, imaginea cărturarului fiind secondată de cea a profesionistului intelectual. Definiția de dicționar - de altfel simplistă și lipsită de rigurozitate - atribuie eticheta de "intelectual" persoanei ce desfășoară în mod obișnuit o muncă intelectuală, cu o apetență spre domeniul spiritual. Dar fiindcă mecanismele gândirii sunt puse în funcțiune de fiecare individ, la un moment dat, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
privind începuturile literare ale autorului. Afectat de cruntul handicap, dar îmbărbătat de lectura cărții Așa s-a călit oțelul a lui N.A. Ostrovski, N. va găsi în scris terapia și arma împotriva sinuciderii. Personajele din volumul de debut, construite antitetic, simplist, sunt oameni săraci, cinstiți și oropsiți, victime ale oprimării celor avuți (primari, boieri, plutonieri grosolani, perceptori cinici sau preoți hrăpăreți). Mai interesante sunt câteva povești și legende dobrogene. Încadrate în viața cotidiană prin povestiri în ramă, după modelul sadovenian, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
au adus lui P. ciclurile care narau isprăvile unor haiduci (Iancu Jianu, Tunsul, Miu Cobiul, Bujor, Codreanu ș. a. m. d.), editate și reeditate neistovit până târziu, după 1900. Ținând de traseul comercial al scrisului, aceste broșuri respectau un tipar: întruparea simplistă a conflictului dintre bine și rău, idealizarea „bunilor”, exploatarea excesivă a senzaționalului, aglomerarea, previzibilă și de rău gust, a scenelor tari, tenebroase, cu violențe, omoruri etc. P., care a fost comparat cu Ponson du Terrail și a avut la rându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
care acest lucru duce la autonomia individului, iar autonomia individuală este, în cele din urmă, aspectul crucial al democrației, conform afirmațiilor lui Held (1989, cap. 9), pentru scopurile definiției democrației ideale nu pare adecvat faptul că, în maniera cea mai simplistă, democrația se definește ca "regimul care trebuie să creeze cele mai bune oportunități instituționale pentru garantarea libertății și egalității". Fără a deschide o discuție legată de semnificațiile acestor două principii, ne putem aminti sumar că aplicarea egalității implică acceptarea inevitabilelor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cu stalinismul, a participării sale active la viața socială, a pasiunii sale pentru cinema, a interesului său pentru problema morții, a explicat că simplele jocuri politice, care n-ar lua în considerare aceste diferite aspecte, ar fi doar sterile și simpliste. Era, oare, posibil să se creeze o structură specializată în raporturile dintre știință și politică în cadrul lui Objectif 72? Lucrul ni se părea dificil, dar decisesem să creăm, în paralel cu Objectif 72, un grup informal de reflecție, capabil, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
pentru a înțelege mai bine lumea, societățile, oamenii și crizele lor." Noi28 constatam că "facilitățile la care au dat naștere progresele tehnologice și exploatarea restului lumii au întărit scheme mentale și modele de analiză și de comportament tot atît de simpliste pe cît sînt de vanitoase". Obiectivul pe care ni-l propusesem era de "a gîndi altfel, de a accepta complexitatea, de a admite nesiguranța, de a repune sub semnul întrebării prejudecățile unei prosperități contestabile prin originile sale și prin modalitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
albe și prin absorbția căldurii de către cele negre, temperatura să se echilibreze la un nivel care e compatibil cu viața ambelor specii. Nimeni n-a definit finalitatea sistemului, ea s-a autodefinit. Acest sistem al pără-luțelor e foarte simplu, chiar simplist, dar are o forță modelizatoare și conceptuală imensă. Acest model conține una din cheile pentru a înțelege complexitatea ciberneticii. Cred că reflecția asupra sistemelor, nivelurilor ierarhice și de organizare a feed-back-urilor, asupra interrelațiilor, teleologiei și finalității e, dimpotrivă, un element
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și încearcă să înțeleagă complexitatea omului și a lumii. În Paradigma pierdută, publicată în 1973, recunoaște contribuția Grupului celor Zece la orientarea noilor sale lecturi și, prin Jacques Sauvan, la descoperirea unei "cibernetici care, departe de a fi o reducere simplistă la scheme mecaniciste, reprezintă, dimpotrivă, o introducere în complexitate". În această carte, pe care o scrie pe cînd participa la Grupul celor Zece, Edgar Morin insistă asupra ideilor de auto-organizare și de complexitate și propune, în locul paradigmei ce opune natura
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Paradigma pierdută, Morin mai cita încă Grupul celor Zece. René Passet se numără printre puținii economiști care au încercat să desprindă o nouă paradigmă a teoriei economice, mai ales în L'Économique et le vivant. Fără a transpune în mod simplist legile unei discipline într-o alta, este foarte deschis la noile cunoștințe și teorii dezvoltate în alte domenii și consideră că cea mai impor-tantă revoluție în economie ar consta în a traduce în fapt ideea că "omul nu e un
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în rutina cotidiană? Sau de ce toate soluțiile inventate pentru a rezolva o problemă nu sunt decît biete variațiuni pe aceeași temă? În fine, oare de ce noii veniți reușesc mai mereu să bulverseze referințele celorlați, mai vechi în sistem? Dincolo de dezbaterile simpliste, Andreu Solé ne antrenează de partea cealaltă a oglinzii. Decorticînd canoanele care fundamentează adesea, implicit, viziunea despre lume a omului modern, incitîndu-ne la descoperirea altor civiziliații, care se sprijină pe posibile și imposibile radical diferite, el ne invită la modestie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Morgenthau Politics Among Nations a fost publicată cînd războiul rece de-abia începuse. Acest lucru explică într-o oarecare măsură de ce anumite nuanțe ale gîndirii lui s-au pierdut și numai cîteva trăsături au fost luate în seamă în concepția simplistă a politicii anticomuniste de îngrădire, ceea ce i-a exasperat pe unii realiști, printre care și Morgenthau. În alte vremuri, critica sa asupra viziunii lui Hobbes, a soluției acestuia la problema stării de natură (1948: 397-8) și a machiavelismului (1948: 169
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Waltz n-ar fi existat, ea ar fi trebuit inventată. Mai mult decît analiza făcută lui Morgenthau, ceea ce urmează diferă în unele locuri de interpretările obișnuite. Deși textul lui Waltz a fost lăudat ca riguros, dar și disprețuit ca fiind simplist, eu cred că, în esență, textul este în cel mai bun caz cu multiple fețe, dacă nu ambivalent. Waltz nu rezolvă nici una din tensiunile conceptelor realiste centrale, cum ar fi anarhia, puterea sau balanța puterii. Teoria sa se bazează pe
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Solomon. Printre poeziile lirice, parte lamartiniene, mai toate în legătură cu poezia de la sfârșitul secolului trecut, sunt de reținut unele versuri pentru sentimentul viu al vieții agreste și pastorale, al susurului câmpenesc, al îngrămădirii animale. Mumuleanu are religia naturii, în felul lui simplist, dovadă această imagine a cataractei: Aci-n jghiaburi ce să varsă, Din nălțime vâjiind, Și din piatra cea uscată, Ies izvoară clocotind, Aci-mpăratul naturii, În natură-l cunoștem. Într-al peșterilor haos, Mâna lui toți o vedem. El ia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
balaur. O, ce de hohote! râseră demonii, Iadul tot rîse! Însă pe creștetul munților zorile Zilei venise. Popularitatea lui Bolintineanu au făcut-o Bătăliile românilor, compuneri în genere mecanice, părând adesea niște parodii, oratorice, sentențioase, alcătuite toate după același program simplist: o expoziție a situației, o cuvântare, de obicei la un "benchet", și o încheiere epică în maximă viteză. Cu toate că nici una din aceste legende nu rezistă, Bolintineanu e întîiul versificator român cu intuiția valorii acustice a cuvântului. El are un fonetism
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
i se pare a avea "inima caldă" și a lăsa "impresia unei binefaceri sufletești", crede că e cazul de a manifesta "recunoștință pentru mulțumirea ce ne-a cauzat-o cetirea scrierilor sale". Poetica lui Maiorescu e în parte îngustă și simplistă, în general însă înseamnă un pas mare spre lărgirea simțului estetic. Dualismul acela în virtutea căruia opera e rezultanta colaborării unui frumos de conținut cu unul de expresie a dus la cele mai mari erori, căci e imposibil a determina valoarea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
N. Dunăreanu dezvolta din M. Sadoveanu, fără arta lui, nuvela cu lipoveni în Deltă și tema ființelor reduse sufletește la ultima limită, M. I. Chirițescu-Priar trata cazuri mărunte (un arhivar destituit). Ion Ciocârlan, în proză, Maria Cunțan în poezii sunt simpliști și neînsemnați. ILARIE CHENDI Critica acestei direcții se încearcă a o face ardeleanul Ilarie Chendi (1872-1913), care cere operei trei calități principale: "legături distincte cu viața neamului său, cunoașterea trecutului literar și istoric al acestuia și puterea originală de a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care n-o profesează însuși, se bucură de o primire cordială, în marginile temperamentului criticului care preferă grațiosul, micul plastic și are oroare de lirica sublimă, de marele patos, de meditație, deopotrivă apoi de ceea ce i se pare plat ori simplist. Istoria civilizației române moderne e o replică mai voluminoasă la Spiritul critic al lui Ibrăileanu. E. Lovinescu admite și el intrarea în civilizație direct prin revoluție, adică prin imitație. La teoria specificului se răspunde, în altă operă, cu doctrina sincronității
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și ar putea fi alăturată Germaniei, Greciei, Luxemburgului și Olandei (care au în medie între 17-24 de km2). Dacă putem fi de acord cu Ziller că problema excepției numărului de municipalități ale Franței ar fi fost abordat într-o manieră simplistă, totuși, argumentul său nu răspunde în mod adecvat la întrebarea numeroasele mini-municipalități chiar sunt capabile să-și îndeplinească sarcinile ce le sunt atribuite, în special în urma descentralizării. În practică, cele mai multe nu reușesc să facă acest lucru și își pun bazele
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
monument de prost gust, scris pe bază de așa-zise „documente postume: scrisori, manuscrise și memorii”, evident dubioase. A avut ambiții de editor: Vasile Conta, Opere complete (1914), Teatru inedit de I.L. Caragiale (1926) ș.a. Aceste lucrări abundă în biografism simplist, comentarii anoste, vădind lipsă de cultură. În afara câtorva documente a căror autenticitate trebuie și ea verificată, activitatea lui M. este considerată fără valoare. La sugestia lui G. Călinescu, de stabilirea exactă a falsurilor s-a ocupat Sorin Alexandrescu, pe vremea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288151_a_289480]
-
oscilația interpreților între două atitudini extreme: pe de o parte, înregistrăm tendința de supralicitare a tot ce a dat pana poetului, de cealaltă parte, identificăm poziția detractoare, de contestare a oricărei valori scrisului jurnalistului. Al. Paleologu 169 consideră pericolele "encomiasmului simplist" mai primejdioase decât cele ale atitudinilor contestatare și semnalează incapacitatea interpreților de a-și păstra calmul intelectual și afectiv atunci când vine vorba de Eminescu. "Ne-am obișnuit să spunem că Eminescu este un geniu, afirmă Noica. Cu aceasta nu spunem
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pentru motivul că se referă la viața autorului. Repet: evoluția de la "subiectiv" la "obiectiv" nu impune, după cum se crede îndeobște, o modificare de ordin tematic-conținutistic, și cu atât mai puțin trecerea de la narațiunea homodiegetică la narațiunea heterodiegetică sau, încă mai simplist înțeles, înlocuirea persoanei întâi cu persoana a treia 6. Obiectivarea avută în vedere de criticul modernist e de altă natură și se realizează, pe de o parte, prin teatralizarea narațiunii (id est prin "romanțare"), iar pe de alta, prin autoproiecția
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
proustian postulează conjuncția memorie voluntară memorie involuntară, intelect sensibilitate, "subiect" "obiect", "eu" "lume", era firesc ca problema identității și a raportului cu alteritatea să-și afle o asemenea, fericită, rezolvare. Nu la fel de inspirat a fost Lovinescu atunci când a ales soluția simplistă a deghizamentului auctorial (s-a vorbit de tehnica desuetă a manuscrisului găsit 29), cu toate că și-a dat seama de importanța însușirii unui discurs autoreflexiv, conform cu exigențele intelectual-estetice ale literaturii moderne. În consecință, chiar dacă Bizu debutează în nota proustiană a unei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
consecință, împărțirea pe capitole (1. autorul; 2. naratorul; 3. personajul) ar releva "calitatea prezenței autorului în propriul discurs narativ", autorul și naratorul fiind, "ca și în O dragoste florentină, martorii personajului, citați în instanța lecturii"34. Procedeul e, bineînțeles, artificial, simplist, anacronic, dar devine un instrument eficient de disociere între planul contemplativ-reflexiv și cel al trăirilor propriu-zise, de unde și funcționalitatea diferită a asociațiilor vizuale (ce declanșează reconstituirea memorialistică "romanțată", datorată autorului-narator) și a celor acustice (care angrenează memoria mecanic-involuntară a naratorului-personaj
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
durabile, mai esențiale. Întâlnirile cu adevărat importante se și produc, de altfel, curând. De la bun început, Bizu se vede constrâns să țină seamă de prezența incomodă a unchiului său, Lică Scumpu (citite invers, numele și prenumele personajului vădesc un procedeu simplist și vulgar), care ajunsese ministru și pretindea că ar vrea să-l ajute în carieră. Tipul arivistului simpatic, gen Stănică Rațiu, Lică lasă inițial impresia unui personaj de comedie, șiret și volubil, cu o gesticulație mecanică și un set de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]