9,106 matches
-
citea lesne în priviri nedumerirea. - Unde sunt?, întrebă ea dintr-odată. Unde sunt și cum de am ajuns aici? Tânărul rămase ca trăsnit, mut și țeapăn, încremenind locului. Chipul i se făcuse numaidecât alb ca varul, iar un fluid de spaimă îi fâlfâi tare, pentru o clipă, în stomac. Victoria, în pat, era din ce în ce mai neliniștită. - Șerban, dar te-am întrebat ceva, unde mă aflu? De ce sunt așezată pe pat? Ia așteaptă o clipă, eu doar eram în cealaltă cameră, nu aici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
va avea loc marele eveniment: lansarea celor două volume de poezie semnate de mine.” Și numai gândindu-mă, simțeam cum mă sugrumă emoția, cum Încep să-mi tremure mâinile și picioarele. Era prima lansare și nu știam cum să procedez, spaima era mai puternică decât mine. „Fie ce-o fi!” Mi-a spus că pot suna la „ea” fără nici o problemă. I-a povestit despre mine, despre scrierile mele și despre prietenia sinceră, deosebită care s-a legat până la urmă Între
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Întâlnirea (6 ianuarie 2003) A fost o noapte agitată, plină de frământări, Întrebări...după câteva zile În care sufletul nostru s-a chinuit, zbuciumat, fără a găsi drumul către liniște și Împăcare. Totul a Început cu ceva vreme Înainte de Crăciun. Spaima și disperarea puseseră stăpânire pe mine. Toată lumea se pregătea pentru sărbătorile de iarnă. Numai eu, suflet singuratic, aveam să mă Închid În castelul meu de cleștar și cu inima strânsă, neîmpăcată - urma să aștept trecerea sărbătorilor și intrarea În noul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
stârnești și pe ceilalți pe care cu chiu cu vai am reușit să-i amăgesc cu te miri ce. Dar ce credeți?! că eram singura gură În casă? Da de unde! Miau luat-o Înainte Încă șase-șapte guri, care au băgat spaima În mama, care se căina mereu și se Întreba: ”De unde Doamne, să fac rost de atâta mâncare?!” Și credeți voi că aceste făpturi făceau cea mai mare gălăgie? Greșit! Total greșit. La casa noastră, cel mai tare urla săracia. Pe la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fiind prins Într-o cursă din care nu se putea opri. Momentul ce s-a crezut Înflăcărat s-a stins Încet, lăsând loc unei blânde tristeți. Ce se va mai Întâmpla?! Pașii se Îndepărtau tot mai mult. Nimeni nu vedea spaima cuibărită În ochii candizi ce s-au lovit violent de o lumină străină. A urmat așteptarea! Și, cum nimeni n-a auzit tainica-i chemare, s-a așezat pe bordură sperând! Pusă În fața vitregiilor vieții: frig, foame, nepăsare, a Învățat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În stare să zbor... Ce m-ar putea Împiedica? Atât de mare este forța fericirii. Niciun mormânt n-ar rezista În fața dorinței mele...” Și dintr-o dată, ca un automat, s-a ridicat, a privit În jur cu ochii măriți de spaimă, cu fața lividă, din care se scursese tot sângele - și parcă chiar ultima scânteie de viață și a Început să alerge după un tren care se pusese În mișcare, un tren care semăna mai mult cu o nălucă, cu un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tenebrele timpului.” ( ca o seară de jertfă) În cursa pentru „vârful lanțului trofic“ (o specie temută de „prădători”) Să fie ei aleșii? Umbrele trecutului par a fi atât de pregnant reflectate În oglinda viitorului. Să trăim În fiecare zi cu spaima Întunericului? Întuneric a fost la Început și “mii de ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă”. (La Steaua - Eminescu) Întotdeauna va exista o prăpastie. Nimic nu e nou sub soare și prăpastia s-a adâncit tot mai mult, de când
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu mă Înscrii la liceu, vei muri de mâna mea!” Și cu un gest necugetat, am pus mâna pe un cuțit cu care tăia zarzavatul În bucătărie. M-am oprit În loc și o priveam pe Karina cu un sentiment de spaimă Întipărit pe față. A Început să râdă. Stai liniștită! nu eram eu capabilă de un asemenea lucru, lipsit de orice măsură. Doamne, iartămă! Am vrut doar s-o atenționez și să-i arăt că sunt foarte hotărâtă să nu renunț
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
De unde să știm noi că tocmai În acel moment Își făcea rondul, exact În locul respectiv... un milițian. Cine e? Stai pe loc! Am auzit o voce fermă, bărbătească, venind dinspre stradă. Sunt elevă! Sunt elevă! se auzea vocea Încărcată de spaimă și aproape plângăcioasă a colegei mele. Cum ai ajuns aici În stradă, la ora asta? Ai sărit gardul? Ești singură sau mai este cineva cu tine? Și tonul milițianului devenea din ce În ce mai autoritar, mai plin de sine. Sunt singură! Cu cine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vrea să fiu!? Încerca colega mea să mintă cât mai bine pentru a fi crezută. Nu te cred! Hai să mergem În curtea școlii să vedem dacă mai găsim pe cineva! Auzind această ultimă hotărâre, pe T. a cuprins-o spaima și inima, săraca, a intrat Într-un zbucium fără precedent ( după cum mi-a povestit mai târziu). Mintea Îi lucra febril și Încerca să găsească o portiță de scăpare. Școala avea o așezare În forma literei “U”. Cancelaria se afla undeva
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
chiar dacă nu ți-am văzut chipul, dar realizez că asta nu mai are nicio importanță atât timp cât ai reușit să-mi invadezi sufletul. Tragic de singură, spuneam odată pierdută În acest labirint al singurătății, această sugrumare lentă care mă Îngheață de spaimă. Zilele sunt pline de surprise. Și iată, pe neașteptate, cineva s-a strecurat În spațiul meu claustral, aducând curenți calzi, blânzi, producând adevărate tulburări În sufletul meu nedumerit. Totul s-a schimat și se schimbă cu fiecare clipă. Cu fiecare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și neant... ( din jurnalul Arianei Bronte, o fată frumoasă, de o mare gingășie sufletească, care a fost nevoită să Îndure toate provocările destinului...) “Nu credeam că viața mă va arunca de undeva de sus, Într-un loc Întunecat, bântuit de spaime și oameni lipsiți de suflet. Am terminat facultatea la București doar cu câteva luni Înainte de revoluție ( care revoluție?), o minciună sfruntată pentru cei creduli...și Înainte ca societatea să devină un loc al răfuielilor și al luptei pentru putere. La
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am Îmbrăcat În mare grabă, mi-am luat geanta și sacoșa ( acestea fiind toate bunurile mele) și am plecat spre gară. Era o zi de toamnă, Însorită ( 13 octombrie 1989), plină de culoare și promisiuni. Pe măsură ce mă apropiam de Tulcea, spaima mea creștea tot mai mult. Tot ce știam despre acest oraș era că se află undeva la capătul țării și este Înconjurat de apă, Dunărea fiind la numai doi pași. Mă gândeam că și În oraș se circulă cu barca
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În primele zile n am dat importanță acestui aspect, venind acasă obosită, după primul contact cu ferma și resposabilitățile ce mă așteptau. După două săptămâni, teama a pus stăpânire pe mine. Când se apropia noaptea, intram Într-o stare de spaimă și sevraj. Timp de trei ani, am trecut prin acest infern. Nu reușeam să adorm decât atunci când apăreau zorii și vedeam o scânteie de lumină, apărând la fereastră. Gândul că cineva va intra peste mine și mă va ucide mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lucrărilor prestate de acesta (Închiriase IAS ului, zece tractoare performante aduse de la moldovenii de peste Prut), salvând unitatea de la faliment). Când a deschis ușa și a făcut doi pași spre noi... am observat că avea ochii roșii și o stare de spaimă Întipărită pe față. A apucat să-mi spună că se simte foarte rău și În secunda următoare a scos un răcnet Înfiorător, căzând cu capul pe birou și zbătându-se Între viață și moarte. Am ieșit ca un automat În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pierderea celor două ființe dragi, am ajuns să-mi petrec restul zilelor la țară, alături de părinții mei. Cea mai mare problemă erau atacurile de panică și insomniile. Nu doresc nimănui să trăiască cu acest sentiment al morții imediate, cu această spaimă devoratoare. Imposibil de Îndurat!. Tata a fost un om rafinat, umblat prin lume, având diverse funcții. Ah! Trebuie să amintesc că a făcut doi ani de teologie, unde se plăteau biruri grele. Asta se Întâmpla Înainte de război. Motivul pentru care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nici zei nu sunt!? Aproape că mă cuprinde frica. Și mergem mai departe cu filozifia... Curajul lucid de a Îndura teama existențială chezășuiește posibilitatea misterioasă de a dobândi experiența ființei. Căci nu departe de teama existențială, În calitatea ei de spaimă În fața abisului, locuiește sfiala. Ea luminează și oblăduiește acel loc de sălășluire al ființei umane Înlăuntrul căruia curajul rămâne să se simtă acasă În ceea ce este durabil(...). ... Singura calitate a omului este aceea de gânditor și rostitor al ființei. Omul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cea norocoasă, se împlinea pe zi ce trece, la minte și la trup. Deși trecuse bine de cinzeci de ani începuse să semene cu o adolescentă, se subțiase, organele interne îi întineriseră, cu câteva luni în urmă avusese chiar o spaimă, i se părea că a rămas gravidă, dar cum nu se întâlnise de mult cu iubitul ei ficțiune, poate chiar de o jumătate de an, el îi spusese doar că este foarte ocupat, o spusese atât de frumos: "Tu nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la ea, ar trebui să fac ceva, totul a înțepenit, suntem statui de piatră, statui de nisip, o gălăgie cumplită umple casa, au venit vecinii, când au venit vecinii, și de ce, cine i-a chemat, copila se uită desfigurată de spaimă la mama ei, stă undeva într-un colț, ceilalți copii plâng înghesuiți în brațele unei femei mătăhăloase, cineva să cheme salvarea, răcnește tatăl meu, de mult a mers cineva după ea, zice un glas de om, altul a pornit în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pentru prima oară, nu s-a putut abține să exclame: "Ea e muma pădurii?" Nu uit zâmbetul senin al bunicii uitându-se cumva drăgăstos spre ea și spunând: Da, eu sunt muma pădurii". Aceste vorbe au avut darul să alunge spaima care mă cuprinsese și m-au asigurat de frumusețea nemăsurată a bunicii. Ea semăna cu acei copaci bătrâni împodobiți de scoarța aspră, de imensitatea coroanelor și de acel vuiet din interiorul copacului pe care nu-l poți auzi îmbrățișând copaci
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
modelului filosofic european stă în felul în care vor fi tratate națiunile și minoritățile în viitorul stat federal. Dacă acestea se vor simți în spațiul lor natural, cu toate drepturile fundamentale asigurate, cu un nivel de trai decent și fără spaima conflictelor și a războaielor, așa cum se simt australienii de toate etniile pe continentul lor, modelul cultural european își va fi găsit nucleul tare în programul iluminist, cel al societății transparente, dezvoltat în programul postmodern prin pluralismul cultural și relativismul scientist
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de partid. Aceștia nu prea îl credeau pe cuvânt, li se citea frica din ochi, dar nu voia să le-o exploateze, se săturase și de acest joc, nu-i mai producea niciun fel de plăcere, odată, la începuturi, văzuse spaima în ochii unui inginer-șef, frica omului îi făcuse o plăcere nemaipomenită, începuse să o caute în ochii celor care îl însoțeau, mergea pe fir, arătând cu degetul, ca și cum acesta ar fi spus: "cald, fierbinte", ca în jocurile de-a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
inginer-șef, frica omului îi făcuse o plăcere nemaipomenită, începuse să o caute în ochii celor care îl însoțeau, mergea pe fir, arătând cu degetul, ca și cum acesta ar fi spus: "cald, fierbinte", ca în jocurile de-a v-ați ascunselea, spaima din ochii inginerului-șef funcționa ca un miros care îl ducea direct la destinație, și așa fusese, au ajuns pe platforma cu utilajele pregătite pentru export, erau cel puțin douăzeci de lăzi uriașe, sigilate, cu etichete în trei limbi, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în dormitor și o găsi pe Ina într-o stare exasperată, intră în panică. Nu bănuia că soția lui poate suferi atât de mult din pricina celor aflate la spitalul din Pitești. Nu știa că ea purtase tot drumul spre casă spaima destăinuirilor. Îi fusese imposibil să se despovăreze de mărturisirea Olgăi. O ținuse într-un plâns continuu, marcată de o tristețe care depășea orice limită. Alex îi respectă încercarea prin care trecuse, dar se întreba în sinea sa: oare merită Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ființa ca Mihăiță să priceapă că prezența lui Vișinel nu impieta cu nimic atmosfera din familia lor și că el nu va fi pus niciodată pe planul al doilea. Oare putea el să înțeleagă acest lucru!? se întreba ea cu spaima ce o urmărea ca o umbră. Soții aveau suficiente motive să reflecteze la situația nou creată. Imprevizibilul putea lucra în voie, mai ales că mijloacele lui Alex și ale Inei erau atât de reduse pentru a calma, aclimatiza și pondera
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]