2,462 matches
-
ieșea la iveală un alt om: prietenos, jucăuș, deseori drăgăstos. Îl disprețuia. În duminica aceasta, Brunetti se trezi la șapte, gândindu-se la ce ar putea face cu banii pe care-i câștigase la cazinou. I-o putea lua Înainte socrului său cumpărându-i Chiarei un computer. Își putea lua o nouă haină de iarnă. Puteau merge cu toții la munte o săptămână În ianuarie. Zăcu În pat o jumătate de oră, cheltuind și răscheltuind banii, apoi fu În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
tine despre ceva ce s-a Întâmplat. — Viscardi? Întrebă contele, surprinzându-l pe Brunetti că știa despre cazul acela. — Nu, nu despre asta, răspunse Brunetti, gândindu-se doar atunci la cât de ușor ar fi fost să-l Întrebe pe socrul său, și nu pe Fosco, despre Viscardi, și poate cât de precis. E despre un alt caz la care lucrez. Contele era mult prea politicos să Întrebe ce, dar spuse În schimb: Avem o invitație la cină, dar, dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Brunetti răspunse cu o plecăciune din cap. Vinul era tăios, deloc bun. Dacă ar fi fost singur, Brunetti l-ar fi lăsat acolo. În schimb, mai luă o gură, Întâlni privirea lui Viscardi și zâmbi. Am vorbit săptămâna trecută cu socrul dumitale, zise Viscardi. Brunetti se Întrebase cât Îi va lua să ajungă la asta. Mai sorbi o gură de vin. — Da? — Aveam de discutat o serie de lucruri. — Da? — Când ne-am terminat discuția de afaceri, contele a pomenit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sunt sigur că ar interveni pentru a-i pune capăt. Asta sună foarte mult ca o amenințare, signor Viscardi. — Nu fiți melodramatic, dottor Brunetti. Ar fi mai bine să-i spunem sugestie. Mai mult, e-o sugestie susținută și de socrul dumitale. Știu că vorbesc În numele lui când spun că ați fi Înțelept să nu puneți Întrebările acelea. Repet, nu-i vor aduce nici un bine persoanei care le formulează. — Nu sunt sigur că m-aș putea aștepta la lucruri bune din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pălise la față. Era sprijinul lor la bătrânețe. Mama lui se înroși la față de furie: - Bine, maică, de- aia te-am crescut noi, să te măriți în loc să te însori? Este de datoria soției să vină să stea cu bărbatul și socrii. Ea trebuie să fie supusă bărbatului, să îl urmeze. Ai grijă să nu te conducă așa cum vrea ea! - Nu poate să îl lase pe tatăl ei singur. N-o să stăm mult acolo, vreau să ne construim o casă pe terenul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
chiar am să te sprijin pentru a-ți continua studiile, în a divorța, voi fi alături de tine în toate întreprinderile tale și dacă este cazul, vom sta la tatăl tău. Îți dai seama că nici nu aș mai locui la socrii mei dacă m-aș însura, i-aș îndurera să vin cu altă femeie, acolo. O să rămân în relații bune cu ei iar nepoata lor i-ar vizita destul de des pentru că au crescut-o și o iubesc mult. - Mulțumesc, acum eu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
dimineață trebuie să mă trezesc devreme, să îl ajut pe tata la treburi prin curte și apoi să merg la serviciu. - Eu nu mă trezesc așa, devreme, am un program lejer la serviciu iar pentru treburile din curte se ocupă socrii mei, sunt la pensie, nu au altceva de făcut. Pe fetița mea o trezesc pe la ora șapte, intră la ora opt la școală și noi stăm la o distanță de cinci minute de mers pe jos față de școală. Haide, să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ascult povestea ei. Se căsĂ- torise În urmă un an, din dragoste, cu lulu. Îl iubea, ba chiar Îl iubea la nebunie, dar Împreună duceau o existență extrem de modestă. Niciodată nu le ajungeau banii de chirie și Îi mai ajutau socrii sau părinții ei. Amândoi făceau fizică, iar din asta nu prea se poate trăi În românia. Din disperare au Început să aplice pentru burse de doctorat În Canada, dar numai ea a fost admisă. Urma să plece pentru Început doar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să ascult povestea ei. Se căsătorise în urmă un an, din dragoste, cu lulu. Îl iubea, ba chiar îl iubea la nebunie, dar împreună duceau o existență extrem de modestă. Niciodată nu le ajungeau banii de chirie și îi mai ajutau socrii sau părinții ei. Amândoi făceau fizică, iar din asta nu prea se poate trăi în românia. Din disperare au început să aplice pentru burse de doctorat în Canada, dar numai ea a fost admisă. Urma să plece pentru început doar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pregătirea și desfășurarea acesteia, erau ai tatălui, ai părinților miresei. Iar, prin partea locului, obiceiul, era așa: dacă mirii pun banii pentru a-și face nunta, ei, Își și iau, la urmă, tot ce iese; dacă, Însă, pune unul din socri, fie cel mare, fie cel mic, apoi, acela primește tot ce se Încasează. Darurile, numai, rămân, oricâte ar fi, mirilor. Așa, Încât, cu sacoșa doldora de bani, ajunse la marginea parcului, dincolo de care se afla magazinul de automobile de lux
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și la magazinul cu autoturisme. Acolo? Surpriză. Era așteptat. De numeroși nuntași, precum, și de o mașină a poliției. De la circulație. De cum intră În mulțime problema se rezolvă cu repeziciune. Mirii au pus mâna pe sacoșa cu banii de la nuntă. Socrul, infestat de microbul autoturismului, fu silit, de către miri și de alte rubedenii, să abdice, de la planul său inițial, datorită căruia se și... vorba aia... prin parc. Același socru, cum apăru În mulțime, tot așa, și dispăru, din ea. A revenit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu repeziciune. Mirii au pus mâna pe sacoșa cu banii de la nuntă. Socrul, infestat de microbul autoturismului, fu silit, de către miri și de alte rubedenii, să abdice, de la planul său inițial, datorită căruia se și... vorba aia... prin parc. Același socru, cum apăru În mulțime, tot așa, și dispăru, din ea. A revenit, În fuga mare, la spital. Răniții erau bine. Bine, vine vorba. Nu se mai văicăreau, ci, doar, gemeau, Înfundat, din când În când. Îi liniști: să țineți minte
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nenorocire, ce mare și fără de pereche păcat am putut să fac, eu; cum am putut să fac, oare, una ca asta; cum, de nu m-am gândit, oare; cum, oameni buni?! Înmărmuriți, nuntașii, priveau, cu milă și durere, totul: cum, socrul mic extrăsese, cuțitul-sabie, din rană, și, acum ducea taurul, apucat, duios și cu milă, de gât, Îl ducea, zic, În spatele casei, sub cireșul sub care sta, el, de obicei; cum, sărmana Mierla, În costumația ei, deosebită, de mireasă, Îl bocea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
-său, cu mine, a plâns... Nu a iertat-o - deși nu prea știu pentru ce nu o ierta. Ultima dată a mai încercat să o întâlnească atunci cand s- a dus ea prima dată acasă. Aflase, și l-a rugat pe socru-meu să o roage pe Țușca să o primească. Nu a vrut, a ocolit-o până a plecat înapoi spre Canada. Așa era, ea nu stia să ierte... Nu a mai vrut să vină la mine, s-a dus direct
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
dar pe care instinctul de tată îl respinge... Îți spun dumitale, Olimpia nu-ți seamănă deloc, nici la temperament... Însă ce sunt eu de vină? În fața legilor, Olimpia este fata dumitale, și eu trebuie să-i dau o reparație... Un socru ca dumneata, un artist, este pentru mine o mare cinste, un îndemn la lucru, deschizătorul unui țel în viață. Prin astfel de complicitate insidioasă cu ideile fixe ale lui Simion, Stănică câștigă mai mult decât prin implorări și declamații. Stănică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vad și eucine este, să vină, cum vin nurorile, să zică "bună ziua, eu sunt cutare". Aglae înțelegea misiunea de soacră într-un chip foarte oneros pentru noră. Nora trebuia să rămână într-o stare de dependență continuă, să sărute mâna socrilor, să fie "așezată", să nu iasă din indicațiunile ei, să dovedească la tot pasul că știe să conserve sănătatea odraslei. Fiul, la rîndu-i, în schimbul unei îngrijiri permanente din partea mamei, nu trebuia să iasă de sub tutela ei. În fond, Aglae nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-și cultive hipocondriile cu o neliniște destul de benignă. Aglae nici nu se mai ocupa de el, lăsîndu-l singur în odaia lui, Aurica își făcea obișnuitele plimbări circulare pe Calea Victoriei, Titi copia în ulei cărți poștale ilustrate. Stănică, nelipsit din calea socrilor, găsi prilejul într-o zi să prindă pe Otilia singură. G. Călinescu - E foarte drept ce face moș Costache, îi zise el, cu aerede complicitate, ba e chiar dator. Îmi pare bine că-ți cunoști interesele. De ce să rămână atâta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai faci? îl întrebă Felix convențional, ca să-șiascundă neplăcerea întîlnirii. - Mă-mpușc! zise zgomotos Stănică, fără umbră de deznădejde. Felix îl întrebă din ochi asupra cauzei. - Îmi trebuie, dragă, cel puțin două sute de franci numai-decît, și nu-i găsesc. Simion, socru-meu, e un fleac ramolit, n-are decât cartoane mâzgălite, moș Costache e cărpănos. Bănuind că Stănică vrea să-i ceară bani lui, Felix făcu gestul de a se disculpa, de a regreta. Candidatul la sinucidere însă îl înțelese. - Nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tun! Dați-mi să mănânc. - Asta nu, protestă Aglae, ai auzit că trebuie sa ții dietă! - Dobitoc! rânji Simion și începu să se plimbe mai repedeprin odaie. - Dați-i, domnule, să mănânce, încurajă Stănică, convinscă asta ar putea agrava starea socrului. Aglae îl pierdu cu totul din vedere, încredințată de doctor că nu e nimic. Pentru ea boala era indiferentă, nu voia cazuri complicate, care să-i strice liniștea casei. Tratamentul lui Simion se reducea la dietă, și asta era ușor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dezinteresat, devotat, pe soțul tău, pe tatăl fiului tău. Pe cine altcineva poți conta? Iubita ta mamă, și soacră mie, vinde tot ce are în casă, vrea să petreacă și să nu mai rămână și altuia un capăt de ață. Socru-meu abia ți-a dat baraca asta, ca să ne asigurăm un adăpost, sub demnitatea ta. Dar n-avea grijă, nu cer decât un pic de iubire, și las' că-ți realizez eu toate dorințele tale. Rudele? Îți dau voie să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică, de-o ridici în slava cerului? Aglae: Copilul să asculte de mama lui, fiindcă nimeni mai mult decât mama lui nu-i dorește binele. Dragoste! Fleacuri! Pe vremea noastră nu mai era asta. După nuntă vine și dragostea. Stănică: Socru-meu a fost blând, pot să zic inofensiv, dar sunt unii care fac urât de tot. Am cunoscut un magistrat, pe care l-a apucat într-o noapte. Domnule, făcea ca la menajerie, cânta ca păsările, dădea din aripi să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în depărtare luminile verzui. Zări gardul lui Stere. Câinii de la bordeiul lor lătrară, apoi îi ieșiră înainte, gudurîndu-se. Grigore arunca zăpada făcând cărare spre rampă. 18 - Ei? o întrebă. Femeia răsuflă, intrară în bordei și îi povesti pe scurt că socrul e om la locul lui, că ar da fata și că ea crede că o să-l căpătuiască pe cârciumar. - Bun, bun, mormăia bătrânul. Dar lui i-o place, că n^a văzut-o? - De, e cam pădureț. N-o să ceară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
omul. Stere a încuiat ușile, 1-a rugat pe Grigore, picat atunci și el în pragul prăvăliei, să se mai uite să nu intre cineva înăuntru și-au plecat. Roșioară îi aștepta cu vinul pe masă. - Bine v-am găsit, socri mari! spuse femeia veselă. - Bine ați venit, le ură meșterul. Era îmbrăcat de sărbătoare, cu haină groasă și pantaloni în dungi. La gjt purta o cravată lată, cu nodul gros, încheiată sub gulerul scrobit. Pe pântec i se vedeau lampasurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nu mi-e frică, coană Aglăițo, dar parcă mă strânge cineva de gât. Că-i tare frumoasă, zău dacă-i de nasul meu... Timpul trecuse. Trebuia făcut la un fel. Cu dogarul se înțelesese în cele din urmă în privința zestrei. Socrul îi dădea o sumă rotundă, să poată să-și ridice prăvălie de zid, și casele cu act dotai. El numai să știe să stăpânească și să înmulțească ce căpătase. Nu fusese ușor, că meșterul chibzuise mult înainte de a se hotărî
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te lua după vorbele ei. Nu știe ce vrea. A vorbit cu un țângău dup-acilea din mahala și crede că orice zboară se mănâncă. - Întreab-o pe-a mea, zise gazda, că nici ea nu voia să mă ia, dar socru-meu, Dumnezeu să-l ierte, era om, nu jucărie. Hei, dac-ai tine seama de gura muierilor! 26 Și hotărâră logodna, ei între ei, bărbații. - După ce-o duci la biserică, facem un fel de fîtanță, la nuntă îți număr
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]