KorAP: Find »[drukola/base=sistolic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...77 >

1,909 matches

Corola-website/Law/215587_a_216916

ar putea genera confuzie, iar pe de altă parte, utilizarea valorilor cut-off simplifică diagnosticul și abordarea terapeutică în practica zilnică. Ca urmare, clasificarea hipertensiunii utilizată în Ghidul ESH/ ESC 2003 a fost menținută (Tabelul 1), cu următoarele precizări: - când tensiunea sistolică și diastolică a unui pacient se încadrează în categorii diferite, categoria mai înaltă se va aplica pentru cuantificarea riscului cardiovascular total, decizia de tratament și estimarea eficienței tratamentului; Tabelul 1. Definiția și clasificarea nivelurilor tensiunii arteriale (mmHg) Optimă Totuși, așa cum

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
ca înaltă și necesitând tratament la pacienții cu grad de risc înalt, în timp ce la pacienții cu risc scăzut aceeași valoare poate fi acceptabilă. Dovezi care să sprijine această afirmație vor fi prezentate în capitolul rezervat abordării terapeutice (capitolul 5). Hipertensiunea sistolică izolată trebuie gradată (1,2,3) în concordanta cu valorile tensiunii sistolice în limitele indicate, cu condiția ca tensiunea diastolică să fie Ghidurile de hipertensiune ale USA Joint Național Committee (JNC 7) publicate în 2003 [30] au reunit categoria tensiunii

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
în timp ce la pacienții cu risc scăzut aceeași valoare poate fi acceptabilă. Dovezi care să sprijine această afirmație vor fi prezentate în capitolul rezervat abordării terapeutice (capitolul 5). Hipertensiunea sistolică izolată trebuie gradată (1,2,3) în concordanta cu valorile tensiunii sistolice în limitele indicate, cu condiția ca tensiunea diastolică să fie Ghidurile de hipertensiune ale USA Joint Național Committee (JNC 7) publicate în 2003 [30] au reunit categoria tensiunii arteriale normale cu cea a tensiunii normal înalte într-o singură entitate

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
organelor țintă și diagnosticul de diabet și al altor condiții clinice asociate, așa cum este subliniat în ghidul din 2003 [3]. Următoarele noi precizări trebuie evidențiate: Tabelul 2. Factori care influențează prognosticul ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Factori de risc Afectare subclinică de organ Nivelul TA sistolice și diastolice HVS electrocardiografic (Sokolow-Lyon 38 mm; Cornell 244 [0] mm * ms) sau: Nivelul presiunii pulsului (la HVS ecocardiografic 0 (LVMI B 125 g/mp, vârstnici) F 110 g/mp) Vârsta (B 55 ani; F 65 ani) Dovezi ultrasonografice de

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
mică cu câțiva mmHg față de cea măsurată în cabinet [123"125]. Așa cum se arată în Tabelul 5, diferite studii populaționale indică faptul că valori ale TA de cabinet de 140/90 mmHg corespund cu valori medii pe 24 ore ale sistolicei de 125-130 mmHg și diastolicei de 80 mmHg, valorile medii corespunzătoare diurne și nocturne fiind de 130-135/85 și, respectiv, 120/70 mm Hg. Aceste valori pot fi considerate ca valori prag aproximative pentru diagnosticul hipertensiunii prin măsurarea ambulatorie a

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
felul următor: 1) tratamentul antihipertensiv determină o reducere semnificativă a mortalitatii și morbiditatii cardiovasculare, cu un efect semnificativ mai mic pe mortalitatea de toate cauzele; 2) beneficiul este înregistrat de asemenea și la vârste înaintate, inclusiv la pacienții cu hipertensiune sistolică izolată; 3) reducerea proporțională a riscului cardiovascular este similară la barbați și femei, iar tratamentul are efecte benefice pe populațiile caucaziene, asiatice și negre, sugerând un efect pe grupuri etnice variabile; 4) analizând evenimentele principale, tratamentul antihipertensiv s-a asociat

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
arterială. În studiul HOPE, la pacienții cu risc cardiovascular înalt (în special datorită istoricului de infarct miocardic) și cu terapie medicamentoasă multiplă, administrarea de ramipril a determinat o scădere modestă a tensiunii arteriale (de aproximativ 3 mmHg a tensiunii arteriale sistolice) și o reducere clară (-22%) a incidenței evenimentelor cardiovasculare prin comparație cu grupul placebo. În studiul FEVER, antagonistul de calciu felodipină a fost comparat cu placebo la pacienți hipertensivi cu risc moderat, a căror tensiune arterială a fost coborâtă sub

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
antihipertensive stârnește îngrijorări de care ar fi imprudent să nu ținem cont. 5. ABORDAREA TERAPEUTICĂ 5.1 Când trebuie inițiat tratamentul antihipertensiv Decizia de a începe tratamentul antihipertensiv ar trebui bazată pe două criterii, și anume 1) nivelul tensiunii arteriale sistolice și diastolice conform clasificării din Tabelul 1; 2) nivelul riscului total cardiovascular. Aceasta este ilustrată în Figura 2. Figura 2. Inițierea tratamentului antihipertensiv NOTĂ(CTCE) Figura 2, reprezentând inițierea tratamentului antihipertensiv, se găsește în Monitorul Oficial al României, Partea I

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
înalt) [10,23,292,471]. Dovezile privind beneficiul tratării hipertensiunii de gradul 1 sunt admise cu mai multă prudenta, întrucât nu există studii specifice adresate acestui obiectiv. Totuși, rezultatele recente ale studiului FEVER asupra efectului protector al scăderii tensiunii arteriale sistolice la 140 mmHg, chiar și la pacienți hipertensivi cu risc moderat [301], conduce la recomandarea de a lua în considerare intervenția antihipertensivă când tensiunea arterială sistolică este 140 mmHg. La hipertensivii de orice grad de la 1 la 3, instrucțiuni privind

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
obiectiv. Totuși, rezultatele recente ale studiului FEVER asupra efectului protector al scăderii tensiunii arteriale sistolice la 140 mmHg, chiar și la pacienți hipertensivi cu risc moderat [301], conduce la recomandarea de a lua în considerare intervenția antihipertensivă când tensiunea arterială sistolică este 140 mmHg. La hipertensivii de orice grad de la 1 la 3, instrucțiuni privind schimbarea stilului de viața ar trebui date imediat ce hipertensiunea arterială este diagnosticată sau suspectată, în timp ce promptitudinea inițierii terapiei farmacologice depinde de nivelul riscului total cardiovascular. La

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
jur de 138/83 mmHg. În plus față de dovezile revizuite de ghidul 2003 [3], alte dovezi indirecte susținând o țintă a tensiunii arteriale Există de asemenea argumente în favoarea încercării de a atinge valori sub 90 mmHg diastolică și 140 mmHg sistolică, cât mai aproape de tensiunea arterială optimă, dacă este bine tolerată de pacient. 1) Rezultatele studiului HOT [311] au arătat că nu există creșteri ale riscului cardiovascular la pacienții randomizați la ținta cea mai joasă a tensiunii arteriale, un rezultat relevant

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
practica clinică datorită faptului că stabilirea unei ținte tensionale mai scăzute ar permite unui număr mai mare de subiecți să îndeplinească măcar țintele tradiționale. 2) Studiile observaționale au arătat o relație directă liniară între evenimentele cardiovasculare și valorile tensiunii arteriale sistolice și diastolice scăzute la 115-110 și respectiv 75-70 mmHg, fără dovezi în acest interval de fenomen de curba J [711]. 3) Dovezile privind creșterea protecției prin atingerea unor valori tensionale țintă joase cu tratament la pacienții hipertensivi cu risc crescut

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
au fost reduse la 127/75 mmHg. Mai mult decât atât, într-o analiză recentă post-hoc a studiului PROGRESS, o reducere progresivă a incidenței recurenței accidentului vascular cerebral (în special a celui hemoragic) a fost raportată până la reducerea valorilor tensiunii sistolice în jur de 120 mmHg [480]. Nivele mai scăzute de evidențe sunt disponibile pentru alte grupuri cu risc crescut. Într-o analiză posthoc a unui subgrup din studiul HOT [481], reduceri mai mari ale tensiunii arteriale diastolice și sistolice (82

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
tensiunii sistolice în jur de 120 mmHg [480]. Nivele mai scăzute de evidențe sunt disponibile pentru alte grupuri cu risc crescut. Într-o analiză posthoc a unui subgrup din studiul HOT [481], reduceri mai mari ale tensiunii arteriale diastolice și sistolice (82 versus 85 mmHg și 142-145 versus 145-148 mmHg) au fost asociate cu un beneficiu mare la pacienții cu risc cardiovascular înalt și foarte înalt (50% în populatia HOT), dar nu și la pacientii cu risc mai scăzut. În studiile

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
cea mai joasă tolerată trebuie urmărită. Tratamentul antihipertensiv ar trebui să fie mai agresiv la pacientii diabetici, la care ținta tensiunii arteriale Ar trebui menționat că, în ciuda utilizării pe scară largă a unui tratament polimedicamentos, în majoritatea studiilor tensiunea arterială sistolică medie atinsă a rămas deasupra valorii de 140 mmHg, și chiar în studiile ce au atins valori tensionale 5.3 Cost - eficiența tratamentului antihipertensiv Câteva studii au arătat că la pacienți cu risc înalt sau foarte înalt, tratamentul hipertensiunii este

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
arteriale printre fumători au fost la fel sau mai mici decât la nefumători [506"508], creșterea fiind în mod special mai pronunțată la marii fumători [502]. Fumatul a fost de asemenea raportat ca prezicând o creștere viitoare a tensiunii arteriale sistolice [509], dar nici un efect cronic independent al fumatului nu a fost găsit în toate studiile [510] și încetarea fumatului nu scade tensiunea arterială [511]. Fumatul este un factor de risc cardiovascular puternic [512] și încetarea fumatului este probabil singura cea

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
tensiunii arteriale după oprirea bruscă a alcoolului și pot fi mai degrabă diagnosticați ca hipertensivi la începutul săptămânii dacă au un pattern de weekend al consumului de alcool. Trialurile de reducere a alcoolului au arătat o reducere semnificativă a tensiuni sistolice și diastolice [500]. Bărbații hipertensivi consumatori de alcool trebuie sfatuiți să-și limiteze consumul la maxim 20-30 de grame de etanol pe zi și femeile hipertensive la maxim 10-20 de grame de etanol pe zi. Ei trebuie avizați asupra riscului

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
omega 3 polinesaturați (obișnuit denumite ulei de pește) pot scădea tensiunea arterială la indivizii hipertensivi, cu toate că efectul poate fi, de regulă văzut doar la doze relativ mari ( 3 g/zi) [500,540,541]. La indivizii hipertensivi reducerea medie de tensiune sistolică și diastolică a fost de 4 respectiv 2,5 mmHg [542]. Cât despre creșterea aportului exclusiv de fibre [543,544] datele sunt insuficiente pentru a fi recomandat în vederea scăderii tensiunii arteriale. Suplimentarea calciului și a magneziului [500,545,546] a

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
arterială la pacienții obezi și are efecte benefice pe factorii de risc asociați cum ar fi: rezistența la insulină, diabetul, hiperlipidemia, hipertrofia ventriculară stângă și apneea obstructivă de somn. intr-o metaanaliză a studiilor disponibile reducerea medie a tensiunii arteriale sistolice și diastolice asociată cu o reducere în medie, în greutate de 5,1 kg a fost de 4,4 respectiv 3,6 mmHg [553]. Într-o analiză suplimentară de subgrup reducerea tensiunii arteriale a fost similară pentru indivizii non-hipertensivi și

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
de antrenament fizic este un predictor puternic de mortalitate cardiovasculară, independent de tensiunea arterială și de alți factori de risc [560]. O meta-analiză a unor trialuri randomizate controlate [561] a concluzionat că antrenamentul de rezistenta aerobică dinamică reduce tensiunea arterială sistolică și diastolică de repaus cu 3,0/2,4 mmHg și tensiunea ambulatorie din timpul zilei cu 3,3/3,5 mmHg. Reducerea tensiunii arteriale de repaus a fost mai pronunțată la grupul hipertensiv (-6,9/-4,9 mmHg) decât

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
scăzut tensiunea arterială sau a indus efecte secundare importante. Această "monoterapie secvențiala" poate permite găsirea drogului la care fiecare pacient răspunde eel mai bine, atât ca eficienta, cât și ca tolerabilitate. Totuși, deși așa numita "rată de responderi" (reducerea tensiunii sistolice și diastolice 20, respectiv 10 mmHg) la orice agent în monoterapie este aproximativ 50% [588], capacitatea oricărui agent folosit singur de a atinge valorile țintă ale tensiunii arteriale ( Speranțe sunt puse în farmacogenomică, care în viitor poate identifica medicamentele care

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
aproape 9 din 10 pacienți au primit două sau mai multe medicamente antihipertensive pentru a reduce tensiunea la Tabelul 6. Condiții care favorizează folosirea anumitor medicamente antihipertensive ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Diuretice tiazidice Beta-blocante Antagoniști de calciu Antagoniști de (dihidropiridinici) calciu (verapamil/diltiazem) ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Hipertensiune sistolică Angină pectorală Hipertensiune sisto- Angină pectorală izolată(vârstnici) Postinfarct de miocard lica izolată(vârst- Ateroscleroză Insuficiență cardiacă Insuficiență cardiacă nici) carotidiană Hipertensiune la negri Tahiaritmii Angină pectorală Tahicardie Glaucom Hipertrofie VS supraventriculară Sarcină Ateroscleroză �� carotidiană/ coronariană Sarcină Hipertensiune la negri

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
inițiat cu o combinație de doze fixe de un inhibitor ECA cu un antagonist de calciu sau un diuretic. 7. ABORDAREA TERAPEUTICĂ ÎN CONDIȚII PARTICULARE 7.1 Vârstnici (Caseta 13) Pacientii în vârstă, fie c�� au hipertensiune sistolodiastolică, fie hipertensiune sistolică izolată, beneficiază de tratament antihipertensiv cu scopul de a reduce morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară [294,471]. Acest fapt a fost demonstrat într-un număr larg de studii randomizate care au inclus pacienți în vârstă de peste 60 sau 70 ani. O

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
288]. O metaanaliză recentă sugerează că la vârstnici betablocantele pot avea un efect preventiv mai puțin pronunțat pe evenimentele cardiovasculare decât diureticele, dar la mulți din acești pacienți diureticele și betablocantele au fost utilizate împreună [601]. În studiile de hipertensiune sistolică izolată, prima linie cuprinde un diuretic [280] sau un blocant de canal de calciu dihidropiridinic [284]. Tratamentul a fost inițiat cu betablocante de asemenea în două trialuri chineze, unui cu hipertensiune sistolodiastolică [285] și altul cu hipertensiune sistolică izolată [286

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]
de hipertensiune sistolică izolată, prima linie cuprinde un diuretic [280] sau un blocant de canal de calciu dihidropiridinic [284]. Tratamentul a fost inițiat cu betablocante de asemenea în două trialuri chineze, unui cu hipertensiune sistolodiastolică [285] și altul cu hipertensiune sistolică izolată [286], la care o alocare alternativă mai degrabă decât randomizată a fost utilizată. În toate aceste studii terapia activă a fost superioară placebo-ului sau non-tratamentului. Alte clase de medicamente au fost utilizate în studii în care medicamentele "noi

GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale - Anexa nr. 5*). In: EUR-Lex (2009) [Corola-website/Law/215587_a_216916]