4,151 matches
-
prezența Sa în adâncurile ființei nu contravine și nici nu contrazice liberul arbitru. În momentele de fericire, în cele de suferință și necaz, de la naștere la mormânt, prezența divină este un < >, completând ăi întregind eforturile spre mântuire, căci < > 4. Așadar, sinele propriu se substituie prezenței reale și iubitoare a lui Iisus Hristos, Care trăiește în propria-mi persoană, iar faptele care le săvârșesc reprezintă în fapt o simbioză de bună intenționalitate și împlinire. Dacă cea dintâi îmi aparține, ca rezultantă a
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
trebuie să fie înregistrate de iubire, singura care face posibilă unirea în cel mai mare grad a omului cu Dumnezeu. În iubire, două persoane se apropie reciproc, prin gânduri și intenții frumoase; mai mult, își trimit una alteia parte din sinele propriu, chiar pe acesta întreg, deși nu încetează existența eului personal. Pe de altă parte, cel care primește, nerămânând pasiv, nu devine două persoane, ci rămâne el însuși, de sine, ca și înainte. Caracteristica lui, acum, este bogăția imaterială câștigată
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
cu nuanțe specifice. O poezie în termenii existențialismului statuat mai poate interesa ființa zilelelor noastre, sclavia imaginii vizuale și a internautului, doar prin adaptări ori actualizate adaosuri complementate ideii centrakle și nu în cele din urmă, prin puterea întoarcerii asupra sinelui. Dar cât de adâncă și cât de personală e meditația, n-o poți spune decât la sfârșitul lecturii, când sintetizezi ce anume aspect ale ontologiei și din ce perspectivă intelectiv-afectivă le dezvoltă poetul. Ioan GHEORGHIȚĂ se închide aici într-o
DE LA SUFLET PENTRU UN POET APARTE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372555_a_373884]
-
context, eseul este adăpostul Marianei Cristescu sau sfera dinlăuntrul căreia își ia revanșa pentru decepțiile și spaimele realității înconjurătoare. Eseurile din această superbă carte demonstrează o experiență îndelungată, iar experiența înseamnă contact cu realitatea, cu ființa, este o reînnoire a sinelui prin acest contact. Bagajul de cunoștiințe, date istorice, evenimente, pe care le descoperim în fiecare editorial cuprins în acest volum sunt în egală măsură creații literare, relevând puritatea spiritului celui care le-a scris, fiindcă Opera este spirit, iar spiritul
MARIANA CRISTESCU SAU GUSTUL UNEI ARDERI INTERIOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372547_a_373876]
-
relevând puritatea spiritului celui care le-a scris, fiindcă Opera este spirit, iar spiritul este trecerea în operă a supremei nedeterminări în extrema determinare. Așa cum spunea Titu Maiorescu, în „Critice”, materialul scriitorului „se află în lumea dinafară ce coboară în sinele scriitorului, apoi el se cuprinde numai în conștiința noastră și se compune din imaginile reproduse ce ni le deșteaptă auzirea cuvintelor din Operă”. Prezenta carte se încheie cu un eseu abordând o temă de mare actualitate: „Jocuri periculoase”, în care
MARIANA CRISTESCU SAU GUSTUL UNEI ARDERI INTERIOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372547_a_373876]
-
poate duce o palmă bine plasată”, are ca punct de plecare chiar prima datorie a oricărei inițieri, anume aceea a recunoașterii topos-ului sacru prin auto-inițiere, așa cum a reușit, în primă parte, Ion Creangă, el identificându-se dublu, „atât cu sinele său sacral, dobândit prin anterioare parcurgeri de trepte inițiatice”, dar și cu Maeștrii care au provocat treptele inițiatice. Citind acest material, integral și cu maximă atenție, veți ajunge la concluzia autorului: „Iată cât de benefică, pentru destinul lui Nică, a
DIN VĂZDUHUL SEMNELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372764_a_374093]
-
suflet s-a infiltrat și bucuria, și durerea, și iubirea, dar și disperarea, înțelegând de-acum glasul mării, al câmpiei natale, al pietrelor, al florilor, al fluturilor, știind să privească cu drag în ochii de copil, zburând în permanență spre sinele adânc, autoarea ne acordă cu generozitate atâta încredere atunci când ni se confesează în acest fel:”Văd întinsul albastru al mării și Curcubeul, care, tandru și delicat,arcuindu-se peste întinderea ei nemărginită, pare a fi punte între două lumi, unind
GÂNDURI ÎN AMURG-PREZENTARE CARTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372804_a_374133]
-
și valorile unei societăți umane pentru ca să capete o minte sănătoasă și un caracter demn pentru omul secolului douăzeci și unu. Ce bine ar fi să fim într-un proces de înnoire a minții, în fiecare clipă să renunțăm la gândurile negative, la sinele egoist și să ardă în noi continuu dorința de a fi tot mai plini de dragoste, bunătate, credincioșie, răbdare și iertare! Tot ce e vechi și perimat din mintea noastră să dispară și toate lucrurile să fie noi, luminoase și
ATITUDINI ÎN FAŢA UNUI ÎNCEPUT de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372799_a_374128]
-
la noi nu ne gândim că am fi putut greși. Facem greșeli pentru că așa e firea noastră pământească. Dacă nu are un volant, e complet egoistă și materialistă. Dacă are Duhul Sfânt ca volant, “ea va sta în banca ei”, sinele va tăcea în fața unei decizii importante și “vor vorbi” doar dragostea, bunătatea, credincioșia, sinceritatea, dreptatea, cinstea, onoarea. Biblia vorbeste despre acele fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit să umblăm în ele. Deci dacă ai ocazia de a face
DESPRE OCAZII ŞI DECIZII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372825_a_374154]
-
pentru a o învinge a fost nevoie de marea dragoste și jertfă a Dumnezeului întrupat.” (Ernest Bernea) Cuvinte cheie: îndemn, fapt, sătean, tradiție, comunitate 1. Îndemnul, între decizie conștientă și indecizie Satul s-a dezvoltat ca o frământare socială a sinelui(1) comunității, ca un tot unitar în care membrii acestuia se nășteau, se formau și se desăvârșeau ca lume stăpânită de datini, cu timpul de obiceiuri, și se îndemnau crezării existențiale a cercului: Dacă în elaborarea unui portret - robot pe
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
scenă imaginară acțiunea existențială a unei lumi imaginare, pe care el, creatorul definit ca fiu de țăran, încearcă să dezvăluie, pas cu pas, modele de oameni potenți, care trăiesc într-un timp paralel cu al nostru. Creatorul popular își îndeamnă sinele să se detașeze de impactul agresiv al profanului cu lumea, el o acceptă ca pe o formă de studiu, de atașare ca dorință de viață, de analiză profundă și de încercare de a-i putea funcționa spre bine mersul difuz
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
părinții apostolici de mai târziu, să se ferească de oameni: ”Feriți-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna soboarelor...” (Anania VII, NT, Cap.10:17, 2011:2144). Îndemnul acesta profetic oare nu însemna o căutare a lepădării de sinele propriei aprecieri a apostolilor și de apropiere de divinitate până la detașarea de eul existențial uman, înfrățindu-se prin natură cu cosmicul! Nu era acea căutare lăuntrică a omului de la sate să caute depășirea atitudinii profane de sfiderare a sinelui în defavoarea
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
de sinele propriei aprecieri a apostolilor și de apropiere de divinitate până la detașarea de eul existențial uman, înfrățindu-se prin natură cu cosmicul! Nu era acea căutare lăuntrică a omului de la sate să caute depășirea atitudinii profane de sfiderare a sinelui în defavoarea înălțării eului spre o altă lume, cea cosmică! Nu înălțare spirituală primește elevatul în urma meditației profunde a faptului existențial?. Îndepărtarea de lumesc este ruperea puternică de sine, de vicii, este puterea omului de a deveni om prin căutare. Această
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
existențial al unora dintre noi, definiți ca manifestare. Nu știu de ce Lucian Blaga mi se înfățișează, acum, ca un exemplu al acestei manifestări în care realul corelează cu irealul participării la această acțiune. O imagine definită ca teamă a metamorfozării sinelui în care ”conștiința morală coincide cu conștiința psihologică numai în punctul sau la nivelul cel mai înalt de organizare a Eului”, (Henri Ey, 1983:55). Totul se petrece și se moștenește ca un scop al demonstrării etnicității, însă puțin se
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
lumesc și să se apropie mai mult de natura divină, să capete îndeletniciri neștiute, neprevăzute și priceperi apropiate creării obiectelor din imagini imaginate, un fapt trăibil numai de ei. Cunoașterea a fost cea care a dăruit omului libertatea sinelui însă sinele lumesc a căzut în prăpastia distrugerii. Baciul Ioan s-a perfecționat ca om al muntelui și s-a adâncit în înțelepciune, creând lumea viitorului prin poveștile sale și obiectului musical care îl contopea cu natura, cu fiecare foșnet și tril
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
extazului: “sub un soare/ primordial/ când o lumină/ primordială/ mă-mbată/ nimic nu-nțeleg/ mă-ncearcă/ o teamă străină, divină”; “sunt în/ palma ta, Doamne!” Și, în fine: “Prin porțile Ierusalimului,/ orice-ar trece spre/ mările cerului deschise/ își pierde sinele”. Ierusalim, Jerusalem este o o carte închinată marilor teme: sacralitate, eternitate, mister, lumină, jertfă, mântuire, extaz, interogație existențială, cutremurătoarea liniște a credinței, teme tratate cu smerenie, cu bucuria de a trăi în duh și adevăr, și cu necesara pricepere estetică
EUGEN DORCESCU, CALEA INIŢIATICĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373033_a_374362]
-
lemn ale păzitorilor față de care ai exersa netrebnicia, ai fi ghiocel, te-ai preda umil ca trofeu, dacă nu i-ai disprețui arătându-le oglinda, ce nu le poate salva bucuria dacă au măcar un dram de părere obiectivă a sinelui?! Făr-a avea măcar un grăunte de farmec, unii artiști speriați de uitare, ori trepăduși ai lor îmbătați de falsă celebritate s-au apucat și de scris, cu toptanul, cărți de clacă, făurite ca mileul, la gherghef, din ață și ac
TIMP FĂRĂ ANI. OGLINZILE UNUI VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371058_a_372387]
-
Semne > FĂRĂ EXPIRAȚIE DE ÎNALT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1318 din 10 august 2014 Toate Articolele Autorului Hristos Pantocrator icoană (sec.XIX), pictată Gh. Tattarescu, la Mănăstirea Ciolanu ocrotește-mi Doamne zorile când între mine și sinele zdruncinat potecile șerpuiesc în cuvinte aldine deasupra tuturor patimilor omenești cu un cerc de sare înconjoară-mi gândul apoi trânește-l de argila albă praful se va ridica între Tine și sfera liniștii cu încă un grad de trezire măruntă accedere
FĂRĂ EXPIRAŢIE DE ÎNALT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371295_a_372624]
-
liniște și armonie!/ Și totuși căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiți/ de atâta privit spre spațiul virtual". (Caprioara nebună) Nu de puține ori, căutându-ne sinele, ne putem rătăci prin labirintul vieții. George Roca are capacitatea de a limpezi zbuciumul sufletesc, stăpânind parcă o iarbă a fiarelor cu care dezleagă tainele omenescului din noi, netezind drumul spre lumină și însuflețind versul pe care ni-l dăruie
GEORGE ROCA: „POEME BILINGVE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344736_a_346065]
-
de la Dorohoi, cel pe care l-am numit cândva „un alchimist rătăcit în vremea noastră”, datorită meșteșugului său special și original de a-și crea el însuși culorile trebuitoare. În lucrările sale, făcând parte din marea serie numită „ În căutarea sinelui”, ce a fost expusă nu de mult la Galeriile de Artă ,,Ștefan Luchian” putem admira, iar și iar, cum scoica primordială își lucește perlele, cum zburătoare măiestre străbat abisul sau cum semnul christic al Peștelui, împreună cu o întreagă cabalistică misterioasă
ARTICOL PRIMIT DE LA PRIETENA MEA SCRIITOAREA LUCIA OLARU NENATI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344780_a_346109]
-
și ne manifestăm diferit, fiecare după pornirile naturale ale sufletului său, și atunci este normal să existe și oameni cărora orice nedreptate să le trezească în suflete nemulțumirea, revolta, să fie înclinați spre a lua o atitudine morală sau imorală. Sinele lor nu se află în deplin acord cu ceva, cu cineva, unii dintre ei încep să urască, pentru că acesta este impulsul inimii lor, un impuls puternic și care poate fi la fel de puternic ca cel pe care-l pot avea pentru
SENTIMENTUL VIETII NEIMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344952_a_346281]
-
jur îi determină pe unii să aibă grijă „caprei vecinului” sau mai știu ce alt motiv tot meschin și neonorabil să fie la mijloc? Remediul la asemenea manifestări antipersoană pornește de la fiecare individ în parte, de la o analizare amănunțită a sinelui și de o hotărâre puternică de a fi autentici și corecți în raport cu concetățenii și cu întreaga societate în care ne ducem existența de zi cu zi. Referință Bibliografica: Cine pe cine controlează? / Marină Glodici : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CINE PE CINE CONTROLEAZA? de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345007_a_346336]
-
interesant! - și antropologia biblică (1 Tesaloniceni 5, 23): Uitat-am pașii: i-am depus într-un tren ce-a luat-o-n sus...// Mă deplasez adesea în vechea mea urnă placentară:/ Suntem din nou împreună toți trei - / Eu; ea și sinele/ De curând configurat, conurbat împrejur: eram toți!... Apoi, ea, ființa, este incertă, “absentă din gravitație”, “levitând” spre “departe”, spre (de ținut bine minte!) “celălalt sublim” (vezi supra). În fine, pretutindeni și întotdeauna, ființa este însoțită de idee: După colț/ E
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
străzi - Și încă: Aici, în nord, apele congruente declină: nasc estetic și frust - placat - Și-apare cititorul perfect, din neant: Pilgrinul!... Acest pelerin, acest călător, curios, scrutător, neliniștit, acoperind, cu pasul, orizontalitatea de lut a lumii, are, permanent, în tainița sinelui, dinaintea ochiului său spiritual-teoretic, imaginea neclintirii fizice (dar a super-dinamismului pnevmatic și sufletesc), are obsesia și viziunea verticalității ascensionale, figurate de stâlpnic: Detașându-l de mecanism; eliberându-l - Planat ; filigranat; decupat în aer: surâsul pur, exact - Terapeutic. Neelaborat. Destins: surâs
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CUM PUI O FLOARE ÎN CĂMAȘĂ DE FORȚĂ Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 894 din 12 iunie 2013 Toate Articolele Autorului mă desfrunzesc de primăverile cu tine de verile îndoliate până la sinele poeziei o scriam de fiecare dată în brațele tale poți nega că te-am iubit cum ai spune că păsărilor le prisosește zborul că minciuna e mai ușoară decât genele fluturilor că nu ai habar cum e să-i faci
CUM PUI O FLOARE ÎN CĂMAŞĂ DE FORŢĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346010_a_347339]