55,270 matches
-
complet vid, parcă secătuit; la Barba, de asemenea, nisipul marchează trecerea timpului subiectiv, timp al participanților-spectatori. Acesta este rolul care ne-a fost încredințat și care ne-a bucurat. Nici prea activi, nici complet pasivi. Suntem apoi invitați la ultimul spectacol al lui Odin, Visul lui Andersen, spectacol inspirat din acele basme daneze pe care în Danemarca nu e om să nu le știe pe de rost, basme ce istorisesc întâmplări cumplite ori duioase, reunite de actorii lui Odin cu ajutorul cântecelor
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
asemenea, nisipul marchează trecerea timpului subiectiv, timp al participanților-spectatori. Acesta este rolul care ne-a fost încredințat și care ne-a bucurat. Nici prea activi, nici complet pasivi. Suntem apoi invitați la ultimul spectacol al lui Odin, Visul lui Andersen, spectacol inspirat din acele basme daneze pe care în Danemarca nu e om să nu le știe pe de rost, basme ce istorisesc întâmplări cumplite ori duioase, reunite de actorii lui Odin cu ajutorul cântecelor și al dansurilor, al cuvintelor și al
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
unor manechine care ne trimit, poate, la vremea copilăriei, când am fost cu toții cititori ai basmelor lui Andersen. Însoțiți de imaginea noastră de astăzi, reflectată de oglinzile de deasupra capului, și având dinaintea ochilor propriile dubluri, ne cufundăm în acest spectacol care îmi amintește o frumoasă definiție a lui Lucian Raicu: "poezia este gândire concentrată". În sensul acesta, Visul lui Andersen este într-adevăr poezie, acea poezie care iese din strânsoarea determinismelor logice și care "pune în libertate cuvintele", cum spunea
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
apropiere de Cotonou, în Bénin, Ouida, unde erau adunați viitorii sclavi ca să fie îmbarcați pe corăbiile morții ce luau drumul Americii. Ceva mai departe, în micul muzeu al satului, descrierile acestor călătorii ofereau detalii desprinse din acest infern uman. În spectacolul lui Odin, spectrul bătrâneții și imaginile morții circulă ca o temă cu variațiuni, imprimând totodată ansamblului un soi de lejeritate ludică, de exaltare poetică, concluzie a acestei tulburătoare călătorii, a experienței pierderii și regăsirii de sine. Visul lui Andersen este
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
antidot carnavalesc împotriva spaimei! Diminețile, ni se fac daruri; Odin ne dăruiește un concert cu cântece și vechi bucăți muzicale ce par extrase din frizele "stâncii" cioplite cu grijă în timp - dansul lui Catherine din Cenușă și multe altele - sau spectacole pentru copii, de care se ocupă un tânăr pe nume Kai, intrat de curând în rândurile trupei lui Odin, căreia îi aduce o energie proaspătă; sau proiecția, nespus de emoționantă, a unei performanțe daneze din anii '68. Revăzând-o astăzi
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
de încântare suntem. Nu ne mai rămâne decât să sperăm că nu vom asista niciodată la un divorț! Aici totul vorbește despre teatru și despre oraș, reunite cu acest prilej. După ce vedem, cum au văzut toți copiii din Holstebro, un spectacol brazilian, scânteietoare metamorfoză de obiecte și de ființe, ne îndreptăm spre expoziția omagială dedicată lui Odin, organizată de o artistă daneză, Caroline Vallejo, în cadrul muzeului orașului, unde au fost adunate cadouri, scrisori, afișe trimise "con amore" - titlu sub care sunt
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
o descopăr scăldată în soare, atunci când ajungem până pe coastele cele mai înaintate în mare. Peisaj aspru, cu mori de vânt la tot pasul și cu o biserică albă în care macheta unui vapor, atârnând din plafon, amintește de vaporașul din spectacolul lui Odin: înrudire a teatrului cu țara unde a fost primit! Coborâm pe faleze abrupte și jos, pe plajă, ne așteaptă o masă imensă dispusă în arc de cerc, în timp ce o orchestră de modă veche cântă, cu fața spre mare
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
primit! Coborâm pe faleze abrupte și jos, pe plajă, ne așteaptă o masă imensă dispusă în arc de cerc, în timp ce o orchestră de modă veche cântă, cu fața spre mare. Ambianță felliniană! Îmi dau seama că dacă, uneori, dorința de spectacol slăbește, teatralizarea adecvată a unui eveniment o reaprinde cu o nesperată forță. Nu joci, dar te afli dintr-o dată prins într-un dispozitiv teatral și iată-te cuprins de acea febră subtilă a statutului de spectator, pentru o clipă destabilizat
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
și rafinat, el se simte în lumea artei ca peștele în apă. Intrarea într-un castel din Salzburg îi prilejuiește scrierea unor rînduri în care contemplația superioară se întîlnește cu erudiția și cu rafinamentul artistic: "La castel domnește un paradoxal spectacol de contraste ce hrănește și încîntă ochiul minții, ca o frîntură de oglindă ruptă dintr-un gran teatro del mundo. Istoria veche dăinuie, teatral de vie, în toate ungherele; locatari de mult răposați bîntuie cu blîndețe prezentul, privind trecerea ceasurilor
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
lor precar în spațiul convențional al pînzei, aceste obiecte modifică definitiv înseși mecanismele percepției. în loc să le citească utilitatea și să le evalueze în consecință, ochiul percepe forme, descifrează structuri, cîntărește densități, vibrează tactil și jubilează festiv ca în fața unui mare spectacol. Ion Dumitriu nu rămîne, însă, nici la acest nivel. Limpezimea și sobrietatea noțiunilor se topesc încet în ambiguitate și în mister. Un imens sentiment al solitudinii învăluie totul și în imagine se instalează aburii melancoliei. Dincolo de convenții și de rigorile
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
Katona din Budapesta, Compania Silviu Purcărete, Kungliga Dramatiska Teatern din Stockholm și Teatrul Sao Joao din Porto. Teatrul Bulandra, ca unic teatru membru al Uniunii Teatrelor din Europa, a fost invitat să prezinte în zilele de 26 și 27 noiembrie spectacolul Oblomov după Goncearov, de Mihaela Tonitza Iordache, în regia lui Alexandru Tocilescu și scenografia lui Dragoș Buhagiar. Cele două reprezentații au avut loc la Teatrul Rivoli. Un teatru aparținând de Primăria orașului, cu o capacitate de 800 de locuri, nu
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
acest proiect ambițios: directorul Ricardo Pais, directorul executiv José Luis Ferreira și ceilalți manageri: Francisca Carneiro Fernandes, Salvador Santos, Maria Joăo Teixeira, Helder Sousa ș.a. Directorul executiv al Festivalului, domnul José Luis Ferreira a venit la București și a văzut spectacolul de la sala Toma Caragiu. Regia, scenografia, muzica, actorii și-au spus cuvântul. Un adevărat regal pentru José, care a intuit că magia acestuia va reverbera în sufletul spectatorilor lusitani. La Porto, montarea a durat două zile și două nopți, presupunând
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
zile și două nopți, presupunând un efort uriaș din partea tuturor: personal tehnic, regizor, scenograf; a treia zi s-au instalat luminile, s-a repetat textul pentru subtitrarea în portugheză, a urmat chiar o repetiție generală în dimineața primei zile de spectacol. Sala de la Rivoli Teatro s-a încălzit brusc odată instalate scena circulară din bușteni solizi, grădina cu iriși mov, măsuța și scaunele, fântâna arteziană, cortina cu căsuțele din Oblomovka, cu fumul ieșind prin coșuri... Și a urmat prima seară. Spectacolele
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
spectacol. Sala de la Rivoli Teatro s-a încălzit brusc odată instalate scena circulară din bușteni solizi, grădina cu iriși mov, măsuța și scaunele, fântâna arteziană, cortina cu căsuțele din Oblomovka, cu fumul ieșind prin coșuri... Și a urmat prima seară. Spectacolele au fost programate târziu la Porto: ele încep la 21.30 și se termină mult după miezul nopții. Sala nu a fost plină. Aflu că e greu să faci publicitate. Teatro Rivoli funcționează part-time, se închiriază sala, iar celălalt teatru
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
2 noaptea aplauzele nu mai conteneau. Actorii, obosiți, dar fericiți apreciau calitatea acestui public generos. Culeg câteva impresii din partea directorului José Luis Ferreira. "Oblomov este un mic diamant în acest festival. Tot ce am văzut aici m-a impresionat: un spectacol coerent, sensibil, bine construit. Dramatizarea după roman este foarte bună. Personajele Oblomov, Zahar, Psenițâna impresionează, sunt caractere puternice, bine adaptate la scenă. Toți spectatorii care la început oftau: vai, durează 3 ore, ieșeau din sală fericiți, cu ochii scăldați în
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
este foarte bună. Personajele Oblomov, Zahar, Psenițâna impresionează, sunt caractere puternice, bine adaptate la scenă. Toți spectatorii care la început oftau: vai, durează 3 ore, ieșeau din sală fericiți, cu ochii scăldați în lacrimi. Mihai Constantin e strălucitor. E un spectacol oarecum straniu pentru spectatorii din Portugalia. Au venit foarte mulți tineri. În 1974, când a luat sfârșit dictatura lui Salazar, peste 45 % dintre locuitorii Portugaliei erau analfabeți. În treizeci de ani a trebuit reconstruit totul. Societatea. Educația. S-a creat
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
Dar tinerii, ca pretutindeni, iubesc televiziunea, DVD, computerul, ascultă muzică hard. E greu să-i convingi să vină la teatru. Și totuși, în cele două seri cu Oblomov au fost foarte mulți spectatori tineri. S-a petrecut un miracol. Acest spectacol prezenta o tradiție necunoscută de acești tineri, ei au venit și au văzut ceva ce n-au mai văzut niciodată până acum, și totuși le place. Am vorbit cu ei. Se simt tulburați. De imagini, de lumină, de atâtea stări
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
văzut ceva ce n-au mai văzut niciodată până acum, și totuși le place. Am vorbit cu ei. Se simt tulburați. De imagini, de lumină, de atâtea stări pe care le creează personajele și nu în ultimul rând de limbă. Spectacolul, bine subtitrat în limba portugheză, era urmărit de spectatori, dar era și altfel înțeles. Există cuvinte în limba română care sunt pronunțate cu un anumit accent și acest accent se regăsește în portugheza vorbită în Porto, deci nu la Lisabona
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
nu la Lisabona, nu la Sintra, nu în Algarve, doar în Porto. Și încă ceva: aceste cuvinte, accentuate identic în limba română și în limba portugheză erau cuvintele cele mai tulburătoare din text. De aceea le-a plăcut. Au înțeles spectacolul." Plouă mărunt peste orașul Porto, podurile semețe au găuri mici a căror utilitate ne scapă la prima vedere: nu servesc pentru iluminarea orașului, ci pentru instalarea undițelor. Oameni tăcuți, cu undițele înfipte în poduri moderne, așteptând ca peștele să muște
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
uriaș numărul veleitarilor. Trebuie să spunem că aceștia nu raționează chiar atît de absurd pe cît s-ar părea: în secolul XX, sistemul de cîștigare a notorietății literare a purtat pe culmile gloriei efemere mii de mediocrități. Prin cinematograf, prin spectacole TV, dar mai ales printr-o înflorire industrială a prozei de consum, literatura-divertisment ocupă de acum avanscena. în astfel de condiții, ideea potrivit căreia literatura ar reprezenta cel mai rapid mijloc de a atinge celebritatea continuă să facă o carieră
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
unor reviste mortal de plicticoase (cum ar fi Contemporanul. Ideea Europeană). Pentru cei care nu mai știu care e pulsul studențesc, Cronicarul citează chestiunile mai generale din rubrica "folclorică" anonimă și, presupun, colectivă Ne plac / Nu ne plac: " Ne plac - Spectacolele de lectură de la Act, lansările din Cărturești, cu ceai cu tot, intelectualii relaxați, cărțile scrise pe bune, fără textualisme de carton. Nu ne plac - Colegele care vorbesc cu faaatăăă, tinerii scriitori români care se documentează intens asupra drogurilor, ca să producă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
Marină Constantinescu Pe 28 noiembrie, încercînd să evadez din realitatea deloc roza pe care o traversez, am ales să merg la un spectacol cu o poveste tulburătoare: Roșe de Martin Sherman, cu Rodica Negrea, la Teatrul Act. O poveste, una din sutele de mii de pe acest pămînt. O poveste mai tare, însă, decît a mea, de exemplu. Am pus prezentul fierbinte în paranteză
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
care nu trebuie să se mai repete. Vorbe, teorii. Se repetă, însă, în zeci de replici, oribile, detestabile, oriunde întorci capul. Mii și mii de oameni sînt îngenuncheați și tîrîți în disperare, în umilință, în moarte. DE CE? Am văzut, așadar, spectacolul Roșe la Teatrul Act. Un one-woman-show susținut de o actriță mare, specială, cu un destin artistic interesant, dar nu pe masura forței, vulnerabilității și preciziei interpretative: Rodica Negrea. O actriță cu un debut impresionant, o actriță care a jucat roluri
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
pe care avea textul. Am văzut în acea zi de primăvară, într-o liniște absolută, în matele unui București aiuritor o mare actriță, cu un potențial uriaș, cu o minuție și cu o precizie în interpretare care m-au îmbogățit. Spectacolul Roșe care este acum în repertoriul Teatrului Act și pe care l-am văzut pe 28 noiembrie - ca să simt, încă o dată, cît de greu le-a fost unora și să uit de timpul meu și de încercările mele mărunte - spectacolul
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
Spectacolul Roșe care este acum în repertoriul Teatrului Act și pe care l-am văzut pe 28 noiembrie - ca să simt, încă o dată, cît de greu le-a fost unora și să uit de timpul meu și de încercările mele mărunte - spectacolul finit Roșe, în regia Lianei Ceterchi, mi s-a părut că a pierdut tocmai prin faptul că este mult prea elaborat acum. Prea jucat, dacă pot să spun așa. Se diminuează cumva emoția aceea frusta, directă, care mi-a amorțit
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]