3,003 matches
-
Ridică privirea spre cadranul luminos, care îl observă ca un ochi mare de ciclop, și negura nopții nu-i permise nici măcar să distingă conturul turnului, încât cadranul i se păru o imensă lună plină abia plutind deasupra zării. Bulevardele păreau solitare fără prezența autobuzelor noctambule și a camioanelor de gunoi, și l-a neliniștit calmul anormal, deși ora era înaintată. Acest calm fu sfâșiat brusc de apariția unei mașini negre de poliție, ce trecu la distanță, cu o lumină intermitentă învârtindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Mă Îndoiam. Cu ceva vreme În urmă, luasem hotărârea de a consuma mai multe fructe și legume proaspete, ceea ce, În practică, se traducea doar prin a mânca totuși câteva: astfel, răscolind prin coșul pentru legume, am dat peste o ceapă solitară, pe care am prăjit-o și am adăugat-o peste răsti. Dacă nici asta nu e o legumă proaspătă, atunci mă dau bătută. Simțindu-mă acum mai Însuflețită datorită efortului depus, am dat drumul la televizor și, cu farfuria plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am fost niciodată una din acele persoane care, Începând cu anii de școală, au avut mereu același grup de prieteni cu care să iasă În oraș, să se ciondănească și pe care să-i enerveze. Sunt de la natură o fire solitară. Dar eu și Rachel ne potriveam. Eram amândouă niște singuratice care Înțelegeau nevoia de intimitate a celeilalte, Însă mai eram și destul de amatoare de petreceri ca să ne facem de cap Împreună. Eram mulțumită de faptul că se distrase și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu vom fi singuri, va fi distantă sau complice? Voi merge din nou pe seară, voi căuta În ochii ei o credință”. Dintr-odată, răsună un bubuit de tun. M-am oprit, am ciulit urechile. Să fie oare bravul și solitarul nostru de Bange? Urmă un moment de tăcere, apoi un schimb intens de focuri, În fine, liniște. Mi-am reluat preumblarea, cu un pas mai puțin apăsat; Îmi țineam urechea ciulită. Se produse un nou bubuit, urmat imediat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Gandolfo și din Basilică, Sanctitatea Sa, Primul Episcop, Papa, păstorește Roma. Urbi et orbi. Despre ultimul Antichrist, progenitura infernală, să fiu iertat, dar eu, unul, mărturisesc umil că nu am auzit. Cum n-am auzit nici despre Mabus. Nici despre Mahdi Solitarul. Nici despre Imamul sau despre Padișahul Neștiut. Nici despre Ivan Țarevici. Și nici despre Alt-Cineva. Și sunt semne majore! Ce-i drept, stirpea lui Iacob și a lui Isaac s-a întors la vatră, au mai fost și niște cutremure
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în capul pieptului... Când mă trezesc, în dormitorul meu friguros și întunecat. Mâhnirea, năuceala și un gust astringent, mă răscolesc. Cu diodele lui luminiscente, ostile, roșii, ceasul de pe masă îmi arată imperativ ora 7,00. Trebuie să mă ridic. Stropii solitari, sărați, ce-mi umeziseră genele și perna sunt, anticipat, și pentru Boss (n-o să-l mai numesc subiect sau pacient, niciodată!). Când am ajuns la spital, de la poartă, omul de serviciu m-a înștiințat trist, că firavul locatar al rezervei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
iar cuvîntul care comunică, legîndu-ne de aproapele nostru, devine o simplă cuvîntare care își strigă doar dreptul de a cuvînta. Am devenit astfel ființe îndepărtate în ciuda libertății noastre cîștigate de comuniune umană. Jargonul ultimilor ani a rezumat totul în amăgitor solitara strigătură de izbîndă : fac ce vrea mușchii mei ! Nimeni nu mai comunică, nimeni nu mai ascultă pe nimeni, vorbele sînt folosite doar ca arme de atac și/sau apărare, iar cuvintele sînt vînturate precum niște coji de semințe scuipate de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Libertate. Mai mult, presa există și ar putea să-și exercite și ea rolul de gazdă a comunicării, iar societatea civilă ar putea învăța la rîndul său arta conversației. Dar cine va renunța oare primul la monologul izbîndei (sau pierzaniei) solitare pentru a se izbăvi în dialog ? Nu întrerupeți vorbitorul ! Ca în țările civilizate... De cîte ori nu am auzit această referință admirativ-frustrată, din cele mai diferite guri și despre cele mai diverse probleme ! Ciudat însă, nu țin minte să fi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
În aria culturală germană, este de ajuns să ne gândim la Ernst Block, exilat la Tübingen în Republica Federală și la Karl Jaspers care abandonează Heidelbergul pentru a se întoarce în Elveția, sau la Martin Heidegger și la refugiul său solitar din Munții Pădurea Neagră. Fiecare dintre aceste nume face referință la istorii diferite, de multe ori radical opuse, dar care rămân toate ca mărturie a unei relații conflictuale, ce duce de multe ori la separări definitive. În cele ce urmează
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
descoperită în prealabil tehnica beatitudinilor simple... - Nu cred că e vorba de o tehnică, îl întrerupse zâmbind. - Cu tot respectul, trebuie să vă contrazic. Cunoașteți alte exemple de centenari sau cvasi-centenari care să trăiască beatitudinile descrise de Linda Gray, în afară de solitarii taoiști, sau maeștrii Zen, sau anumiți yogini și anumiți călugări creștini? Adică, într-un cuvânt, practicanți ai diferitelor discipline spirituale? - Se cunosc destule exemple. Firește, majoritatea sunt țărani, ciobani, pescari, cum li se spune: oameni simpli. Nu dispun de o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și prezența ce intervine și poate modula existența împrejmuitoare a celorlalți semeni. Putința de-a alege între bine și rău, între pozitivitatea și negativitatea acestei intervenții este ecoul apariției responsabilității depline ca rod pârguit al evoluției conștiinței de sine. Tăcerea solitară a bătrânului așezat în marginea vieții pare a indica că nimic nu-i mai este solicitat acestuia de exigențele mundane. Dimpotrivă, uneori, i se oferă premisele unei liniști care, însă, ulterior, îl învăluie prevestitor cu apatia ofilirii întru moarte. Și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pentru răpirea ontică ce-și anunță inevitabilul sunt nu numai autentice dar și extrem de intense. Realitatea profunzimii acestor trăiri nu le exclude, însă, din sistemul de coerențe care guvernează fluxul mundaneității efemere. Lumescul de zi cu zi refuză imaginea morții solitare, efemere, dorește ornamentarea acestui fapt radical și împrejmuirea sa cu pluralitatea prezențelor umane. Este un gest defensiv prin care se speră opturarea momentului teluric al decupării semenului din hărțile ființării corporale. Se dorește ignorarea acestui moment ca posibil factor paralizant
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
are ca țintă finală spiritul atașat acestuia dar străbate și își rostuiește propria potecă încrâncenată prin stânca pulsativă a corporalității ce se clatină amețitor sub impactul loviturilor perforatoare. Agonia celui astfel îndurerat se aseamănă cu pendularea zvâcnitoare a verticalității arborilor solitari ce sunt izbiți de suflul furtunii cutremurante. Întreaga sa ființă se balansează amețitor fiind pregătită spre a se prăbuși. Dar trupul pare a fi aici simbolizat de splendida coroană de brațe, frunze și flori a arborelui iar spiritul de vigurosul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de a-i mai suporta povara ontică determină căutarea și conexiunea întru final cu cineva de care ne atașăm întru naivitatea adâncă a iubirii. A fi singur implică, mai exact, a fi singur pe drumul pașilor tăi prin viață. Călătorul solitar oricât de bine ar cunoaște poteca ce urmează a i se deschide parcursului său, rămâne un rătăcit, un pribeag spre necunoscutul care stă mereu să apară. Întâlnirea și așezarea întru relație cu cel aflat, găsit ca fiind drag nu anulează
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
exterioritatea purificantă a cetății. Dimensiunea tonificării vegetale oferită de exuberanța formelor naturii constituie una dintre experiențele cele mai intense pe care și le poate asuma o individualitate descătușată în afara mundaneității cotidiene, dincolo de zidurile restrictive și aplatizante ale comunității umane. Liniștea solitară ca fundament al reechilibrărilor interioare întâmpină și învăluie ființa celui sosit în mijlocul extensiilor naturii. La rândul lor, aceste reechilibrări permit instaurarea unor stări sufletești superioare a căror survenire este, cel mai adesea, obstrucționată în și de agitația cetății. Una dintre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
10 50 100 15 100 150 20 150 200 25 200 30 În aceeași colecție au mai apărut: • Acolada atlantică, Ștefan Avădanei • Apocalipsa de carton, Nichita Danilov • Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe. Jurnal de idei, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Fals jurnal de căpșunar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
își petrecuseră luna de miere -, soții Mironescu aveau și ei cu totul altă stare de spirit : erau entuziaști și afectuoși, prezentau proiecte, adrese, intenții, își cultivau prietenii, rudele și relațiile influente... Ce minune salonul Mironescu pentru tânărul Ialomițeanu ! După atâtea solitare plimbări până la Flora sau la Rondul doi, cu pantofii găuriți, cu paltonul prea larg al lui Nenicu și cu franjuri la manșeta pantalonului, privind cu jind elegantele echipaje sau automobile ascunse sub garoafe și trandafiri la bătăile cu flori, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
necesare pentru un trai decent) 5. Respectarea tratamentului medical (posibilitatea de a se conforma recomandărilor medicale) 6. Utilizarea mijloacelor de transport (capacitatea de a utiliza mijloacele de transport) 7. Activități pentru timpul liber (persoană are activități culturale, intelectuale, fizice etc. solitare sau în grup) b. Evaluarea statusului senzorial și psihoafectiv 1. Acuitate vizuală 2. Acuitate auditiva 3. Deficiență de vorbire 4. Orientare 5. Memorie 6. Judecată 7. Coerentă 8. Comportament 9. Tulburări afective (prezenta depresiei) notă: pentru fiecare activitate evaluată se
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
s-o știe pe undeva, activă. Oricum, nu-i era clar ce-ar putea face, așa că-și alungă gândul din minte. Se simțea absolvit de soluționarea acestei probleme. Și el era dat deoparte; era separat, izolat, în așteptare, pur și solitar ca un rege care-și așteaptă încoronarea sau ca victima care-și așteaptă călăul. Aceasta era marea singurătate pe care o intuise Diane în jurul lui și pe care el însuși o resimțea ca o agonizantă, o chinuitoare stare de grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dovedea ceva cu totul inedit. Era cu doi ani mai mare decât Tom, la o vârstă când doi ani contează mult. Tom se simțea vag conștient că Emmanuel era un intelectual de prima mână și un tip posomorât, mândru și solitar. Îi mergea vestea că e arogant și dur. Față de Tom nu fusese niciodată dur, pe de altă parte, însă, nici nu-i acordase vreodată prea multă atenție. Când Scarlett-Taylor se mutase în casa ieftină și murdară unde locuia Tom, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
au întâmplat în acea noapte de pomină. Oricum, la puțină vreme după schimbarea de direcție a bandei de zurbagii, visul lui Alex s-a adeverit. Stătea și bea de una singură (în ultima vreme începuse să se dedea la beții solitare și în două rânduri fusese văzută singură la barul de la Hotel Royal). Auzi zarvă, se uită pe geamul bovindoului din salon și văzu grădina Belmont invadată de oameni necunoscuți și de lumini mișcătoare. Ce se întâmplă aici? îl întrebă Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care este vorba, este că saturarea subiectului activ, a acestui subiectivism care a fost elementul esențial al sistemelor teoretice occidentale, nu înseamnă că nu există solitudine. Poate că aceasta este caracterizarea esențială a per-soanei umane. Dar faptul de a fi solitar nu înseamnă deloc a fi izolat. Referirea la etimologie poate, în această privință, să ne lămurească. Și, în același timp, în domeniul poeziei și în acela al gândirii, P. Celan și M. Heidegger amintesc că termenul solitar, în germană einsam
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de a fi solitar nu înseamnă deloc a fi izolat. Referirea la etimologie poate, în această privință, să ne lămurească. Și, în același timp, în domeniul poeziei și în acela al gândirii, P. Celan și M. Heidegger amintesc că termenul solitar, în germană einsam, se formează de la rădăcina indo-europeană sem, de unde vine și "ensemble" în franceză, sammele în germană. Cu conotația de a strânge, de a aduna pe care acesta o are negreșit 60. Există deci un raport etimologic între solitudine
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nativă într-un fel. Iar "dilatarea" persoanei așa cum o putem observa în tribalismul preși postmodern nu este, prin urmare, decât consecința acestei caracteristici pe care o are solitudinea de a primi, de a aduna. În termeni logici, aș spune că solitarul este o modalitate esențială a comunității. Este ceea ce amintește Heidegger: Nu poate fi solitar decât acela care nu este singur; nu este singur adică nu este separat, izolat, fără nici un raport"61. Legătura socială se sprijină deci pe faptul de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
postmodern nu este, prin urmare, decât consecința acestei caracteristici pe care o are solitudinea de a primi, de a aduna. În termeni logici, aș spune că solitarul este o modalitate esențială a comunității. Este ceea ce amintește Heidegger: Nu poate fi solitar decât acela care nu este singur; nu este singur adică nu este separat, izolat, fără nici un raport"61. Legătura socială se sprijină deci pe faptul de a-și între-aparține. Este această între-aparținere pe care o vom regăsi în experiențele contemporane
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]