28,739 matches
-
avut îndeajuns prezență de spirit să se întindă pe platformă, însă pînă la urmă s-a dovedit că totul a fost în zadar și n-a făcut decît să le prelungească cu puțin agonia. Imediat după ce a încetat focul general, soldații aflați în dispozitivele de apărare ale Aeroportului i-au încercuit pe supraviețuitorii în majoritate răniți și plini de sînge, și făcînd un ultim gest de mărinimie demn de niște adevărați eroi, le-au curmat pe loc suferința slobozindu-și în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
i nici un sacrificiu, pune-ți acum țoalele de civil cu care vii în fiecare zi de-acasă și roiul, să nu te mai prind azi pe-aici că e de rău. Se execută, se echipează la chibrit ca un adevărat soldat și, fără să mai pună nici o întrebare, o tulește afară. Încep să scormonesc prin dulapuri, să răstorn sertarele cu fundul în sus, să mișc fiecare obiect de la locul lui. Așa se întîmplă cînd ești nevoit să faci totul în pripă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
despotic, de ziua În care i-a crestat cu briceagul obrazul sau Își aduce aminte cum era Închis ore În șir În cămara mirosind a mere uscate și ierburi de câmp, Își aduce aminte de paltonul croit din mantaua de soldat a bunicului, și de nasturii metalici lucioși În care Își vedea chipul. Se ridică din fotoliu, aprinde lumina și cele cinci becuri lunguiețe fac ca lucrurile să-și recapete contururile. O vede pe ea pentru o clipă, Într-o fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
însurat cu Antonia, totul a încremenit într-un punct mort. După cum am spus, a fost un adevărat noroc că m-am însurat cu ea. Antonia fusese, și încă era, o frumusețe oarecum excentrică în societate. Tatăl ei era un distins soldat de rând, iar mama ei, care se trăgea din lumea celor ce locuiau în Bloomsbury, era o poetă puțin cunoscută și care se înrudea de departe cu Virginia Wolf. Pentru un motiv sau altul Antonia nu a primit o educație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trebuie. Mai Întâi am Întors ceasul deșteptător de pe noptieră, ca să-l văd de unde stăteam. Puteam să fac ce aveam de gând doar până când minutarul nu depășea un anumit punct. Consideram aceste perioade circumscrise minutele mele „sigure“. Desigur, ca orice bun soldat, continuam să ciulesc și urechile. Dacă cineva trăgea un scaun În apartamentul de deasupra sau se auzeau pași pe scări, mă prefăceam extrem de preocupat - cu alergatul prin casă, spre exemplu. Încă mă antrenam să devin un biciclist competitiv. Dar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
doctorii Îl examinau pe rând. Hauptstein s-a declarat neinteresat În acest gen. Anton inventase o Întorsătură nouă În scenariu, ceea ce, credea el, Îi va permite să cucerească piața și să adune niște bani serioși. Un spital de teren pentru soldați femei, Sascha! Imaginează-ți șiruri de femei rănite, Întinzându-se În pat, iar eu și Molly, făcându-ne tura. Cu colega ta pe post de erină de război, succesul ar fi garantat. I-am zis că vom efectua și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă trezesc cu oul meu stâng lipit de vârful limbii? În școală, cântam împreună cu învățătoarea noastră Sunt căpitanul soartei mele, sunt stăpân pe sufletu-mi iar, în acest timp, o insurecție anarhică fusese lansată în trupul meu de către unul din soldații mei - și-mi era cu neputință s-o reprim. Vreme de șase luni, până când absența i-a fost descoperită de medicul nostru de familie în timpul controlului meu medical anual, am despicat firu-n patru pe marginea acestui mister, întrebându-mă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de maestrul meu, Norman Corwin și de cartea lui, Pe-o notă triumfală (pe care mi-o cumpărase Morty de ziua mea), scrisă în cinstea Zilei Victoriei. Deci, inamicu-i mort pe-o alee din dosul străzii Wilhelm; fă o plecăciune, soldat, fă o plecăciune, micuțule... Și singur ritmul e de-ajuns să mă ia cu fiori, aduce cu cadența marșului intonat de victorioasa Armată Roșie și cu cântecul pe care l-am învățat în gimnaziu în timpul războiului, pe care profesorii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ABANDONEZE SÂNGERÂND ÎN DRUM! UN COPILAȘ STRĂLUCIT, NEVINOVAT CA TINE, O SĂ TE MĂNÂNCE DE VIU! Ea să mă mănânce pe mine de viu? Ei, dar știm să ne revanșăm și noi, copilașii străluciți, roadele. Știi, desigur, bancul ăla cu Milty, soldatul care dă telefon din Japonia. — Mami, zice el, aici Milton, am vești bune! Am cunoscut o japoneză minunată și ne-am cununat azi. De cum o să fiu lăsat la vatră, vreau s-o aduc acasă, mami, să vă întâlniți. — Păi, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ovreiești pe altarul democrației noastre americane! Ei bine, am învins, vrăjmașul zace mort pe-o alee din dosul străzii Wilhelm și e mort fiindcă m-am rugat eu să crape -, iar acum vreau ceea ce mi se cuvine. Răsplata mea de soldat - cur american sadea! Pizda-acestei-glii-a-ta-e! Mă angajez să fiu fidel fofoloancei Statelor Unite ale Americii - și statului pe care-l reprezintă: Davenport, Iowa! Dayton, Ohio! Schenectady, New York și învecinatul Troy! Fort Myers, Florida! New Canaan, Connecticut! Chicago, Illinois! Albert Lea, Minnesota! Portland, Maine! Moundsville
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ore după aceea, atacatorii au rămas pasivi În clădirea poștei, sperând, după toate aparențele, că locuitorii din cartierele sărace ale capitalei le vor veni În ajutor. În acest interval, guvernul a putut suplimenta forțele polițienești și, cu ajutorul unui pluton de soldați și a două tunuri de câmp, poliția a recucerit clădirea poștei după un asediu care a durat ceva mai mult de trei sferturi de oră. Relatarea concisă era tipărită cu litere mari. Dedesubt, cu litere mai mici, era o relatare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de minte. Funcționarul de la mesagerie Începu să chicotească. Ninici Își ridică ochii Întunecați, incapabili de altă expresie decât a sărăciei cu duhul, și Întrebă: — Care ea? În imaginația lui, telegraful Începu să vorbească cu o imperioasă voce feminină. — Ah, voi, soldații! spuse funcționarul de la mesagerie. Nu Înțelegeți nici jumătate din ce se petrece. — Asta așa-i, spuse Ninici. Pierdem vremea ore Întregi cu baioneta la armă. N-o să fie cumva iarăși război, nu? Du-te la cazarmă, vino la gară... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
țigara și-și aprinse alta, În timp ce Ninici făcea cărțile. — Au venit ceva noutăți cu trenul? — Toate s-au liniștit la Belgrad, spuse Lukici. — Telefonul funcționează? — Ghinion. Telegraful Își Încetase țăcănitul și Lukici răsuflă ușurat: — Ăsta cel puțin s-a oprit. Soldatul se opri brusc din făcutul cărților și spuse cu o voce nesigură: — Sunt bucuros că n-am fost la Belgrad. — Să lupți, băiete! spuse funcționarul de la mesagerie, În hohote de râs. — Da, spuse Ninici timid, dar erau și ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aținea În preajma ușii, adunând pe o coală de hârtie coloane de cifre. — Linia este destul de bună, domnule, spuse Lukici și se strâmbă la Ninici din spatele maiorului. Îl invidia că era atât de aproape de aparat. — Alo, alo, alo, spuse maiorul ursuz. Soldatul recrut aplecă puțin capul În direcția telefonului. Distanța de mulți kilometri ce se Întindea de la Belgrad până la frontieră fu străbătută de duhul unei voci insolente și cultivate, cu o intonație atât de clară, că până și Ninici, aflat la jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gară mică și noroioasă. „Subotica“ scria cu litere negre Între două felinare. Clădirile gării nu erau decât un șir de barăci și nu exista peron. Un grup de ofițeri vamali În uniforme verzi se prezentară Între linii, Însoțiți de șase soldați. Nu păreau că se grăbesc să Înceapă verificarea. Se Îndreptau, râzând și vorbind, către vagonul de serviciu. Un șir de țărani stăteau și se uitau la tren, iar una din femei alăpta la piept un sugar. În preajmă se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
păreau că se grăbesc să Înceapă verificarea. Se Îndreptau, râzând și vorbind, către vagonul de serviciu. Un șir de țărani stăteau și se uitau la tren, iar una din femei alăpta la piept un sugar. În preajmă se aflau mulți soldați care nu păreau să aibă ce face. Unul din ei Îi alungă pe țărani de pe șine, dar aceștia se adunară iar pe ele douăzeci de metri mai În jos. Pasagerii Începură să devină nerăbdători. Trenul avea deja o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ajunse foarte aproape, unul din bărbați făcu un pas lateral, lăsând-o să treacă. Ea era ușurată, dar și puțin speriată, simțind scrisoarea Împăturită În palmă. Fusese pusă În situația să introducă ceva prin efracție? Un drog? Apoi unul din soldați se Întoarse după ea. Îi auzi cizmele spărgând crusta de noroi, dar se Încurajă spunându-și că-și imagina tot felul de lucruri. Dacă avea ceva cu ea, putea s-o strige, iar tăcerea lui Îi dădu curaj. Totuși grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ceva cu blândețe Într-o limbă străină. Ea se Întoarse Împrejur, gata să protesteze, să implore, s-o ia la goană dacă trebuia, și să alerge la vagonul-restaurant, dar teama Îi fu potolită puțin de ochii mari și blânzi ai soldatului. Acesta Îi zâmbi și dădu din cap, arătând spre clădirile gării. Tânăra spuse: — Ce dorești? Nu vorbești englezește? El clătină din cap și zâmbi, arătând iar În aceeași direcție, iar ea văzu că doctorul se Întâlnise cu soldații și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
blânzi ai soldatului. Acesta Îi zâmbi și dădu din cap, arătând spre clădirile gării. Tânăra spuse: — Ce dorești? Nu vorbești englezește? El clătină din cap și zâmbi, arătând iar În aceeași direcție, iar ea văzu că doctorul se Întâlnise cu soldații și că mergea cu aceștia Înspre clădiri. Putea să nu fi fost nimica rău, căci el mergea În fața lor, iar ei nu făceau uz de forță. Soldatul zâmbea fără Încetare și apoi, cu mare efort, rosti trei cuvinte În englezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
arătând iar În aceeași direcție, iar ea văzu că doctorul se Întâlnise cu soldații și că mergea cu aceștia Înspre clădiri. Putea să nu fi fost nimica rău, căci el mergea În fața lor, iar ei nu făceau uz de forță. Soldatul zâmbea fără Încetare și apoi, cu mare efort, rosti trei cuvinte În englezește. — Tot În regulă, spuse el și arătă iar În direcția clădirilor. — Pot să-i spun prietenului meu? El dădu din cap și zâmbi, luând-o cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu era nimeni, cu excepția doctorului. O sobă așezată În mijlocul Încăperii ardea, iar imaginea ce se vedea prin geamuri era fragmentată de linii Înghețate. Nu putea să nu fie conștientă În fiecare clipă de scrisoarea pe care o avea În palmă. Soldatul o conduse Înăuntru blând și politicos, apoi trase ușa fără s-o Încuie. — Ce vor? Întrebă ea. Nu trebuie să pierd trenul. — Nu fi speriată, spuse el. O să le explic eu și or să-ți dea drumul În cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cinci minute. Trebuie să-i lași să te percheziționeze, dacă asta vor. Au luat scrisoarea? Nu. — Mai bine dă-mi-o mie. Nu vreau să te bag În nici un bucluc. Ea Întinse mâna și În acel moment se deschise ușa. Soldatul veni Înăuntru, zâmbind Încurajator, și-i luă scrisoarea. Doctorul Czinner vorbi cu el, iar omul spuse și el ceva repede. Avea ochi terni, nefericiți. După ce plecă din nou, dr. Czinner Îi spuse fetei: — Nu-i place. I s-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de el. A fost foarte bun cu mine. E cu totul altfel decât alți evrei. Ei sunt În general atenți, dar el... el este liniștit. Cred că este un bărbat deosebit de norocos, spuse dr. Czinner. Ușa se deschise și doi soldați Împinseră Înăuntru un alt bărbat. Dr. Czinner Înaintă repede și puse piciorul În ușă. Le vorbi soldaților cu voce scăzută. Unul din ei răspunse, celălalt Îl Împinse Înapoi și trânti ușa, pe care o Încuie pe dinăuntru. — I-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În general atenți, dar el... el este liniștit. Cred că este un bărbat deosebit de norocos, spuse dr. Czinner. Ușa se deschise și doi soldați Împinseră Înăuntru un alt bărbat. Dr. Czinner Înaintă repede și puse piciorul În ușă. Le vorbi soldaților cu voce scăzută. Unul din ei răspunse, celălalt Îl Împinse Înapoi și trânti ușa, pe care o Încuie pe dinăuntru. — I-am Întrebat de ce te țin aici, spuse el. Le-am spus că nu trebuie să pierzi trenul. Unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din piept când o cheie se Întoarse În broască și ea se minună de repeziciunea cu care o depistase, dar cel care intră nu era Myatt, ci un ofițer blond și aferat. Acesta lătră un ordin peste umăr și doi soldați intrară după el și se opriră cu spatele la ușă. — Dar despre ce e vorba aici? Îl Întrebă Coral pe doctorul Czinner. Cred că am făcut contrabandă cu ceva? Nu Înțelese ce vorbiseră străinii Între ei și brusc se simți pierdută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]