1,623 matches
-
ei, înțelegându-i, pe cât posibil pasiunea sa, în detrimentul celorlalte obiecte de învățământ 3. STAREA INTELECTUALĂ Are abilitatea de a manipula efectiv limbajul, pentru a se exprima, uneori retoric, alteori, poetic. Are o deosebită sensibilitate pentru înțelesul și ordinea cuvintelor, pentru sonoritatea și ritmurile limbii. Învață repede limba română și studiază, în particular,limba engleză și germană, remarcându-se prin rezultatele obținute. Compune poezii cu ușurință, folosind multe figuri de stil, mai ales metafore. Are o memorie ieșită din comun și un
Caleidoscop by Carmen Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93238]
-
unica și mica/terestra; semnificația numelui lui Ghighi a fost analizată de Sabina Fânaru, care, pornind de la etimologie (gr. Gé = pământ) îi atribuie "conotații demetrice"2. George Călinescu 3 are în vedere două lucruri în ceea ce privește onomastica personajelor. Primul este în legătură cu sonoritatea numelor din seria de proze care încep cu Întoarcerea din rai; acestea "nu sunt românești, n-au situare geografică" și sunt caracterizate prin "bizarerie", după ce, anterior, în Adevărul literar și artistic, din 20 decembrie 1936, la întrebarea de ce Eliade dă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și artistic, din 20 decembrie 1936, la întrebarea de ce Eliade dă personajelor nume așa de exotice, Călinescu răspunde că această problemă sugerează un "substrat", Eliade neavând "simțul autohtonic"4 (la ideea "numirilor imposibile" subscrie și Ovid S. Crohmălniceanu 5). Problema sonorității numelor o aduce în discuție și Nicolae Manolescu 6. Punând pe seama filiației din Caragiale și Eminescu, vorbește de nume cu "rezonanță frapant eminesciană": Ieronim, Dominic, Lixandru, Nicodim, Calomfir ( în Istoria critică amintește și de "numele eminescian de Cesare"7) și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a Sfântului Apostol Pavel, 1, 27-28). Ocultismul, contestația de gen hippy, sofistica specifică anumitor cercuri intelectuale occidentale din anii '50256 sunt jaloanele acestui microunivers care proclamă moartea lui Dumnezeu (unul dintre reprezentanții acestei lumi desacralizate, cu un nume de o sonoritate evocatoare, Lucio, îi neagă lui Dumitru orice posibilitate de a accede la cultură - "cum să faci cultură cu interjecții arhaice și vocabular de parohie danubiană"257 - la mistere, pe care nu le poate exprima, chiar având acces la o limbă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
1901, pp. 1-196. 140 Simion Florea Marian, op. cit., pp. 96-97. 141 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. I, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 64. 142 Ibidem, p. 66. 143 Sabina Fânaru, op. cit., p. 192; autoarea stabilește asemănări pe baza sonorității cuvântului și în cazul lui Nazarie: "lui Nazarie i se năzare" (p. 190). 144 Eugen Simion, op. cit., p. 163. 145 Mircea Eliade, op. cit., p. 54. 146 Doina Ruști, op. cit., p. 62. 147 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. I, Editura Fundației
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 221. 841 Ibidem, p. 222. 842 Ibidem, p. 230. 843 Ibidem, p. 230. 844 Ibidem, p. 223. 845 Ion Neagoș, op. cit. 33. G. Glodeanu, op. cit., p. 255, stabilește analogii pe baza sonorității: numele lui Arhip "amintește prin rezonanțe de Arhetip". 846 Toma Pavel, în op. cit, pp. 63-64. (Toma Pavel îl citează pe Keith Donnellan cu teoria despre obstacolele în istoria referențială a numelor și eșecul referențial.) 847 Mircea Eliade, op. cit., p.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Sat natal, în vol. La cumpăna apelor (1933). 12 Hotar, în vol. La cumpăna apelor; Alean, în vol. La curțile dorului (1938). 13 Poetul, în vol. Nebănuitele trepte. 14 Ceea ce Blaga numește "corpul sensibil al cuvântului", ca element constitutiv prin sonoritatea, ritmul, așezarea și structura sa concretă, reprezintă "densitatea intuitivă a cuvântului", de fapt - în accepția noastră - corpul poetic văzut ca semn lingvistic în structura sa bivalentă semnificant - semnificat; astfel încât "mijloacele sensibile" ale poeziei "țin de natura cuvântului, privit atât ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
risipirea lui se îmbrățișau de la distanță cu pavilioanele urechilor, în care ființa găsea o priză binevoitoare în încercarea ei de a se scinda de neființă. O ureche cordială iese în cale cu un prag labirintic, în care, odată intrată, o sonoritate se învârte atât cât e nevoie pentru a-și regăsi ecoul pierdut și reînnoda cu el o coerență temporar întreruptă. Cel ce te înțelege îți rostogolește în întâmpinare un ghem de însuți atunci când te crezi pierdut în meandrele laocoonice ale
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
reporteri ai războiului din 1877, alcătuiesc un jurnal de campanie, pe lângă care cuvintele ar fi redundante. Linia, culoarea, forma, spațiul nu sunt termeni, ci relații care formează un sistem ce se menține în echilibru datorită unui ritm și a unei sonorități realizate prin armonizarea lor. Și această armonizare este desăvârșită prin implicarea directă, prin comuniunea artistului cu pânza, cu materia. Cézanne trăia culoarea, mergea până la a se identifica cu lucrarea: "Mă simt colorat cu toate nuanțele infinitului. Nu fac decât una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
rostite În contexte adecvate, cuvintele: comunism, bolșevism, Stalin, URSS. După plecarea oaspeților, Îngrozită că au fost rostite cuvintele satanice În casa noastră, mamă a chemat preotul satului să facă o slujbă de purificare a spațiului din gospodăria noastră, pângărit de sonoritatea vorbelor pronunțate”... Și totuși merită să aduc În discuție metamorfozele stranii ale colegului meu de liceu În oglinzile timpului, asemenea unui fir de apă condus de imobilismul principiului fizic legat de relieful politic al vremii: La 27 mai 1993 Alexandru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
bine lucrată din acea perioadă pe care eu o ascultam când eram copil și care îmi plăcea. Eu nu parodiez muzica acelor timpuri, cum fac unii, ci chiar cred în ea și cred că este ok, adică dacă asculți o sonoritate Portishead astăzi, poți să îți dai seama că sună ca un Oschanitzky de pe vremuri. Eu folosesc, de exemplu, muzică cu Margareta Pâslaru, cu Lucky Marinescu, cu Pompilia Stoian, toate gagicile astea care aveau niște voci mișto, care au dispărut pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
trimise în ținuturile morții din Siberia de unde nu se mai întorcea nimeni. Pentru învățători ministerul a stabilit județele în care se vor refugia. Părinții mei au primit o repartiție pentru stabilirea în județul Timiș Torontal. Pe mine m a impresionat sonoritatea numelui “Torontal“. În discuțiile pe care le aveam cu colegii mă lăudam: Știți unde mergem noi? În Torontal! Apoi a început calvarul împachetării. Familia mea deși nu era bogată deținea totuși niște bunuri agonisite într o viață. Aveam 2 ha
UN EPISOD DIN REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Anatol Muşceleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1693]
-
călcâie, trecu printre mese și dispăru în noaptea de toamnă. Cei doi bărbați se așezară față în față, șuvița lumioasă a lui Esenin contra șuviței întunecate a lui Petöfi. Căzură de acord pentru o sticlă de vin, cuvânt a cărui sonoritate avea ceva asemănător în cel puțin trei dintre limbile pe care le practicau separat. Chelnerul, un dolofan jovial, destupă o sticlă, privindu-i insistent pe cei doi clienți care, după părerea lui, aveau chipuri ciudate. Puse cu un zgomot sec
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
La anul o să-mi fii studentă", o anunță pe un ton grav ca pentru a o avertiza. Bereta albastră nu pare să se emoționeze peste măsură. El își accentuează caracterul ex cathedra al interogatoriului: "Și cum te numești?" "Kovalski." Cântărește sonoritatea numelui: "Kovalski, Kovalski.." Fata explică: "Suntem polonezi. Nu e tocmai momentul să fii polonez, dar, în fine..." "Și prenumele?" "Maria-Tereza." "Nume de împărăteasă!" Ea zâmbește modest sub bereta albastră. Între timp, vestitorii primăverii și-au făcut efectul. Nu mai ninge
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a războiului ruso-austro-turc (1735-1739), Mitropolitul Antonie al Moldovei (1729-1739) fusese obligat să însoțească trupele ruse aflate în retragere, ajungând astfel la Kiev. Aici avea să slujească Liturghia în limba română, în fața ucrainienilor între care se afla și Petru. Fermecat de sonoritățile limbii române, Petru întreabă în jur despre Moldova și află despre aceasta, că este o țară în care monahismul ortodox înflorește nestingherit, fără a fi zăgăzuit de guvernarea locală ca în Rusia, sau agresat de vreo confesiune străină a unor
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
tremurate de vântul proaspăt de primăvară. Strălucesc frunzele fragede ale teilor, mirându-se și ele în aerul impregnat de atâta poezie. De unde miraculoasa stare lirică? Zilele de mai conferă un fel de fericire extatică, sunt orologii cu bătăi ritmice în sonorități de finețea rozelor mătăsoase, bucurându-ne cu toții de vrajă și fascinație. Ce frumusețe! Întruchiparea proiecțiilor pictate ale naturii în expansiune, întreaga atmosferă a zidirilor vegetale declanșează în noi euforia de neoprit, cu senzația de umbre mișcătoare ale zeițelor olimpiene. Mâini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
filmului fiind acela de a contopi imagistica high-tech, eroismul mitic și vitalitatea în figura unui "trăgător de elită" care reușește în toate și care va reprezenta modelul, idealul oficial acceptat pentru tineretul din perioada Reagan. Coloana sonoră trece brusc pe sonoritate rock și două avioane de luptă cu echipajele lor decolează în misiune zilnică. Piloții și avioanele de luptă au nume mitice (Ghostrider, Merlin, Cougar, Maverick etc.), iar construcția imaginii utilizează încadrări descentrate, montaj rapid și un montaj sonor de înaltă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
era din ținutul lui Tudor Vladimirescu, acest erou în care vedea simbolul unei revoluții naționale și sociale. Era un orator politic de talent. Chiar într-o conversație banală, Gheorghe Tătărăscu căuta să dea frazei o oarecare ținută literară și o sonoritate retorică. Și-a luat doctoratul în drept la Paris și, întors la Tg. Jiu, s-a înscris în barou și în partidul liberal. Nu a fost niciodată un om de bibliotecă, un pasionat de lectură cum era Duca inteligența lui
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
meditații nu tocmai optimiste asupra efemerității existenței umane pe Planeta Albastră. Grupuri de oameni de toate vârstele ocupau băncile parcului, bucurându-se de frumusețea peisajului și de liniștea binefăcătoare. Populația înaripată a zburătoarelor dădea un farmec în plus locului prin sonoritatea armonioasă a trilurilor dialogate. Era un proces cu dublă acțiune terapeutică: pe de o parte se eliminau toxinele acumulate în sufletele obidite ale oamenilor, iar, pe de altă parte, se încărcau bateriile cu energia necesară viitoarelor lupte cu neprevăzutul. "Noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
toropit de arșiță și de povara anilor, prindea firul cântărilor apostolice doar la ultima silabă, întărindu-le și dându-le girul autorității sale neștirbite. Ceea ce la preot suna: Doamne miluiește se reducea drastic, în interpretarea domnului cantor matusalemic, la două sonorități finale îngânate pe aceeași notă: ...ne... ște... ne... ște! Dar era bine și așa. Babica nu-l mai auzea. Iar în ceea ce privește asistența mortuară, era eliminat, din start, riscul oricărei critici de specialitate. Totul era bine. Și azi, pe alocuri, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de vocație) am înțeles repede că poezia este ceva purtat de veacuri în mine, că ea întrunește câteva daruri esențiale. Sonetul comportă în sine un joc al imaginilor, o succesiune a secvențelor, o atenție încordată, dar armonioasă la accente și sonorități, la finalități și rostire plenară. Sonetul m-a ales pe mine sau eu am ales sonetul? A.B.Cu ceva vreme în urmă (să fie câțiva ani? atât de repede să fi trecut timpul?) v-am ascultat într-o lectură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
că trebuie să scriu, am ales sonetul, el fiind regele armoniei în poezie, remarcabil prin complexitatea lui dusă la extrem. Sonetul comportă în sine un joc al imaginilor, o succesiune a secvențelor, o atenție încordată, dar armonioasă la accente și sonorități, la finalități și rostire plenară. Datele mele interioare și cu datele sonetului au format un angrenaj, un melanj pasionant. Când am înțeles acest lucru, n-am mai avut scăpare și nu am coborât ștacheta decât odată cu încheierea ultimului volum de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de mult evocă femeile lusitane înfățișarea țărăncilor noastre: aceleași mâini așezate în poală, aceleași priviri împăcate, mângâind lucrurile cu o anume blândețe. Vorbesc repede, o portugheză care se aseamănă, la auz, mult cu româna, deși este o limbă cu o sonoritate mai dură, mai puțin patinată. Bărbații povestesc întâmplări hazlii, probabil în batjocură prietenească față de cineva. Din când în când, au scăderi de ton, se lasă o liniște a gesturilor și a privirilor pline de înțeles, ca să izbucnească din nou într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de dialog, așa că își cheamă în ajutor soțul, un ochelarist cu o expresie încremenită, care seamănă cu un contabil pensionat. Omul înțelege că e vorba de Pessoa, dar îi pronunță numele „Psoa”, ușor frustrant pentru mine, obișnuit cu o altă sonoritate a numelui autorului Cărții neliniștirii. (De altfel, am constatat încă în prima zi că portughezii nu spun Lisabona, ci „Lișboa”, aglutinând într-un fel de plăcintă muzicalitatea românească a numelui acestui oraș fermecător.) De ce nu este nimeni la această oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sau fără comentarii marginale, apoi urmează versiunile în engleză, franceză, spaniolă. Un Turn Babel care încearcă să-și reconstituie coerența imemorială prin întoarcerea la „fiorul liric”, în măsura în care acesta reușește să fie transmis unui auditoriu alolingv. Dacă nu, recursul minimal este sonoritatea, muzicalitatea rostirii despre care vorbesc mai mulți scriitori din colonia noastră multinațională. Asta explică filozofia lecturilor: orice limbă, oricât de marginală, „urcată” în Expresul Literar, trebuie să se facă auzită, pentru că înseamnă o valoare spirituală: nici o „așchie” nu poate lipsi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]