2,424 matches
-
datorită curbei la stânga și a carosabilului denivelat calul care circula regulamentar la dreapta oiștei bine semnalizat nu a observat autovehicolul care îl depășea pe partea stângă speriindu-se în timp util. În consecința accidentului au rezultat două victime respectiv pasagera soacră din dreapta șoferului și calul murg care tracta căruța cu numărul de înmatriculare B 14 Sex. - Groaznic cum circulă caii ăștia! își aranjează turbanul țața Lenuța. - Ceasu’ rău, dacă te-a ajuns ceasu’ rău, nu mai e nimic de făcut! gustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
maximă este să stea, în fiecare duminică, cinci ore la coadă la hypermarketul Auchan, însoțit, bineînțeles, de familie și de prietenii cei mai buni. De altfel, pe o ilustrație primită de Cosmin tocmai din Constanța, de la coafeza Bradu, a doua soacră a lui Leo, aceasta își acuza ginerele de incapacitate de a se bucura de momentele plictisitoare ale vieții. Ceea ce era un păcat în sine, pentru că urâtul și lehamitea au darul de face ca viața să ni se pară teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o morișcă în cap, era drăguță, provocatoare. Doar că era slabă ca o sârmă de întins rufe și nevricoasă în gesturi. După două ore de lectură, am ieșit în holul de la intrare. Ca să nu mă mai gândesc la viitoarea mea soacră, am rechemat din memorie anii petrecuți în biblioteca aceea cu scară înterioară de lemn sculptat, împreună cu colegii mei de facultate. Cândva casa lui Istrate Micescu, casa-palat fusese naționalizată de comuniști și transformată în bibliotecă. Aici învățaseră la arte și pedagogie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
regulată, profesorii sunt respectați în provincie, o să-mi iau un bulldog, o să ies cu el la plimbare. Și așa Adelina era o pacoste de „prințesă”. Asta până la Adjud. După care: unde naiba mă duceam? Unde-a-nțărcat mutu’ iapa! Mă grăbeam la soacră și nevastă, să mă înconjor de o droaie de copchii, cu toate neamurile Sabinei pe cap, plafonare în toată regula! Adelina era așa de dulce și nebunatică! În gara din Roman am coborât și m-am târât cu valizele până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dintre fuste o brichetă și se apropie să aprindă lumânarea înfiptă în tufa de brad. Acum stăteam toți patru în fața ofițerului, care ne spunea rânjind că statul ocrotește familia și-i asigură dezvoltarea armonioasă ca celulă de bază a societății. Soacră-mea - deja puteam să-i spun așa - lăcrima în cămașa de noapte înflorată, peste care trăsese în grabă un pardesiu gri de-al răposatului Firidă. Sabina era într-un deux-pièce roșu și zâmbea topită toată. Eu purtam costumul bej pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Deci intrasem în rând cu lumea: aveam certificat de căsătorie sub formă de carnet maroniu, cu câteva pagini albe la sfârșit, unde puteam trece numele copiilor. Cele două Firide își reveniseră complet, zâmbeau, se pregăteau din nou de coafor. Mama soacră mă avertiză: ginerică, fugi și te bărbierește cât ne facem noi frumoase, ca să ajungem la timp la restaurant. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să găsesc un telefon public, de unde am sunat-o pe Adelina: m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
persoane. O vreme am mâncat într-o liniște stingheritoare. După câteva țuici, însă, lumea s-a mai înveselit. Concluzia era că din frământări din astea ies căsătoriile reușite. Important era că Sabina își biruise rivala. Și hai, ginerică, dansează-ți soacra și mireasa! Maestre, muzica! Maestrul avea gusturi subțiri, așa că am dansat pe Marșul nupțial al lui Mendelssohn și pe Corul sclavilor din Nabucco, de Verdi. Pe lângă noi se bălăngănea fericită și nepoțica, fiica verișoarelor. După petrecere ne-am întors la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Prințesa râde cu poftă văzându-l mahmur și se duce lângă el ca să-l stârnească la vorbă, că-l vedea că nu mai poate vorbi și se legăna pe scaunul pe care abia se ridicase. — Vezi, Prințăso, ce.arțăgoasă e soacră-mea, ca o baragladină, arată cu degetul spre Dedi. — Baragladină ești tu, îi răspunde Dedi. — Fi-ț-ar gura’ dracului să nu te mai legi dă mumă- mea, că te sparg, afurisâtule, sare Rusalda. — Ho! Pace întră dobitoace. Strigă Samuil
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ieșind în uliță, îi zise mai hotărît: ― Trebuie să ne abatem un minut și pe la casa mea, ca să nu creadă nevastă-mea cine știe ce! Doamna Dragoș se îngrozi văzîndu-l cu jandarmul după el. Începu să plângă cu hohote, apoi să afurisească. Soacră-sa îi ținea hangul. ― Stați, nu mă jeliți, că încă n-am murit! făcu Dragoș enervat de lacrimile lor. Stați, că nici nu știu de ce mă cheamă! ― Ia îmbracă-te, socrule, și du-te cu dânsul, nu ședea ca bolovanul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Spune, muiere, din fir în păr, că nu te mănâncă nimeni! o îndemnă Ignat cu blândețe. Vrem să știm și noi poruncile și să nu greșim! În sfârșit Anghelina își luă inima-n dinți: ― Plecasem cu băiețelul de mână până la soacră-mea, să-mi mai împrumute nițel porumb... când treceam pe la biserică tocmai trăgeau clopotele de sfânta evanghelie și mă închinam, și-mi era rușine, că de atâtea griji și necazuri nici la sfânta slujbă nu mai pot răzbi. N-apucai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe uliță doi călăreți pe cai albi, de m-am mirat. Veneau din sus, dinspre Lespezi. Mă dădui la marginea uliței, dar numai ce mă pomenii că unul mă strigă și zice: "Unde te duci, muiere?" Zic: Numai colea, la soacră-mea..." Și cellalt zice: "Văd că ești necăjită rău, dar n-ai grijă, că noi aducem veste mare, că pe noi ne-a trimis vodă să dăm de știre oamenilor că toate moșiile sunt ale lor de-aci înainte, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
hambar de sămânță a fost golit de aseară. Mai erau două magazii cu rămășițe. Pavel Tunsu aduse înadins un drug de fier și izbuti să iasă cel dintâi cu un sac plin în spinare, numai până în vecini, la baba Ioana, soacră-sa, care se necăjea cu păsările și cu odorul de nepot, Costică. ― Hai, soacră, hai, nu sta, să-ți iei și tălică nițel porumb, că oamenii se îndeasă la pomană și pe urmă degeaba te-ai mai duce! strigă Pavel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Pavel Tunsu aduse înadins un drug de fier și izbuti să iasă cel dintâi cu un sac plin în spinare, numai până în vecini, la baba Ioana, soacră-sa, care se necăjea cu păsările și cu odorul de nepot, Costică. ― Hai, soacră, hai, nu sta, să-ți iei și tălică nițel porumb, că oamenii se îndeasă la pomană și pe urmă degeaba te-ai mai duce! strigă Pavel sfătos, înapoindu-se degrabă la conac. ― Fire-ar a dracului! bombăni baba, văzîndu-și de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
printre primii, iau două oale de inox sub presiune și cinci tigăi de teflon. - Ce faci do’mle cu atâtea tigăi? Mă interpelează unul dintre supraveghetori. - Ce fac cu ele? Păi o oală e pentru doamna Țuți și una pentru soacră-mea, două tigăi sunt pentru aceeași doamnă Țuți, una este pentru mine, asta mai mică pentru a-mi face clătite și ochiuri, iar astea două văd eu cui le dau. Cum mă îndrept spre casa de marcat, sunt apostrofat de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
când ți-a reproșat, ai bătuto. Spune drept, dacă n-am dreptate. E ceva cu legea nouă. Poți să faci pușcărie. Te-a reclamat la poliție?... Da?... - Nu că o iubesc și mă iubește, știi prea bine... - Ți-a murit soacra? - Ei, aș! E în putere... - Ai scuipat pe stradă și te-a văzut patrula de poliție sau de jandarmi. Lucru urât!... Ți-a atras atenția și cum îți ieși repede din fire, ai înjurat în public și ai fost amendat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
delicioasă băutură. Știa că la sărbătoarea onomasticei sale, ca de fiecare dată, vor fi prezente unele rude apropiate care locuiesc la oraș, dar și colegi de serviciu și câțiva prieteni din bloc. Deci, trebuia să fie pregătit, mai ales că soacra îi promisese un curcan ca pe un cadou de onomastica lui, plus niște slănină afumată, ceva mușchiuleț de porc și cârnați cum numai bătrânii știu să prepare asemenea delicatese. Pentru sărmăluțe avea să cumpere carne de la vreun supermarket din oraș
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și un extra ordinar, ține de camera „bună” - diferită ca statut de spațiile comune, ordinare, de locuit -, de acel spațiu în care se petrec evenimentele extraordinare ale vieții, marile „treceri”, de la naștere la moarte, care ritmează și împlinesc destinul uman. „Soacra mea a locuit cu noi... Trăia în bucătărie și, cînd a dat să moară, zicea «or să mă pună în casă, acolo unde-i ruda, unde e cel mai frumos !...»”, i-a povestit Anei Iuga o țărancă din Maramureș. Frumosul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în cazul nostru) prin trimiterea la posesiunea femeii. Interesant este însă faptul că, în mai toate aceste societăți, înjurăturile de excludere sînt dublate de ceea ce antropologii numesc, de la RadcliffeBrown citire, joking relations, adică dialoguri licențioase și acide (avîndu-le adesea pe soacre drept destinatare), dar reglementate social sub formă de glume legitime la care nimeni nu are voie să se supere. Uneori, acestea sînt puternic ritualizate, ca în cazul instituției sanankuya din Mali. Ceva oarecum similar avea loc și la noi în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a spus astea, d-a-fir-a păr, și nu o dată. Numa madam Cristide zice că nu i așa, că e altfel : că Mironeasca, adică madam Ioaniu, a trăit dinainte cu Ioaniu, c-o știa tot Bucureștiu. De la mă-sa lu Cristide, de la soacră-sa, ar ști astea, că la noi toate se știe și nimic nu se uită. Da gura lumii cin’ s-o astupe ? Și când o vezi pe madam Cristide, vopsită ca o paparudă, cum să pui bază pe vorbele la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o spuie că nu-ndrăznise ! îndrăznise ei mai mulți, înșirase ea, baba, destui la viața ei, că fără foc e știut că nu iese fum, și altfel la ce-ar mai vorbi-o nebuna de Cristidoaia, care și ea de la soacră-sa știe ? Da nu-i plăcea lu madam Ioaniu să povestească pân câte pule trecuse. Ea tot cu ale ei îi da-nainte, cum îi cumpăra Ioaniu coșuri de flori, și parfumuri, și pudre franțuzești, și blănuri, și toalete de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cât vorbise ei amândoi pân-atuncea ? — Se duce, i-a zis. De-acum, într-o zi, două, într-o săptămână, dar nici nu cred că atât, se duce biata Muti... Vezi că i se urâse de când tot aștepta să crape soacră-sa și nu mai putea să s-abțină. Ce-o fi fost și-n capu lui ? C-o să crape și Ivona, și-o să scape el d-amândouă, și-o să rămâie Farfuza stăpână și pe casă, și pe bijuterii, și pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spitale. Pe unde n-a fost ei atunci, pe unde n-a alergat putoarea de Niki, d-a ajuns el și pân-la morgă... A alergat de i-a ieșit limba d-un cot, nu că murea el de dragu lu soacră sa, da ce-ar fi zis lumea ? Ar fi zis lumea că, dacă nu mai e-n casă băiatu, el s-a pus pe soacră-sa cu traiu rău și-a făcut-o să-și ia lumea-n cap. Că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de i-a ieșit limba d-un cot, nu că murea el de dragu lu soacră sa, da ce-ar fi zis lumea ? Ar fi zis lumea că, dacă nu mai e-n casă băiatu, el s-a pus pe soacră-sa cu traiu rău și-a făcut-o să-și ia lumea-n cap. Că madam Ioaniu plecase așa cum era, într-un capot de diftină, d-ăla de i-l lucrasem eu, închis în față la nasturi. Și fără poșetă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ăștia de cade în mintea copiilor e de-o vicleniiieeee... Ori că i-o fi deschis pe furiș ușa putoarea de gineri-su, să se vază odată scăpat : s-o lovească tramvaiu, să-nghețe de frig - că tot dezbrăcată pleca soacră-sa... I s-o fi urât cu ea-n casă, să tot dea cu ochii de momâie, acolo-n fotoliu, mică-mică, și cu cocoașa-n spate, și cu ochii zgâiți. Și, de la o vreme, Ivona îi punea peste fotoliu o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
i s-o fi slăbit bășica udului și madam Ioaniu își da drumu pe ea, ca copiii mici. Așa că i-o mai fi deschis ușa pe furiș. Că de la unu ca el te-aștepți numa la rele... Și vezi că soacră-sa-l știa, d-aia nu-l suferise o viață. D-aia-l și scrisese pe Tudor pe toate carnetele de cec, d-aia voia să-i lase numa lui averea. Și, după ce-a plecat Tudor și după ce i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]