11,710 matches
-
stau la un loc... Viața e cel mai mare ironist.” Manuela trebuie luată ca o figură rezumativă, repetată în alte destine, deci o preocupare constantă a scriitoarei, care prin variațiuni pe aceeasi temă, atrage atenția asupra unei drame în serie. Singurătatea la care le condamnă pe anumite femei propriile calități nu este egocentrism, ci renunțare dureroasă. Spre a ilustra nevoia de social, oglinda în care se caută Manuela dispare, luând cu ea obsesia. În nici o opera literară românească până la opera Hortensiei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
neant al trăirilor, Manuela eșuează într-un pesimism etic fără de ieșire, ea trebuie luată ca o figură rezumativă, repetată în alte destine, deci o preocupare constantă a autoarei care prin acest personaj laitmotiv, atrage atenția asupra unei drame în serie. Singurătatea la care le condamnă, pe anumite femei, propriile calități, nu este neapărat egocentrism, ci renunțare dureroasă. Privirea în oglindă este o privire oarbă, nu există imaginea ochiului spre exterior, ci imaginea de pe retina sufletului, ce pare a rămâne o realitate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
e geniu și e suficient! Își poate permite, chiar și Fiul omului, să abdice de la menirea sa mesianică și renunțând să caute plăcerea pe care s-o refuze mai apoi? În fapt Manuela exagerează căutând o consolare pentru cumplita ei singurătate. Trăirea ei se strivea de pasiunea lui înfrânată pe care o simțea ca pe o stâncă. Această stare febrilă a nervilor o face să fie exaltată în gesturi, pentru prima dată ea se mișcă, trăiește, devine pătimașă. Ea privește de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o persoană care a avut nenorocul de a se fi născut într-o familie burgheză și de a fi trăit într-o societate superficială, de "snobi". Alese astfel, citatele sunt mai degrabă dezamăgitoare. Se întrevede în acest jurnal o mare singurătate, cîteva tristeți vechi și o enormă preocupare pentru scris. Ca episoade rotunde, Camil Baltazar decupează din jurnalul scriitoarei două: cel al îngrijirii soldaților bolnavi, în primul război mondial, în gara Focșani și cel despre începuturile literare îndărătul cărora se află
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și să nu fii ceea ce doresc alții. Și, doar acum, eu știu că pot fi eu, că spun ceea ce simt, fac mereu asta și unori rănesc unele persoane, prin faptul că am fost învățată să spun ceea ce cred, ceea ce simt. Singurătatea ajută, ne oferă timp pentru a analiza ce este bun, ce este rău, ce trebuie să schimbăm la noi, ce putem face pentru țară, căci nu se va schimba nimic, dacă nu vom înțelege că schimbarea vine de la noi. Noi
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ureche, în legătură cu franceza. Săraca profesoară, cât chin are cu mine și cu câteva fete ca și mine. Bine că evaluările sunt în scris și am notă bună, căci să fi fost oral, era vai de capul și de limba mea! Singurătatea... Uneori, iubesc singurătatea, îmi place să stau și să meditez singură, să privesc un film în liniște, să citesc o carte, să ascult o muzică bună, fără a fi deranjată. Alteori, mă simt prea singură, și am nevoie de un
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Săraca profesoară, cât chin are cu mine și cu câteva fete ca și mine. Bine că evaluările sunt în scris și am notă bună, căci să fi fost oral, era vai de capul și de limba mea! Singurătatea... Uneori, iubesc singurătatea, îmi place să stau și să meditez singură, să privesc un film în liniște, să citesc o carte, să ascult o muzică bună, fără a fi deranjată. Alteori, mă simt prea singură, și am nevoie de un prieten, de un
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
problemele și trăiesc în armonie și pace, în mijlocul naturii. Mulți vorbesc despre preoți urât, păcatul este al celui care gândește astfel. Azi, am văzut și unele linkuri despre inimile bune ale preoților care ajută săracii, copiii orfani. În sfârșit, iubesc singurătatea, mă simt singură, iubesc să văd cum se distrează lumea, dar eu nu mă pot distra. Vreau ca lumea să fie fericită. Doresc să fie bine, să fiu înțeleasă și să nu fiu mințită, am nevoie de aceasta. Îmi place
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
rând bărbatul, iar el crede că iubește doar femeia. Astfel stând lucrurile, adică în „perimetrul strict delimitat” al relației mascul-femelă, cei doi n-ar ajunge să simtă de la un moment o anume inconsistență a relației lor, o anume limitare proprie „singurătății în doi”? Mă întreb și eu... P.H.Lippa nu încearcă să speculeze eseistic asupra relației dintre Profesor și Teodora. Notează doar atât, că în vârtejul unor întâmplări care au copleșit-o, ea pare să fi găsit sprijin în bărbatul acesta
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe care tocmai l-am urmărit, compasiunea și atracția fizică se asociază într un mod curios și „cimentează” o legătură de neînțeles pentru cei din jur, dată fiind diferența de vârstă și de situare socială. Și unul, și altul resimțeau singurătatea ca pe o teribilă povară, ea - la cea mai mare intensitate, fiind urmărită de spectrul celor două catastrofe biografice care i-au răpit bucuria de a iubi; el - amenințat de apropierea vârstei tuturor neputințelor și a morții. Atât în film
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
două catastrofe biografice care i-au răpit bucuria de a iubi; el - amenințat de apropierea vârstei tuturor neputințelor și a morții. Atât în film, cât și în povestea lui P.H.L., eroii se caută (și se găsesc!) pentru ca, împreună, să înfrunte singurătatea în fața destinului. Fiindcă toți își revendică, din adâncul ființei, dreptul la fericire, pe care îl câștigă primind și dăruind iubire, fiecare cu măsuri diferite... Conștiința diferenței apropie și depărtează, precum vântul - valurile mării... Poate că mii de povești de dragoste
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
durere se caută și se găsesc. Compasiune, solidaritate, prietenie - toate își fac loc treptat în două suflete „hăituite” de destin, pentru a defini într-un moment fast dragostea sau, cum deja i-am spus cu un nume inventat de poeți, „singurătatea în doi”. Când bucuria sau durerea sunt împărtășite, pe mizeria cotidiană crește iubirea, planta ce fertilizează solul uman „pe termen lung”. 8 iulie 2006 După o zi de muncă în vie (legat și copilit, stropit contra manei și făinarei) revin
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
le reproduc mai jos să nu-i aparțină. Și atunci, cine este adevăratul „producător”? Poate, până la sfârșitul lecturii, voi dezlega enigma. De ce? De ce înmulțești tristețea lumii cu tristețea ta? De ce cobori în durerea ta fără mine? De ce nu înfrângi orgoliul singurătății? Bucuria este pentru toți... Durerea este pentru toți... De ce ți le iei singură? Dă-mi mâna ta desfrunzită, Ochii închizându-și petalele, Fruntea pălind în lumină. Lasă-te în voia vântului cosmic De ne înalță, de ne coboară, Dar numai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
culinare; problemele administrative cu care se confruntă; unele întâmplări cărora le verifică semnificația relatându-le și lui. Toate acestea și multe alte comentarii pe cele mai diverse subiecte devin „capital” comun, depozitat și „reactualizat” în memoria fiecăruia în momentele de singurătate, pentru ca, astfel, să continue „viața în doi”. Este o soluție ce dă rezultate, cel puțin deocamdată. 4 februarie 2007 Lățești. Singur. Reiau, după o lungă pauză (impusă de împrejurări), lectura paginilor „bătrânului” scriitor basarabean. Omul este, demult, oale și ulcele
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
bună întrebare! Oare de ce? Nu cumva pentru că adesea îi avantajează?” - o dă el pe glumă. Au închis capitolul suspiciunilor, ca ținând de „firea lui cea păcătoasă”. Speră că nu a supărat-o și promite să nu mai revină asupra „subiectului”. Singurătatea, faptul că nu s-au mai văzut de două săptămâni îl fac pe Domnul R. să „brodeze” în continuare pe marginea „cazului” comentat mai sus, deși își dă seama că este ceva banal, o întâmplare de care „se bucură” (vorba
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Este mai curând un fel de detensionare în lipsă, în absența persoanei iubite. După ce a trecut momentul de comunicare imperativă, după ce a scris, Domnul R. n-a mai simțit nevoia să-i înmâneze Teodorei dovada slăbiciunii sale din momentele de singurătate. Parcă nu ar vrea să observe și ea cum evenimentele îi iau cu asalt „cetatea interioară”. Se surprinde tot mai des înfiorat de gândul vremelniciei, de „spectrul sfârșitului” și de presimțirea că nu va ajunge niciodată să fie sigur de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
basarabean, se bucură acum de cea mai primitoare casă din câte putea să și dorească. Între altele, și pentru că, „scriptic”, nu este a lui. De câte ori s-a gândit la o eventuală „casa mea”, și-a simțit sufletul inundat de „lacrima singurătății” (metafora lui P.H.Lippa). Cealaltă „casă” i-a adunat pe tustrei: mamă, tată și fiică, modelându-le sufletele clipă de clipă, conform unei arhitecturi interioare unicat, compusă din gânduri, emoții, visuri și dorințe, ceva ce se face și se desface
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
într-o poieniță mică din apropiere, mai urcară puțin, trecură peste gard și se opriră drept în mijlocul ruinelor. De fapt nu mai erau decît niște urme de ziduri străvechi, multe dintre ele acoperite cu pămînt. Peste tot liniște deplină și singurătate. De jur-împrejurul cetății, pădure de brazi și fagi. Doar pe coasta ce dădea spre sat, crescuseră printre stînci și rîpe niște copaci piperniciți și strîmbi. * Ei, și acum de unde începem? întrebă nerăbdător Bărzăunul. Stați că vă arăt eu, sări imediat Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
oare Napoleon? Dar, de, judecătorii l-au găsit, după cum ați văzut, extrem de vinovat, chiar numai și pentru faptul de a fi alergat un ied! Au vrut din nou să-l alunge. Napoleon însă n-a mai plecat... Era sătul de singurătate... Așa că s-a întins jos, scheunînd și dînd prietenos din coadă, ca și cum ar fi vrut să spună că el n-are nici o vină, că a vrut să se joace cu iedul, că nu i-a făcut nici un rău. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
minte nici măcar o strofă? Nu... nu cred. Să-ncerc, totuși... Se uită țintă în ochii Ilincăi, apoi într-un loc nedefinit și începu cu voce joasă și tărăgănată, cum auzise de atîtea ori recitîndu-se la televizor. "Au înflorit salcîmii iar singurătate... Un fluture albastru s-a rătăcit în gînd, Iar umbra ta mă cheamă...". Și se opri, nemaiștiind cum să continue. Își încreți fruntea, dar zadarnic. Ca să nu se facă de rîs, clătină din cap și spuse șoptit: N-are rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Dar versurile tale au rime? Depinde... am și cu rime... am și cu... fără... Mie cel mai mult și mai mult îmi plac versurile cu rime... Vrei să-mi mai spui o dată primul vers? De ce ? Așa. Au înflorit salcîmii iar singurătate... Mmmda... Adică, cum " Au înflorit iar singurătate"? Poate vrei să spui "în singurătate". Nu, vreau să spun așa cum ai auzit: "Au înflorit salcîmii iar singurătate". Vai, Virgil, se arată foarte contrariată Ilinca, dar nu-i bine așa, zău! Mai gîndește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și cu rime... am și cu... fără... Mie cel mai mult și mai mult îmi plac versurile cu rime... Vrei să-mi mai spui o dată primul vers? De ce ? Așa. Au înflorit salcîmii iar singurătate... Mmmda... Adică, cum " Au înflorit iar singurătate"? Poate vrei să spui "în singurătate". Nu, vreau să spun așa cum ai auzit: "Au înflorit salcîmii iar singurătate". Vai, Virgil, se arată foarte contrariată Ilinca, dar nu-i bine așa, zău! Mai gîndește-te. Dar m-am gîndit, Ilinca. Așa-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fără... Mie cel mai mult și mai mult îmi plac versurile cu rime... Vrei să-mi mai spui o dată primul vers? De ce ? Așa. Au înflorit salcîmii iar singurătate... Mmmda... Adică, cum " Au înflorit iar singurătate"? Poate vrei să spui "în singurătate". Nu, vreau să spun așa cum ai auzit: "Au înflorit salcîmii iar singurătate". Vai, Virgil, se arată foarte contrariată Ilinca, dar nu-i bine așa, zău! Mai gîndește-te. Dar m-am gîndit, Ilinca. Așa-mi place mie să spun. Pentru că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rime... Vrei să-mi mai spui o dată primul vers? De ce ? Așa. Au înflorit salcîmii iar singurătate... Mmmda... Adică, cum " Au înflorit iar singurătate"? Poate vrei să spui "în singurătate". Nu, vreau să spun așa cum ai auzit: "Au înflorit salcîmii iar singurătate". Vai, Virgil, se arată foarte contrariată Ilinca, dar nu-i bine așa, zău! Mai gîndește-te. Dar m-am gîndit, Ilinca. Așa-mi place mie să spun. Pentru că aici cuvîntul "singurătate" reprezintă... Nu contează ce reprezintă. Eu vreau să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vreau să spun așa cum ai auzit: "Au înflorit salcîmii iar singurătate". Vai, Virgil, se arată foarte contrariată Ilinca, dar nu-i bine așa, zău! Mai gîndește-te. Dar m-am gîndit, Ilinca. Așa-mi place mie să spun. Pentru că aici cuvîntul "singurătate" reprezintă... Nu contează ce reprezintă. Eu vreau să spun că "singurătatea" nu poate fi un produs al salcîmilor, ci... Ba, în cazul ăsta, da! Vreau să zic... Bine... Dacă insiști... Dar mai gîndește-te. Virgil vru să continue o idee, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]