11,061 matches
-
mic trib, supraviețuitori din mai multe sate. Îi conducea În spiritul bunei Înțelegeri, cu judecata sa sănătoasă ajutându-i să-și rezolve conflictele. Le reamintea deseori că tradiția lor era să rămână uniți. Ca toți cei din tribul Karen, erau solidari indiferent de circumstanțe. Prietenii mei intrară și ei În tabără și se pomeniră pe loc Înconjurați de vreo douăzeci de membri ai tribului care se Împingeau și săreau ca să-i vadă. Îi auziră pe localnici emițând o serie de sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
variații și diferențe determinate de Istorie. Demersul nostru seamănă întrucîtva cu cel care, pentru a ajuta la înțelegerea fenomenului poetic, ar recurge la exemple disparate, citând alături de Homer, Virgiliu și Dante poeme hinduse, chineze sau mexicane, adică prezentând poetici istoricește solidare (Homer, Virgiliu, Dante), dar și creații care țin de alte estetici. În limitele istoriei literare, asemenea juxtapuneri sânt destul de îndoielnice, însă ele se dovedesc valabile dacă se are în vedere descrierea fenomenului poetic ca atare, dacă scopul este de a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Nazistă În 22 iunie 1940 ocupă Franța În pas de defilare, iar Elveția și Suedia au fost declarate neutre. Rămasă singură Anglia, Hitler a Încercat odată s-o invadeze prin Canalul Mânecii dar eșuat tentativa, cu suficiente pierderi materiale și omenești. Solidară și oarecum temporar protejată de Canalul Mânecei și Oceanul Atlantic, putea fi o pradă - e drept, nu prea ușoară dar, dacă nu reușea să primească ajutor armat de undeva din fara continentului european atunci, armata Nazistă nu putea sta prea mult
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în jurul lui cântând „Soț cu tine, soț cu mine, soț cu bunul Dumnezeu”. Fiecare săruta pe rând crucea, ca să întărească legământul. Uite, acum mă gândesc că, în acea comunitate, femeile deveneau simbolic soațele altor femei. Ele se legau să fie solidare, să se sprijine, să nu-și trădeze micile secrete. Curios este că pentru mine povestea cu fetele se limita la ceremonial. În restul anului îmi petreceam vremea între băieți. Mă băteam cu ei, ne mai spărgeam capetele, mergeam cu oile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de lemn și multiplicarea rezervațiilor pentru nomenclatură. Apelul lui Liiceanu către lichele (corect moral, de altfel) le-a tras un semnal de alarmă din prima. Au știut că trebuie să se înhaite ca să mențină viabil principiul: „La noi lichelele sunt solidare și valorile sunt solitare”. Și dacă cele din urmă încearcă să fie solidare, le „infiltrăm” și le „spargem”. Fiecare cu know-how-ul din dotare. Vezi, eu acum ți-am restituit ceea ce s-ar chema o piesă de memorie de gen. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
moral, de altfel) le-a tras un semnal de alarmă din prima. Au știut că trebuie să se înhaite ca să mențină viabil principiul: „La noi lichelele sunt solidare și valorile sunt solitare”. Și dacă cele din urmă încearcă să fie solidare, le „infiltrăm” și le „spargem”. Fiecare cu know-how-ul din dotare. Vezi, eu acum ți-am restituit ceea ce s-ar chema o piesă de memorie de gen. Dar pentru mine e esențială fiindcă, inclusiv în acea lume eu eram nimeni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cosmos social orânduit pe dimensiuni omenești. Poate că aveam deja în mine ceva vulnerabil când am ajuns acolo: ciudat, de când aveam viza și biletele de avion, în mintea mea bântuia doar gândul răzleț la Mica Sirenă. Așa mă simțeam atunci. Solidară cu acea făptură căreia ne-limitarea i-a tăiat glasul. O luciferică de-a lor. Fără paranoia. Fără baudelairisme cu ailles de geant qui l’empêche du marcher. Eram poate pentru acea vreme la fel de poetică precum Rodica Palade și total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Și chiar dacă „fraierii” s-au mai dezbinat și înstrăinat adesea unii de alții, ei au rămas în aceeași specie (extrem de pestriți interior) și, uneori, când sunt striviți de „ceilalți” (mult mai omogeni, de altfel), își mai aduc aminte cu nostalgie solidară despre comuniunea de mai an. Însetează după ea. Adesea o și refac. E drept ce ai spus tu, Mircea. Acum cred că pot să spun cu toată luciditatea că nu pot să mă concep pe mine desprinsă de prietenii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
urmă am avut și Falafel, și salate, somon, humus, curcan, cașcaval, plăcinte cu spanac, avocado, guacamole, struguri cu brânzeturi franțuzești, baclava, cozonac, vinuri, sucuri naturale, bere. Adică, de toate și frumos, fără frustrații în afară de împrumuturi de tacâmuri de la eterna și solidara Adriana, căreia îi datorez patul în care dorm, vasele din care mănânc, televizorul mititel și, mai presus de toate, capacitatea să îmi înțeleagă nevoile fără să apuc să mi le formulez. Când am ajuns în Bloomington, „sindicatul” românesc era așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nesecată curiozitate. La fel și Jean Robinson și Jill. În fine, pe scurt, cred că m-am descurcat bine și că discuțiile de o oră după au fost foarte bune. Bineînțeles mi-a fost mult mai ușor să îi simt solidari lângă mine pe Maria, Cristina, Matei, pe Relu și chiar și pe studenții români. Jeff mi-a făcut un lobby care a întrecut toate așteptările mele (pe care nici nu le aveam că nu m-am gândit). După conferință am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Jurdgea Knejevici, The Faces of Eroticism, Geneva, 1998. Kathy Wilkes., Go East via West, Oxford, 2002. Kristina of Skopjie, Despre destrămări și ocupații, Oxford, 2002. Laura G., Prin Câr-Mâr spre AnALize, București, 1985-2004. Liviu N., De la Riga la New York. Călătorii solidare, Riga, Sinaia, New York, 1989, 1998-2001, 2004. Ludi Grünberg, Despre valori și alte povestiri, București, 1985-1994. Madam Charbonier, Femeia în roșu turbat, Comitetul de Partid, Sector IV, București, 1979-1989. Mama Milia, Povețe, dojeni și draguri, Sâncrai, Hunedoara, București, 1955-1994. Maria Bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
necunoscut noilor generații. Amintirile evoluau din timpul trăit de ei sub domnia regelui Carol I, a regelui Ferdinand, apoi a lui Carol al II-lea, scurta perioadă a războiului sub Mihai I, toți trecuți sub tăcere, vorbeau în șoaptă, erau solidari generației lor, uitate în praful vremii. Își aminteau de oamenii de altădată, de fetele de atunci pe care le-au curtat sau nu, plecate mai toate în pacea cimitirelor. Zâmbeau, spre colinele vremii lor, spre o depărtare căreia nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la Chongqing o consfătuire și o conferință. Demnitarul român s-a achitat de promisiunea făcută liderului Chinei, Mao Zedong. Au contat atât ideile, judecățile și comentariile, cât și iscusința cu care acestea au fost expuse, starea de spirit prietenească și solidară ce transpărea din inflexiunile vocii, gestică și anecdote; convingătoare a fost și traducerea realizată cu profesionalism și pasiune de Tincuța. Structura conferințelor sau expunerilor prezentate de dr. Petru Groza era de regulă următoarea. La început, șeful statului român mulțumea pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
alunecoase în primăvara aceea ploioasă, altele pavate cu lespezi, dar cu atât mai periculoase, deoarece orice piatră lipsă putea fi o capcană fatală pentru viitoarele mame. Sfârșite de oboseală, stingherite, ajunse la capătul răbdării, Salma și Warda, de data asta solidare, se prăvăliră pe același pat, cel al slujnicei, „Horra“ nefiind în stare să urce scara până la iatacul ei, în vreme ce taică-meu o lua iarăși din loc spre tavernă, fără să aibă habar că fusese cât p-aci să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scriu. Nu din nu știu ce deznădejde creatoare, ci doar pentru că îmi place. Descopăr jocul literaturii, altul și altfel decât cel de până acum. O altă libertate decât aceea din anii anteriori. Mă descopăr un altul și abia acum parcă mă simt solidar cu mine. Scrisul îmi dă o putere interioară ținând, cred, de puterea mistică. Așa cum m-am simțit întărit, în dese rânduri, de bunătatea Dumnezeirii, așa simt acum că scrisul îmi întărește zilele. E un fel de sevă care se revarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu micile mizerii ale zilelor de studiu, cu enervări din cauza toanelor uneia sau unuia, oameni de treabă în fond, dispuși la colaborare și care, mai mult decât orice altceva, se fac simțiți cu un devotament al solidarității. Suntem, în fond, solidari în această lume a Bibliotecii, respirăm același aer de atât amar de ani, ne atingem mâinile de aceleași prăfuite colecții de ziare sau vechi tomuri, lăsăm și eu, și ei, la intrarea în Bibliotecă, deoparte grijile zilnice și ne cufundăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oarecum și pe mine de undeva de pe ringul de dans, am realizat dintr-odată caraghioslâcul situației. Am simțit cum, abia atunci, părăsirea se cuibărise adânc în mine. Sunt astfel de clipe când te vezi din afară de tine și te simți solidar cu cel pe care-l vezi, ți-e milă de el și, în același timp, o silă grozavă de tine însuți îți umple sufletul. Proza postmodernă nu mai analizează astfel de procese. Nu o voi face nici eu. Voi cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
alandala, pe care le-ai purtat în tine viața toată în așteptare și care, dintr-odată acum, pe buza sfârșitului, vin spre tine ordonându-te, renăscându-te. Devii coerent când nu mai ai ce face cu această coerență. Devii unitar, solidar, puternic. Constați că nu ai trăit la întâmplare, că toată viața ta, de fapt, a fost ordonată după legi impecabile, ocrotitoare, darnice, a căror frumusețe abia acum ți se descoperă. Moartea vine astfel cu frumuseți nebănuite. Fie doar și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
citesc altceva. Scriu aceste rânduri și mă las toropit de molcomul răsfăț al gândului că am devenit un ins moral, desprins de patima beției și care, iată, poate fi mâhnit din cauza unui bețivan. Mâhnirea mea este, de fapt, un zâmbet solidar, de peste timp și vreme, trimis celui ce eram de cel ce sunt peste prezența celui care, după zi de leafă chefuind, îmi zgândără tabieturi, gânduri și cuvinte. În lift, fata vecinului: „S-a făcut și de vineri. A mai trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de ei. Legăturile de viață mi s-au împuținat, subțiat. Nu am, într-adevăr, un acasă, spre care să revin, să-mi ostoiesc felurite doruri, să-mi nască bucurii noi. Interesant mi se pare doar că mă simt și mai solidar cu mine după necazul cu acea ciudată boală-neboală. Revenirea din Moarte m-a redat parcă mie însumi, înstrăinându-mă, totodată. Știu că mă apropii în mod sigur acum de adevărata, măreața Moarte. În afară de melancolie, nimic altceva. Și un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acești oameni ai Bibliotecii așa cum, de fapt, țin la mine și la toate ale mele. Sunt asemeni mâinilor mele, ochilor sau chiar inimii mele. Aș putea trăi fără toate acestea? Cum aș trăi fără Bibliotecă și oamenii ei? Îi simt solidari cu mine chiar când, speriat de trecerea prea grabnică a timpului, îi pedepsesc cu mustrări nedrepte, cu gânduri ofuscate și cuvinte rele. Sunt cuvinte ale literaturii, nu ale vieții mele. Nu sunt mai bun decât ei. Și, mai ales, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la același numitor. Acum ei resimțeau victoria lui Oliver ca pe propria lor victorie. Nu era de mirare că, În camera vecină, prestația lui fu răsplătită cu aplauze și zgârieturi În tencuială și pe linoleum. Oamenii-degete și oamenii-unghii se simțeau solidari cu Oliver. Ca și oamenii-gât, de altfel, care strigau: Ura! Nu același lucru se putea spune despre oamenii-mâini sau oamenii-picior, care percepeau lupta lui Oliver ca pe o ofensă. Nemulțumirea lor și-o exprimau strângându-și degetele În pumni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
profesorul, izbucni, ieșindu-și din răbdări: ― Marș la loc, măgarule! Ești de o impertinență nemaipomenită! Eu găsii cu cale să plâng în surdină și să rostesc cu frică parcă: ― Mai ascultați-mă puțin, vă rog, că știu toată materia! Clasa, solidară ca-ntotdeauna, interveni tot ca întotdeauna, în cor: ― Iertați-l, iertați-l! Dar Radian n-avea nevoie de intervenția clasei pentru aceasta; el se-nduioșa foarte repede, mai ales în fața la crimilor. Văzând că-ncep să plâng cu sughițuri, își
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cei trei colegi s-o găsi măcar unul care să știe ce e cu aceste ciudate terase. Dar, culmea ghinionului, nu s-a găsit nici unul. Cei trei înaintași, sărmanii, se vede că erau la fel de bine pregătiți ca și mine. Foarte solidari între ei, nici unui n-a găsit de cuviință să scoată o vorbă! Basu m-a întrebat atunci pe mine: ― Dumneata știi cum s-au format terasele din Scan-dinavia? Tăcerea absolută a celorlalți dinainte îmi făcuse o impresie detestabilă. "E îngrozitor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Nu vreau!". Și de ce, mă rog, nu vrei? Ce nu-ți convine? Moașele astea de lux, când e vorba de spor în meseria lor, nu se uită la clientelă, nici la pungă. Copii să facă sau să desfacă! Cu toate că lucrăm solidar la opera de ocrotire a femeii, îmi sunt dușmane. Propagă cultul bărbatului. Ei! Buna Lina a moșit. Greg a blagoslovit și tu "nu vrei"! Putem afla motivele? Mini căută. - Altfel îmi închipuiam eu povestea lui Mika-Le în lumea largă. Alte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]