8,304 matches
-
a-l face, puteam să jur că, la capătul lui, mâncarea va aluneca mai lesne. Cât de mult aveam să mă înșel... De-abia apuc să duc paiul la buze, că, din stihiile înaltului, se prăvălește un uliu, care îmi smulge hamburgerul cu ciocul și se îndepărtează iute. Merindele anexe îmi cad din mână, iar timpul, ieșit odinioară din matcă pentru un înnegurat prinț danez, se suspendă. Îmi trece prin minte că pasărea este avatarul temutului vultur al lui Zeus, trimis
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
studiez pe năzdrăvanul acesta care a început să facă scandal i-a răspuns Ducu. -Măi da ce mustăți ai! De toată frumusețea, se mira Ducu privindu-l pe Scoruș, și a început să-l tragă de mustăți apoi să le smulgă una câte una. Scoruș a început să plângă tare și să se zbată în brațele lui Ducu, pentru că îl durea îngrozitor după ce acesta i-a scos aproape toate mustățile. În timp ce Scoruș se zbătea și plângea, fără să vrea l-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cum mărgele de lacrimi îi jucau pe marginea genelor. Am continuat să adun nuci și m-a impresionat manifestarea lui. Ploua rar, cu stropi mari, iar vântul parcă își făcea de cap. Mă gândeam cu teamă că vântul o să-i smulgă nucul din rădăcină, așa de tare începuse să bată de la un moment dat. Omul strângea nucile din ogradă, eu din șanț până când s-au terminat. Mai erau pe ici, pe colo, pe crengi câteva dar, pentru că încă nu erau coapte
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o speranță prostească și excentrică? Nu, este o viziune realistă, iar realizarea stă la baza bisericilor de ceva vreme. Așadar nu renunț la speranța mea: o ecumene între confesiunile creștine este posibilă, dimpotrivă, necesară. Trebuie să pornească de jos, trebuie smulsă înaltelor ierarhii ecleziastice. Aceasta este viziunea mea: dogmele, create de oameni, care despart Bisericile, vor trece în a doua linie în fața adevărului lui Dumnezeu și a mesajului lui Isus. Structurile premoderne și medievale, în care persoanele, în special femeile, se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
afară de femei, care nu au voie să se roage împreună cu bărbații. Ajungând în peșteră, împăratul își plecă genunchii înaintea proorocului, îi cere binecuvântarea pentru el, pentru dinastie, Țară și popor și apoi roagă pe sfânt să-i dea voie să smulgă trei peri din capul lui spre a-i păstra ca pe niște moaște aducătoare de fericire și apărate de necazuri. S-au perindat apoi curtenii și întreg poporul cerând binecuvântare și smulgând părul, barba și toți perișorii de pe corpul bietului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
roagă pe sfânt să-i dea voie să smulgă trei peri din capul lui spre a-i păstra ca pe niște moaște aducătoare de fericire și apărate de necazuri. S-au perindat apoi curtenii și întreg poporul cerând binecuvântare și smulgând părul, barba și toți perișorii de pe corpul bietului cioban proroc și sfânt, care auto-hipnotizat de sfințenia sa, nu suflă nici un cuvânt și răbdă ca un stoic ceia ce-i făcea inconștiența norodului. Fericiți de binecuvântarea cerească, s-au înapoiat la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
data asta însă, au adus cu mare alai pe proroc în palatul împărătesei, la ale căror uși au fost postate gărzi împărătești și după ce se termina procesiunea mulțimii, se sigilau ușile. Trei zile de-a rândul, a durat procesiunea, femeile smulgând cel din urmă firișor de păr de pe trupul bietului cioban proroc. A treia zi, dorind împăratul să mai vadă pe proroc, spre surprinderea tuturor, ciobanul dispăruse, iar în locul său s-a găsit numai hlamida cu care fusese îmbrăcat. Sfântul s-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care mă aflu drept acest Eu Pot fundamental care sunt sarcina de a face Pământul să cedeze și, ca să spunem așa, să dea înapoi, și aceasta prin punerea în operă a puterilor sale proprii, încât a inventat instrumente, adică a smuls Pământului elemente care îi aparțin pentru a le întoarce împotriva sa, folosindu-le de ele pentru a-l scormoni, a-l deplasa, a-l modifica în felurite moduri, a-i imprima o formă nouă. "Instrumentul" nu este în mod originar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
caz, care să fie conform cu esența sa și cu dorințele sale. Ceea ce îi aduce, ceea ce îi impune este tocmai un celălalt al vieții, procedeele și mecanismele refugiate în inima naturii, pe care știința le extirpă din sine, pe care le smulge Finalității obscure în care sunt învăluite pentru a le abandona lor înseși, abstracțiunii și izolării lor: atunci acestea se dezlănțuie, înnodând între ele conexiuni artificiale, sprijinindu-se reciproc, adăugându-se unele celorlalte, potrivit unei ordini întâmplătoare care nu mai este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
știința chiar nu întreține nici un raport cu viața? Critica lumii-științei, adică a științei înseși în măsura în care ea nu cunoaște decât această lume care este a sa, nu a arătat oare că idealitățile matematice la care abordarea galileană reduce ființa lucrurilor pentru ca, smulgând-o singularității inefabile și dispariției ființei sensibile și individuale, să o înfățișeze dimpotrivă ca pe o ființă-stabilă și recunoscută de către toți, o ființă în sine și obiectivă, că aceste idealități așadar, departe de a scoate din joc subiectivitatea și a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale. Nu putem ajunge la înțelegerea ultimă a acestei acțiuni a culturii, a caracterului său "binefăcător", decât menținând cu strictețe conceptul de cultură așa cum a fost elaborat acesta, adică interpretarea culturii ca acțiune, ca "praxis". Se pune problema de a smulge cultura punctului de vedere metafizic al reprezentării care o răsfrânge asupra "operelor" sale, de a le restitui acestora din urmă propriul lor sălaș, adică subiectivitatea. Există operă de artă, în obiectivitatea sa aparentă, de fiecare dată când perceperea sa, constând
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în așa fel încât și legile lor sunt aceleași) este percepută ca o relație externă de cauzalitate între două entități separate dintre care prima devine cauza, iar cea de-a doua efectul, atunci individul nu mai are, pentru a se smulge condiției sale derizorii, decât a se dedica sarcinilor politice cu scopul de a se identifica astfel în mod cvasi-metafizic cu destinul lumii. Cunoaștem semnificația acestei fugi din sine a vieții și a individului și în ce fel ea își are
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
rezumat în felul următor: puterea intelectuală și spirituală asumată în mod tradițional de cei care, înfăptuind în ei marea mișcare de auto-sporire a vieții, își iau drept sarcină să o transmită altora într-o repetare posibilă această putere a fost smulsă clericilor și intelectualilor de către noii stăpâni care sunt slugile oarbe ale universului tehnicii și ale mass-media de către jurnaliști și de către oamenii politici. Însă ce se întâmplă atunci cu cultura și, odată cu ea, cu umanitatea omului? UNDERGROUND Izgonită din societate de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
supuse și, determinate de publicitate, de ratele de audiență, de legea implacabilă a celor mai mulți, a uniformizării de jos în sus care se împopoțonează cu masca democrației -, le este din ce în ce mai dificil să introducă, în această înșiruire haotică de imagini care îl smulg pe om lui însuși, o producție de alt ordin, o creație veritabilă să rupă, în fine, cercul în care televizorul și publicul își trimit la nesfârșit unul altuia imaginea liniștitoare a propriei lor mediocrități. Căci aici se află acel ceva
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
am simțit purtat la porțile Raiului. Apoi s-a Întors Însoțitoarea, m-a observat În sfârșit și vizitiul, careta s-a Îndepărtat, iar eu am rămas stană de piatră printre oamenii care veneau și plecau, cu senzația că am fost smuls, fșștt, dintr-un loc minunat. Abia În cursul nopții, neputând să adorm din cauza ei, și a doua zi În drum spre teatru, câteva amănunte neobișnuite ale situației - nici unei domnișoare de familie bună nu i se dădea voie pe atunci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vitejiei supușilor săi, cu care, la urma urmei se Întâlneau cam des pe câmpurile de bătălie. Și adevărul e că omul care se bătea ca o fiară cu cinci deodată, o făcea cu o disperare și cu un curaj nemaivăzut, smulgând cu mulinetele lui turbate aplauzele publicului și țipetele de spaimă ale femeilor când Îl vedeau atât de Încolțit. A șovăit deci regele stăpânul nostru, cum s-ar zice, Între protocol și propria-i plăcere: de aceea a și zăbovit până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
multe de căutat, descoperit și cercetat aici, în adâncul Västerbottenului. Stânci uriașe, pe care Elis din Lillåberg le ridicase, mutându-le din loc. Temelii de casă pe care el le pusese. Găuri în pământ, lăsate de copacii pe care îi smulsese cu rădăcini cu tot. Râuri pe care le trecuse înot, cu sacul de făină în spinare. Canale pe care le săpase și lacuri pe care le secase. Mlaștini asanate și arate. Iazuri îndiguite. Pășuni irigate. Și tot așa, la nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cincilea Elis din Lillåberg, toți tați, respectiv fii, iar el, cel care vorbea, probabil era al șaselea descendent în linie directă al acelui Elis care se zice că fusese la origine. Era imposibil de știut care dintre ei ridicase stânca, smulsese copacul, pusese temelia, purtase roaba cu cărămizi sau înotase peste Vindel cu cincizeci de kilograme de făină în spate. Și, în același timp, trebuia spus că nu avea prea mare importanță. Existau toți, uniți sub numele comun de Elis din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Avei, toamna lovește cu o forță înspăimântătoare. Bubuie și tună deodată, cu aceeași energie ca uraganul ori cutremurele, rupe, sfâșie, aruncă și distruge cu o furie aproape paternă, vine de sus și umple spațiul cu frunze și crengi și plante smulse din rădăcină - de exemplu parpian - și cu fulgi de zăpadă care par făcuți din sticlă pisată, nici o lumină nu răzbește printre nori și toate făpturile ce pot fugi - păsări, iepuri, lemingi și reni - fug pe panta muntelui. Pentru că acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cea a paraliticului care a început să umble. Deși de fapt era exact pe dos: eu nu mai puteam umbla. în cele din urmă am reușit să mă prind strâns de bibliotecă și mâna mea dreaptă a scos o carte, smulgând-o de la locul ei. Era una din acele cărți care-i erau trimise ei de la secretariatul Departamentului pentru Cultură. Cartea s-a deschis ca de la sine în fața ochilor mei. Și am citit. Exact așa. Dintr-odată am citit. Literele stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
el, dupa ce atâtea zile și săptămâni ea nu fusese decât un interlocutor pe mess, dar fără să aibă vreo prezență materială? Păi de ce, nu, tipule? se porni pentru a treia oară bombănind și autotachinându se. De data asta, se smulse din loc pe cârjele lui și intră înapoi în casă. Pe calculatorul deschis, mess ul îi trimisese deja primele mesaje de la Arm. Ea ajunsese înapoi acasă și îi transmitea de acolo o seară cât mai frumoasă, împreună cu “un braț de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
uitându-se la ea tăcut și gânditor. Acum, Bart, trebuie să plec, fetele mă așteaptă și nu le place să întârzii. Se sperie ușor, pot să creadă că le abandonez... Da, încă mai au frica aceasta!... Mamă, mă doare! Vântul smulgea din copaci frunzele îngălbenite înainte de vreme. Timpul trecea alene, ca un râu de șes pe sub sălcii pletoase. Arm lucra in grădina cu flori, care erau pasiunea sa din fragedă copilărie. Anii aceia nevinovați și atât de plini de gingășie și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
bunicii din pământ. Arm surâse amintirii: buna ei dragă, calmă ca întotdeauna, îi explicase greșeala făcută și ea, disperată, încercase să replanteze crăițele în pământ. Spre surprinderea bunicii, majoritatea plantelor își văzuseră mai departe de creștere, uitând că au fost smulse și replantate. Crescuseră mai frumoase ca în orice an și-n amintirea lor, Armanca își botezase fata cea mare Crăița. Căci era și ea ca un lujer de floare. Căci și ea fusese smulsă într-un fel, prin abandon, din
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de creștere, uitând că au fost smulse și replantate. Crescuseră mai frumoase ca în orice an și-n amintirea lor, Armanca își botezase fata cea mare Crăița. Căci era și ea ca un lujer de floare. Căci și ea fusese smulsă într-un fel, prin abandon, din locul în care ar fi putut să crească. Căci și pe ea o dorea Arm viguroasă și adaptabilă... Gândul ei reveni la bunici, la bunătatea și toleranța lor... Era prietenă și acum cu cei
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și-i restituia pierduta bucurie a lui a fi ca bărbat si ca om. Soneria de la ușă îi puse capăt puse capăt gândurilor care-i dădeau târcoale. Nu putea fi decât Arm, care venea cu bineștiuta ei punctualitate să-l smulgă din tentaculele suferinței și să-l readucă în rândul oamenilor normali, oricât ar fi trebuit să se lupte pentru asta. O întâmpină cu un zâmbet bienvoitor pe chip, pentru ca ea să nu creadă cumva că i-ar fi trecut prin
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]