58,223 matches
-
esențial patetica, produce un siaj de amintiri culturale și experiențe onirice care relativizează elegant, ca în proza lui Huxley, trăirea propriu-zisă. Personajul-narator este un roman stabilit la New York, Vlad, prizonier al unei existente zilnice previzibile. Dimineață, după ce se desparte de soția lui, Sofia, el se duce fără excepție la Universitate, unde își câștigă existența ca profesor. Pe acest traseu, singurul spațiu care îi oferă șansa unei evadări este Washington Square, un mic parc din New York, cu arbori bătrâni și veverițe. Parcul
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
fondurile județene Vâlcea ale Arhivelor Naționale, deci, în fine, în...libertate. Redactate în limba franceză, epistolele în cauză au fost trimise, în majoritate, de la Slăvinesti, localitate situată în apropiere de Râmnicu-Vâlcea, unde se află moșia familiei Lahovari și unde Cella, soția lui Filip, se simțea că o castelana. Dar cîtă boierie reprezenta celebra pianista și literata? Dacă înșiși Lahovarestii erau de extracție relativ nouă (N. Iorga ne informează: "Boieri din Râmnic, adevărați, sînt numai Socotenii, dar neamul lor se stinge la
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
Însă citim în ele, pe de o parte, o strategie a seducției, pe de alta, imboldul unui prea-plin trupesc, al senzualității pofticioase, agrementate cu capriciu, în care se răsfăța artista. Ne aflăm, așadar, în același cerc al dominației bărbatului de către soție, bărbat legat (și) cu funiile de matase ale meșteșugitelor verbe... Programul zilnic al Cellei este încărcat peste poate. E programul unei femei de lume, de-o energie debordanta, a cărui relatare e laconica și nervoasă, presărată cu mici ironii și
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
fost afectuos și cred că recomandarea vă dă roade. 4 h la Academie să-l ascult pe Iorga vorbind despre imperialismul lui Bismarck (total inutil!). Pusese să mi se telefoneze să mă roage să vin. 5 h vizită neașteptată a soției prietenului meu. Zvonuri optimiste circulă tot mai mult. Le consider premature. 6 h Touchky Caragiale Logadi (nu o așteptăm). 6 h 1/2 Doamna Doctor Șeicaru pe care o poftisem de cîteva zile și care a rămas pînă la 8
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
telefonul erotic), dependentă de realitățile virtuale și pierderea sensului originar al actelor omenești, supercompetenta profesională corelata cu o surprinzătoare incompetență în materie de dragoste, moarte, viața familială (marele specialist în fizica atomică nu știe cum să reacționeze când află că soția lui vrea să divorțeze) etc. Cu un parti-pris similar este definit și redefinit, în repetate rânduri, pe urmele unor teoreticieni consacrați că Gianni Vattimo, Jean-François Lyotard sau Ihab Hassan, postmodernismul. Deși consideră compromițătoare ideea de progres, pe care o atribuie
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
parte a volumului cu cele unsprezece plus una elegii nichitastănesiciene (titlul este încă un indiciu). Dedicația finală contribuie la un posibil portret al poetului Ioan Morar: "Cartea de față s-a născut la insistențele prietenului meu Mircea Mihăieș și ale soției mele Carmen, care cu pricepere & stăruință, au stârnit aproape adormitul orgoliu auctorial." (s.m.) Iată o situație ideală în care orgoliul autorului se trezește după ce textele au fost produse și ușurează munca editorului. Și poemele produc aceeași impresie de contribuție discretă
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
Antren. Mama aduce liliac alb în halbe."), ci și de oricare element al vieții de fiecare zi care intră în raza atenției poetului. Schiorul desenat pe pachetele de țigări "Bucegi" îl face pe Cristian Popescu să viseze: "Sincere condoleanțe. Mama, soția, bunicul și nepoții vor păstra o neștearsă amintire celui ce-a fost dragul și iubitul lor Popescu, în lunile și anii în care acesta nu va mai fi printre noi. Dar cine a fost dragul și iubitul lor Popescu? El
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
de umărul stabil și puternic al seniorilor discreției. George Almosnino a fost și este unul dintre ei." * Revelatoare pentru portretul psihologic al omului și valențele operei este discuția (înregistrată) între cei trei poeți care l-au cunoscut cel mai bine: soția lui, Nora Iuga, și prietenii de-o viață Constantin Abăluță și Valeriu Mircea Popa care, explorînd spațiul inconfundabil numit de ei Zona Almosnino, încearcă să-i contureze specificul. "E o zonă - spune C. Abăluță - compusă din scriitura lui și din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
la malul Bosforului de marea învolburată. O secvență de început memorabilă. Romanul i-l semnalase românului la început de carieră alt debutant, John Huston, tot el furnizîndu-i un scenariu straniu: Trei străini (1946), tot un thirller. O excentrică și aprigă soție înșelată (tenebros glaciala Geraldine Fitzgerald) are ideea de a se sluji de puterea obscură a unei statuete chinezești-adevărat totem pentru a dobîndi banii care - crede ea - ar putea să-i aducă înapoi soțul și își asociază la întîmplare doi necunoscuți
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
o succesiune ce împletește duioșia cu violența (vezi secvența balului - în care fata are revelația ritmului, în vreme c criminalul descoperă modalitatea de a-și ataca victima; cea a confruntării dintre cele două femei - cînd dragostea de mamă învinge trufia soției mințite; secvența procesului - unde acuzele atingînd absurdul, deținătoarea adevărului izbucnește în lacrimi și mărturisește totul). Tușa personală a cineastului, catalogat pe nedrept ca "aservit conformismului hollywoodian", se distinge net în capodopera Humoresca (1946). Film de o impecabilă eleganță ce sfidează
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
a unui burg transilvan) solemnitatea se împletește cu impulsul senzual, ambele sublimîndu-se în coloana sonoră a unei creații indisociabile. Acestui gen de reprezentație mixtă, ce reînvie o veche modalitate pierdută în Galaxia Gutenberg, îi corespunde următorul text galant-trubaduresc: "!Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd;// sîngele ca apa/ seacă subt blestem/ îmi îngheață gura/ cum să te mai chem?// ! Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd,// Alba
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
modalitate pierdută în Galaxia Gutenberg, îi corespunde următorul text galant-trubaduresc: "!Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd;// sîngele ca apa/ seacă subt blestem/ îmi îngheață gura/ cum să te mai chem?// ! Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd,// Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd!// ! patul nunții noastre/ alb și neatins/ ca pămîntul iarna/ sub zăpezi cuprins// șapte nopți într-
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd;// sîngele ca apa/ seacă subt blestem/ îmi îngheață gura/ cum să te mai chem?// ! Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd,// Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd!// ! patul nunții noastre/ alb și neatins/ ca pămîntul iarna/ sub zăpezi cuprins// șapte nopți într-una/ nu-l cunosc și nu/ mă mai vrea ca pînte-/ cu ce mă
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
sub zăpezi cuprins// șapte nopți într-una/ nu-l cunosc și nu/ mă mai vrea ca pînte-/ cu ce mă născu,// șapte nopți într-una/ nu-l cunosc și nu/ mă mai vrea ca pînte-cu ce mă născu,/ Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd! " (Treapta a patra, a Rodului șCopilul Bătrînț). Aspectul repetitiv, utilizarea refrenelor au, desigur, rostul de-a aduce obsesia afectivă la treapta incantației. Dar poetul descinde mai adînc în temporalitatea
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
foame, - oricît de sărac - acela este America, - numai de n-ai vrea să mănînci! De obicei, la acele partiuri totul se servea laolaltă pe niște farfurii imense de plastic sau carton. Ceea ce îl făcuse pe un prieten francez și pe soția sa, profesori la universitatea locală, să ne invite într-o seară la ei acasă, la o cină pe drept cuvînt europeană, oferită cu tot tipicul și cu o mulțime de sosuri și de farfurii și de tacîmuri. De atunci, îmi
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
anglo-saxonă, al cărui principiu de bază, moral, e să nu-ți vorbești de rău locul de unde provii, orișice ar fi fost... Astfel încît, în momentul în care sora amfitrionului, a profesorului pe care îl îngrijea cu atîta grijă, el neavînd soție;... în momentul cînd ea începuse deodată să plîngă cu hohote, cu palmele uscățive ascunzîndu-și fața ei de femeie blondă trecută, cu trupul slăbit cutremurîndu-se de plîns;... plîngea de se scutura rochia pe ea;... în momentul acela, așadar, mai ales cînd
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
nu departe de Vezuviu (aici se petrece acțiunea). Petrarca a plantat aici un laur, crescut pe peretele grotei-scenă. Studiind biografia scrisă de Maurice Lever, jurnalul pe care Sade l-a ținut în ultimele cinci luni ale vieții, precum și corespondența cu soția sa, trei elemente s-au detașat și au ordonat povestea: Laura - muza lui Petrarca despre care Sade a aflat că a fost căsătorită cu un strămoș al său; ultima sa iubită, Magdeleine Leclerc în vîrstă de 15 ani; testamentul lui
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
fratele lui Doru, căpitanul Naum Filipache, care, după ce a cunoscut platonica logodnică la Văratec și pe părinții ei macedoneni din Brăila, a grăbit lucrurile, punînd la cale căsătoria, care a și avut loc. Doru era însă cu capul în nori (soția sa fiind o fire practică), tînăr prozator ce debutase în publicații cu proze și versuri, publicînd o mai amplă nuvelă în revista Literatură și Artă română a lui N. Petrașcu. Îi mersese buhul de tînăr talentat, cu mare viitor literar
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
familiei (inclusiv a Antoninei). Doru, ușuratec, e cucerit de farmecul Elvirei, pe care, reîntîlnind-o în provincie la căpătîiul părintelui unui prieten, într-o scenă a uitării de sine, o cere în căsătorie, decis fiind să o abandoneze pe tînăra sa soție. Elvira îl refuză. Antonina, inteligentă și cu instinctul ei de femeie, a intuit pericolul, Elvira, s-a păstrat dîrză și la pîndă, fără a crea alarme inutile. O sfătuise mai demult o altă prietenă comună: "Doru este un suflet inegal
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
fost încadrat (cu pile, cum altfel în Moldova noastră săracă!) la Informatics Trust S.A., firmă care, împreună cu alte câteva, colabora cu Poliția pentru emiterea permiselor de tip nou. [...] în paralel, în anul 1996 am început, mai mult ca ajutor al soției, o activitate de tehnoredactare susținută, reușind în toamnă să cumpărăm al doilea calculator și o imprimantă. [...] Cu banii luați din vânzarea motocicletei, am reușit să punem cam o treime din banii necesari cumpărării unui apartament de trei camere. Banii relativ
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
prestigios regizor de teatru, la Londra, unde a făcut o mulțime de spectacole de mare diversitate și, mereu, de succes (de la music-hall-uri, pînă la scenă lui Royal Shakespeare Company); Șam Mendes e și regizorul spectacolului londonez Cameră albastră, în care soția (atît de) personală a lui Tom Cruise, starul american Nicole Kidman, apărea goală - știre care a făcut, cu stăruința, ocolul globului. Or, se știe cît de sensibili sînt americanii la asemenea mediatizări și performanțe; drept care, cu inteligență lor omologata de
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
în primul rînd de teatru - a recunoscut că nu se aștepta "la imagini atît de frumoase"; cadrajele sînt discrete, camera se mișcă relativ puțin, și totuși, imaginile au o pregnanta, o fosforescenta emoțională ieșită din comun (priviți, de pildă, imaginea soției, filmate din spate, cu mîinile îndepărtate, ca aripile unei păsări rănite, îmbrățișînd, la sfîrșit, hainele bărbatului, aliniate pe umerașe, în debara... Poți să uiți o asemenea imagine?). Apoi, rar am văzut un film cu o compoziție "fragmentaristă" (aproape fiecare secvență
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
partea finală a volumului ne întîmpină o serie de utile instrumente de lucru pentru cercetări ulterioare: glosarul (cu unele carențe, de ex. sînt înregistrați termeni comuni ca țuică, rachiu și, în schimb, nu sînt semnalate unele semantisme specifice precum babă "soție", este adevărat, explicat în "comentariile" însoțitoare ale textelor editate, dar credem că locul său era aici, precum al lui tocană "mămăligă" prezent în glosar), indici cu nume proprii și bibliografia selectivă. Admirăm bogăția (totuși am fi dorit să întîlnim aici
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
Misugi în intimitatea lui psihologică, dar i-au împărtășit totodată - sau cel puțin așa am crede - gîndurile, intențiile, temerile și resentimentele, într-un fel de complicitate adîncă, macbethiană, care definește individualitatea insului în fața sau împotriva restului lumii. Autoarele scrisorilor sînt soția sa, Midori, amanta lui, Saiko (care e totodată cea mai apropiată prietenă și verișoară a lui Midori) și fiica lui Saiko, Shoko. Perspectiva pe care ne-o oferă aceste trei femei este interesant triunghiulată: un punct depărtat și astfel obiectivat
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
pier, e frumoasă. În termenii lui T.S. Eliot, ea e corelativul obiectiv al iubirii-crimă. Ca și la cei doi Macbeth, ori Vronski și Anna Karenina, această iubire-crimă nu poate răscumpăra nestatornicia universului și singurătatea individului. Macbeth înnebunește singur, în vreme ce mîinile soției sale rămîn veșnic albe, nepătate de sîngele vărsat de el; Anna moare singură, în vreme ce Vronski continuă să trăiască. Înstrăinați unul de celălalt, acești îndrăgostiți sînt înainte de orice dezamăgiți de eșecul lor, răniți că au pierdut, nu atît sau nu doar
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]