4,254 matches
-
Așa e bătrâneța... e plină de venin Și ce face cel tânăr mi place la bătrân. ȘT[EFAN] Portare al Sucevei, oare nu s-ar putea Ca să lăsați domnia numai pe seama mea? În veci trebuie oare să fiu al vostru slav? Bărbatu-a fost cu minte... bătrînu-i cu nărav! ARB[ORE] 15 Doamne, mă duc! ȘT[EFAN] Stai. ARB[ORE] Însă!... ȘT[EFAN] O voi. ARB[ORE] De vreți voi sta, Dar n-oi vorbi nimica, nu vă voi supăra Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bucata de loc spre răsărit de Moldova, așa-numita Dobroge) și întemeiară împărăție neatârnată și puternică, care putu să steie împotriva împărăției romane din Răsărit curs de două veacuri aproape. Ei se amestecară cu autohtonii supuși din Moesia și cu slavii numeroși de acolo într-un singur popor, primiră un idiom al limbei slăvene, se creștinară în cursul anilor 862 - 866 și supuseră biserica lor patriarhului de Constantinopole. Domnitorul lor, hanul Boris, își puse la botez numele Mihail, luă curând după
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care e ridicat pe o temelie precumpănitor românească în privirea căreia un renumit scrutator al istoriei putea cu drept cuvânt să susție că în organismul noului stat, în care se lucra în comun, pentru unul ș-acelaș scop, românii reprezentau capul, slavii brațul. Neizbutite încercări de alianță cu germanii. Frații Petru și Asan, înfățișîndu-se de la-nceput sub titlul de domni ai românilor și bulgarilor (... ) au avut purtare de grijă nu numai pentru constituirea noului stat după model bizantin, ci mai cu seamă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cei din afară de Bulgaria, avură curând aceeași soartă și formează de atunci și până astăzi o parte integrantă a împărăției osmane. După acestea, împărăția bizantină, înclinîndu-se ea însăși spre pieire, nu mai izbuti de-a recuceri Bulgaria, în care elementul slav câștigă o înăbușitoare precumpănire numerică în defavorul celui românesc, ce rămase mare parte mărginit la Macedonia, o precumpănire ce se-ntărise pe cale politică și socială prin unirea cu regele sârbesc Șișman. În anul 1389 pe câmpul Mierlei de la Cossovo, elementul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întinde acolo și mulțumi totodată regelui Carol Robert pentru binevoitoarea primire și puternicul sprijin dat minoriților. Cu spiritul unei prudente prevederi papa dete ordin proibitiv prelaților din Ungaria să nu supere de îndată pe cumanii, românii (alachios în loc de valachos) și slavii cei abia trecuți la biserica romană cu strângerea {EminescuOpXIV 165} prea aspră a dijmelor, cel puțin nu în cel dentîi răstimp după convertire, și să nu-i apese pentru a nu-i dispune pe neofiți în contra convertirii. Dar îngrijirea Scaunului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui august al anului 1394, prin care mitropolitul Valachiei se admite și pentru dieceza Bulgariei cu scaunul în Tîrnova și e împuternicit a îndeplini toate funcțiile episcopale, esceptîndu-se numai instalarea unui episcop. În anul 1394 se vede-a fi un slav, anume Iasko, mitropolit al Valachiei și cătră dânsul se adresează ordinațiunea din același an a patriarhului, prin care acesta voiește să-și păstreze drepturile ctitoricești asupra paraclisurilor mănăstirești aflate în Valachia, încredințînd îndealtmintrelea administrația lor canonică mitropoliților după vremuri a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
instaurată și anarhia socială. O datină tipică era aceea a libertăților totale, dar provizorii (pe perioada sărbătorii), acordate sclavilor și chiar aceea a inversării ierarhiilor sociale. În Europa Orientală, acest obicei a supraviețuit până în secolul XX, mai ales în folclorul slavilor nordici (polonezi, bieloruși, cehi), fiind legat de ziua Sf. Ștefan, a doua zi de Crăciun : La Sfântul Ștefan Orice slugă e domn ! Gospodarul cu sluga Merg amândoi pe același drum ; Sluga și cu stăpânul Beau bere împreună (48, p. 342
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
somn pe oameni, pe Isus, pe Crăciun, pe sfinți, pe Dumnezeu. Dar chiar multe tipuri de colinde care tratează alte subiecte încep cu formule specifice de tipul „Dormiți, domni buni, dormiți,/ Sculați, nu dormiți”. Similar se întâmplă lucrurile în colindele slavilor. Unul dintre motivele caracteristice colindelor cântate „la fereastră” sau „la poartă” ale ucrainenilor („Sculați gospodari/ Și treziți slugile toate”) și ale bulgarilor („Scoală, scoală, gospodine”) este cel al deșteptării gazdelor din somn (48, pp. 28-33). în unele zone ale României
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să construiască arca din nou. Când a fost gata, Noe a luat câte o pereche din fiecare viețuitoare [ș.a.m.d.]” (30, p. 258). Această legendă apocrifă a circulat în estul Europei, generând o serie de legende populare atestate la slavi (ruși, polonezi, ucraineni) și la uralo-altaici (unguri, estoni, voguli, votiaci, ostiaci, buriați) (30, p. 258 ; 41, p. 278 ; 100, pp. 93-94). Folcloristul german Oskar Dähnhardt a adunat mare parte dintre aceste legende, mai puțin pe cele românești, pe care nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Epaminonda ; cf. Pausanias, Călătorie în Grecia, IV, 27, 7) ; sau cu cea a Meșterului Manole care - conform credințe- lor și proverbelor grecești și aromâne - „construiește cu vorbele și dedesubt și deasupra pământului” (62) ; sau cu imaginea lui Isus - din apocriful slav Evanghelia copilăriei, capitolul XIV - care, printr-un blestem, năruie un templu și, tot prin puterea cuvântului său, ridică în locul lui „un edificiu bun și nu un lăcaș al diavolilor” (81, p. 57). în toate aceste cazuri avem de a face
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din mână bețe aprinse [...] ; făcând aceasta, românii cred că ciuma nu se va atinge de oamenii goi, ci va avea rușine” (83, p. 57). Astfel de practici de nuditate rituală contra molimelor sunt din abundență atestate și la alte populații : slavi, fino-ugrieni etc. (41, p. 199). Tot în Moldova, dar la peste trei secole de la mărturia lui Bandinus, sunt consemnate scenarii rituale aproape identice (nudi- tatea și circumambulațiunea rituale, descântecul, amenințarea cu bețe), având însă ca obiect al legării magico-erotice stihiile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
s-a produs într- adevăr, atunci termenul intermediar gramanzia este, din punct de vedere fonetic, mai apropiat de rom. grimințieș și grimincea - atestate în Ardeal ca sinonime pentru grăbunțaș - decât s-cr. grabancijas). Dat fiind că termenul grabancijas este atestat la slavii din sud- vest încă din secolul al XVII-lea, Jagi¾ a susținut că de la aceștia cuvântul a pătruns în limba maghiară cu același sens și aproape în aceeași formă. La rândul său, cercetătorul ungur S. Solymossy (44) s-a declarat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un tratament analog : valorizare negativă, demono-morfism, acțiuni concertate și soli- dare ale zeului și oamenilor pentru răpunerea (alungarea) lor și restabilirea ordinii cosmice. Iată ce scria în secolul al XIX-lea folcloristul rus A.N. Afanasiev în privința zeului suprem al slavilor Svarog, personificare a cerului senin (în sanscrită svar = „luminos, senin”), părintele zeului Soare (Dajbog) și al zeului Foc : „...Despicând norii cu săgeți strălucitoare, Svarog ar fi făcut să apară Soarele sau, în limbajul metaforic al Antichității, el ar fi aprins
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
toaca de lemn, special bătută în mijlocul vetrei satului” (9). Odată deter- minate centrul și raza satului, se putea stabili - de regulă prin tragerea unei brazde - perimetrul, hotarul „circular” al satului : ocolul, ocolnița, cum apar în vechi documente de hotărnicie, de la slav. okolu = „cerc” și kolo = „roată”. „Când se înființa un sat - declarau țărani de la sfârșitul secolului al XIX-lea -, vatra satului se înconjura cu o brazdă ; nimeni n- avea voie să-și pună casa afară din brazdă” (10). 3. (U)topograma
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pridvorul - un spațiu intermediar (în afară/înăuntru), care nu e nici în curte, nici în casă, fiind în același timp și în una, și în cealaltă. Denumirea acestui „loc” este totuși semnificativă, lămurind în parte ambiguitatea lui spațială. Pridvorul (de la slav. pered dvor = „înainte de curte”) este un spațiu dinaintea curții, și nu dinaintea casei, fapt care ne indică direcția centrifugă din care este receptat spațiul respectiv. Cu alte cuvinte, punctul în care se situează subiectul (receptorul) care denumește pridvorul este înăuntrul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
serviciului militar obligatoriu în Bosnia și Herțegovina, provincii cari de nume stau sub suveranitatea Porții și a căror administrare timporară a luat-o asupră - și Austria, a dat ocazie Porții să proteste în contra acestei măsuri. În Bocche din Cataro muntenii slavi se opun din nou introducerii serviciului militar, de cari fuseseră dispensați prin învoieli anterioare cu guvernul central. În Ungaria și țările anexate au avut loc alegerile pentru Dietă, ale căror pregătiri s-au început însă cu mult înainte. Încă de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Această stare dinlăuntru nu poate ținea înainte căci, afară de neajunsul ei în sine, mai cuprinde mari primejdii politice. Prin ea se agravează primejdiile de dinafară, cari rămân necontenit atârnate asupră-ne. Să nu vorbim de curentul de cotropire politică din partea slavilor, de cari suntem împresurați din toate părțile; acesta e cunoscut îndeajuns și viu în conștiința oricui. Un altul, de cotropire economică, vine despre Apus, de care putem vorbi mai liber, pentru că el nu ne poate strivi decât numai cu complicitatea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
încercări ale regilor de-a topi într-o religie și într-o limbă toate naționalitățile -, vor face-o astăzi în chiar epoca naționalităților, vor face-o astăzi amenințând cu pumnul cele trei mari grupuri etnice ale Europei, latini, germani și slavi, a căror creațiune este Europa însăși, cu toată cultura și civilizația ei? Oricât de mari oameni ar fi maghiarii - și desigur vom fi cei din urmă de-a nu recunoaște calitățile acestui popor, în inima sa drept și generos -, față
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
88} geniale: memoria și judecata, cunoscând o sumă de limbi vie și moarte, între cari pe cele slave, d-sa ne-a descoperit cel dentăi izvoarele slavonești atingătoare de istoria noastră, cu atât mai prețioase cu cât, fiind înconjurați de slavi, aceștia ne cunoșteau poate mai bine decât popoarele apusene. Cronice polone, colecțiuni de documente slavone, poezia poporană a neamurilor balcanice și a celor de la nord, multe din acestea au fost atrase în cercul cercetărilor sale și încet-- încet istoria noastră
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
al unei monarhii poliglote. Dar, din nenorocire, oricâtă simpatie ar avea pentr-o asemenea idee sferele domnitoare din Viena, ea devine neputincioasă față cu purtarea consecuent fanatică a guvernului maghiar. Singurele două popoare cari sunt puse de-a curmezișul oceanului slav au atâta tact politic încît se urăsc de moarte și nu urăște românul pe maghiar ca maghiarul pe român. Deși cazurile în care un român s-ar fi maghiarizat sau un maghiar s-ar fi romanizat sunt estrem de rare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
stărui pe el și cari sunt elementele efemere. La 300 goții, la 375 hunii, la 500 gepizii, la 567 longobarzii și avarii, la 700 francii și moravii, la 800 ungurii, la 900 pecenegii, la 1 000 cumanii, apoi tătarii și slavii! Ei, ce s-au ales de toți? Ceea ce se va alege de d. C. A. Rosetti, de Giani și de Carada. Nimic. Rasa română e cea istorică în aceste țări, e cea care își impune caracterul, limba și datina, și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
munți, ce păreau a nu se putea lua, palatele împărătești de la Tîrnovo și Kastoria trecuseră în mînele romaeilor; discordia și trădarea membrilor Casei șișmanizilor grăbiseră căderea împărăției, iar căderea aceasta căta să înlesnească, ba să împlinească definitiv contopirea bulgarilor cu slavii și slavizarea celor dentăi. Dar pe cât de greu a fost pentru romaei de-a aduce căderea acelei împărății, care le fusese atât de fatală adeseori, tot atât de greu era de-a umplea golul pe care-l produsese căderea dinastiei indigene și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a îndemat la o cerere analogă și principele sârbesc Mihail, un fiu al acelui Ștefan Vojslav care s-a mănținut în contra romaeilor și care, la 1053, au obținut titlul de protospatharios. Mihail apare în adevăr în scrisoarea papei ca rege slav, rex Slavorum, dar e recunoscut, mai mult ca rege de fapt decât legitim. El avea neînțelegeri cu arhiepiscopul din Spalato, în contra căruia favoriza pe episcopul din Raguza. Acest din urmă, avea fără îndoială să primească palliul, pe care Mihail [î
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
romaeic, folosindu-se de cearta papei Alexandru cu Frideric I. Aci apare deodată în fruntea unor evenimente nouă o naționalitate care pîn-atunci pare a nu fi avut o altă menire decât aceea de-a fi călcată de-a călare de slavi, bulgari, romei, pecenegi, cumani. Lumea slavilor de sud nu-și mai avea pe atunci centrul lângă Dunăre, ci la Ochrida și în Diocleea sârbească, pentru care s-a întemeiat arhiepiscopia din Antivari, care deveni chiar Scaunul primatului sârbesc. Episcopii latine
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Alexandru cu Frideric I. Aci apare deodată în fruntea unor evenimente nouă o naționalitate care pîn-atunci pare a nu fi avut o altă menire decât aceea de-a fi călcată de-a călare de slavi, bulgari, romei, pecenegi, cumani. Lumea slavilor de sud nu-și mai avea pe atunci centrul lângă Dunăre, ci la Ochrida și în Diocleea sârbească, pentru care s-a întemeiat arhiepiscopia din Antivari, care deveni chiar Scaunul primatului sârbesc. Episcopii latine, cari dispărură mai în urmă, corespundeau
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]