KorAP: Find »[drukola/base=speria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...463 >

11,560 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

Domnișoara Warren deschise poșeta și Începu să-și numere banii. Deasupra capului ei, un ceas bătu jumătatea de oră. Trenul pleca În trei minute, dar ea nu permise nici o clipă să i se vadă disperarea: orice emoție l-ar fi speriat pe om. — Optzeci de mărci, spuse ea, și dă-i șefului cât vrei. Vei lipsi doar zece minute. — E un risc mare, spuse hamalul, dar Îi permise să-i Împingă bancnotele În mână. — Ascultă cu atenție. Te duci pe Kaiser

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
visat. Râse nervos. Am visat că te-am agățat și te-am luat la o plimbare cu mașina și, brusc, urma ca tu să... Făcu o pauză și evită subiectul. M-am simțit excitat de tine. Ea Începu să se sperie, ca atunci când un cămătar s-ar apleca peste tejghea și s-ar apropia foarte ușor și inexorabil de subiectul achitării datoriei. — În vis, spuse ea. Dar el nu-i dădu importanță. — Apoi a venit un Însoțitor și m-a trezit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și fierbea, iar doctorul zâmbea În sinea lui. Când se apropie de el, putu vedea mai bine ce fel de zîmbet era - vag și sentimental. Părea cu totul nepotrivit. — Scuzați-mă că mă adresez dumneavoastră, spuse ea umilă și puțin speriată de respectul lui țeapăn. El se Înclină și Își puse mâinile Înmănușate În gri la spate. Tânăra zări o gaură la degetul mare al mănușii. — Mă Întrebam... ne Întrebam... dacă n-ați vrea să luați cina cu noi diseară. Zâmbetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
să nu fie conștientă În fiecare clipă de scrisoarea pe care o avea În palmă. Soldatul o conduse Înăuntru blând și politicos, apoi trase ușa fără s-o Încuie. — Ce vor? Întrebă ea. Nu trebuie să pierd trenul. — Nu fi speriată, spuse el. O să le explic eu și or să-ți dea drumul În cinci minute. Trebuie să-i lași să te percheziționeze, dacă asta vor. Au luat scrisoarea? Nu. — Mai bine dă-mi-o mie. Nu vreau să te bag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Dr. Czinner era la fereastră. El șterse de abur partea dinăuntru cu palma și privi printre schijele de gheață. — Nu, spuse el, este o locomotivă de pe cealaltă linie. Cred că schimbă locomotivele. Asta o să le ia ceva timp. Nu fi speriată. Oh, nu sunt speriată! spuse ea, așezându-se iar pe locul tare. Prietenul meu va apărea curând. Atunci ei or să fie cei speriați. E bogat, Înțelegeți? — Așa? spuse doctorul Czinner. — Da, și pe deasupra e și important. Conduce o firmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
dr. Czinner. — O să Înceapă să ningă iar, spuse ea și plecă de lângă fereastră. Brusc, nu mai putut să-și ascundă nedumerirea: — De ce au nevoie de mine? Pentru ce mă țin aici? El o asigură: — E vorba de o greșeală. Sunt speriați. Au fost mișcări de stradă În Belgrad. Pe mine mă vor, asta-i tot. Dar de ce? Sunteți englez, nu-i așa? — Nu, sunt de-al lor, spuse el cu o oarecare amărăciune. — Ce ați făcut? — Am Încercat să schimb lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

acum patru săptămâni. Nu cred că o să se dea la un proaspăt căsătorit, i-am spus, deloc Îngrijorată. —Să nu crezi că dacă sunteți căsătoriți, asta o să o oprească pe Sophie. Ea se Încurcă numai cu soți. N-o mai speria pe Sylvie! interveni Milton, tot Împiedicându-se În urma noastră pe tocurile lui Înalte. Ne vedem mai Încolo, că tocmai l-am zărit pe adevăratul David Bowie. Spunând asta, Milton o luă Înspre grădină, cu un mers destul de nesigur. În vremea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Hunter la Paris. Phoebe Îl văzuse la Londra. Hunter mă mințise În față și, mai rău, dăduse vina pe cineva nevinovat, pe creierul rarefiat al unei femei Însărcinate. Îmi tremurau mâinile. „Poate că mă Îmbolnăvesc de scleroză multiplă“, m-am speriat eu, privindu-mi degetele tremurânde. Poate că soțul meu mă făcuse să mă Îmbolnăvesc de scleroză multiplă prin activitățile sale de distracție la hotel, atât de lipsite de considerație la adresa mea. Asta era groaznic. Ce să fac? Să-l sun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
chicotind. Giles m-a pus să jur că o să păstrez secretul. Era nebun după ea. A intenționat de la Început să-i dăruiască bijuteria aia, dar știa că dacă ar fi părut foarte interesat de persoana ei, Lauren s-ar fi speriat și ar fi dat bir cu fugiții. În afară de asta, tu mi-ai dat informații neprețuite despre sentimentele prietenei tale, care, normal, ajungeau de Îndată la urechile lui Giles. Sunt sigur că nu ai fi fost de acord cu asta dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

deoparte în tehnoredacție. Singurul tipar în ceea ce privește moartea în leagăn este că fenomenul tinde să se amplifice toamna, pe măsură ce vremea se răcește. Acesta e faptul pe care șeful meu vrea să-l scoatem în față în primul episod. Ceva care să sperie lumea. Cinci copii, cinci episoade. În felul ăsta, îi facem pe oameni să citească serialul cinci duminici la rând. O să promitem că vom explora cauzele și tiparele legate de sindromul morții infantile subite. O să ținem trează speranța. Unii încă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pe toți cei din jurul meu. Și polițaiul zice: — În după-amiaza asta am luat-o în stăpânire pe Mona vreo două ore. Am și machiat-o un pic, doar ca să pun vraja la încercare și să mă răzbun pentru că te-a speriat. Polițaiul se apucă de prohab. — Extraordinar! Uite că am erecție din cauza ta. Sună sexist, zice, dar întotdeauna mi-am dorit să am penis. Nu am chef să aud așa ceva, zic. Și Helen zice - prin gura polițaiului - zice: — Cum te urc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

oblonul ridicat. Vreau să-l țin în brațe strînge bătrîna cu amîndouă mîinile coșul de nuiele, acoperit cu o broboadă. Ne incomodați, de ce nu vreți să înțelegeți?! Ce-i în coș? Tonul aspru al șoferului și, mai ales, întrebarea o sperie pe bătrînă, care se retrage, merge la burta mașinii, bagă coșul într-o margine, face un gest de mîngîiere cu palma pe sub broboadă murmurînd ceva, după care se întoarce să urce. O familie cu doi gemeni, fiecare cu cîte un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai eficientă decît coniacul. Rîsul femeii, semn că i-a descoperit momentul de cădere, aduce în mintea lui Radu imaginea găleții răsturnate și-i trimite în urechi amintirea înjurăturilor lui taică-său, dimpreună cu zornăitul lanțului, cînd vaca s-a speriat și-și scutură coarnele. Gheorghe, Gheorghe, nalt cît bradu' rîdea mama lui, mărunțică de nu se vedea de după tufele de trandafiri, pe lîngă care venea în fugă de la bucătărie și se repezea să mîngîie vaca pe burtă, dînd un cot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și vă-ntoarceți cu bani pînă la închidere spune fata pornind spre casă cu sentimentul celui care părăsește "locul crimei". Și dacă nu mă întorc? o necăjește Mihai, pus pe glumă, că dacă tot plătește atîta coniac, măcar să se amuze. Speriată de ideea că Mihai pregătește, cu cinism, terenul pentru a începe scandalul, să dea vina pe proasta organizare a interiorului și mai ales a căilor de acces, fata se întoarce spre el, supărată: Vă rog! Am și alte treburi. Totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Hm!... Femeile! Da, femeile. Ia spune, întoarce privirea spre Mihai îți plac femeile? Roșu tot, cu obrazul gata să-i plesnească, Mihai tace. Cum a fost în tabăra de la Poiană? vine întrebarea promptă a lui Săteanu. Ce te uiți așa speriat la mine? Secretarul vostru de partid de la combinat a cam strîmbat din nas cînd a primit solicitarea de la tovarășa Prisecan se pare că nu prea le-au plăcut piesele tale despre viața de uzină. "Ba-l trimiți!" i-am strigat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu o pelincă dintr-un finet decolorat, udă fleașcă, neîngrijită... Într-o perioadă cînd hăituiam și eram hăituit, brusc, m-am trezit față-n față cu ea: un Gulliver și un pitic. "Așa arată un copil?!" mi-am zis stupefiat, speriat de-a binelea, gata să fug, dar a întins o mînă mică spre mine și, fără să înțeleg, am luat-o în brațe. Aveam un palton grozav, din șiacul cel mai bun, cu un guler mare, brumăriu... Cred că gulerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care începe să dea înapoi. Dacă-i atît de greu să legi două vorbe în latină, spune femeia cu glasul frînt, vrînd să cîștige timp, să ajungă la ușă învață, măcar, că trebuie să-ți scoți căciula cînd... adaugă ea speriată de-a binelea, dar prea tîrziu: bărbatul i-a prins deja umerii între palme și o apropie, învăluindu-i gura într-un sărut brutal, chinuitor de lung, transformat apoi încet-încet într-o degustare, căreia femeia, răscolită deja de trupul înfierbîntat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
e foame... Ăsta da! Le poate spune: sînt tatăl vostru... Discret, bătrîna duce mîna stîngă la ochi, să și-i șteargă. Întoarce privirea ca din treacăt spre bărbatul de lîngă ea și, văzînd că o privește încruntat, cu ură, se sperie: Domnule Teofănescu!?... Profesorul coboară privirea, pufnește apăsat pe nări, scutură din cap și murmură: Vremurile, doamnă. Nimănui nu-i este dată mintea de pe urmă. Și chiar de ne-ar fi dată, cît sîntem tineri, tot avem impresia că vom moșteni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
grijă. Nu te văd eu pe tine aruncînd cinci mii pentru diversitate rîde ea. Dar să revenim la ale noastre schimbă tonul prompt, devenind gravă. Cînd ai sfîrșit discuția, i-ai strigat Doinei: "pui de cuc". De ce? Mihai se uită speriat spre Maria. Te-am întrebat repetă femeia pe un ton grav ce te-a făcut să-i spui așa? Momentul crucial al inspirației strînge Mihai din umeri. Nu, Mihai, clatină Maria din cap vreau să știu de ce. Cred că i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Face un pas, lasă schiurile și bețele lîngă perete, închide ușa, trage nervos ochelarii în jos, pe gît, și-și rotește privirea peste cei din sală, așteptînd. Aura! strigă el, parcă să-și dezghețe buzele. Pasagerii continuă să se uite speriați spre el. Apoi, încet-încet, întorc privirile unii spre alții. Aura!! strigă bărbatul din nou. Nimeni nu scoate o vorbă; o nedumerire generală plutește pe chipurile tuturor. Doar Lazăr, recunoscîndu-l pe Radu, se ridică de pe scaun și-i vine în întîmpinare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încleștîndu-se mereu, pînă la durere, pe încheietura mîinii sale. Îl vede cum lasă țigara în scrumieră, apoi, cu palma desfăcută, îi atinge buclele părului, la tîmplă. N-aș vrea să-mi porți pică, Maria. Poate că gesturile mele te-au speriat, dar... strînge Mihai din umeri, slobozind încheietura mîinii, pe care, săltînd-o puțin, o sărută. Ți-e teamă că te spun lui Theo? Mihai roșește tot. Deasupra inimii, durerea îl săgeată iar. "Ce-s eu ? Marioneta unor întîmplări?" Poți să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
al naibii cu vara ta, Aglaia, păcat că n-o cunoști. Ba poate că tăticu' o să se hotărască odată să mergem în sat, la bunicu'... Nu înainte de-a-i fi trimis un vițel, să aibă... Hm! pufnește Doina, imediat ce Mihai, speriat de propriile vorbe, se abține. Să aibă ce tăia..., ca-n istoria cu fiul risipitor... Ura din glasul tău spune multe. Va trebui să-mi pară rău pentru destăinuirile făcute; n-am reușit să te conving că tatăl meu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ridică și ea, pătrund împreună după bar, Iulian se preface că umblă la robinetul pe care nu curge apă, pentru că nu-l deschide și, cu paharele goale în mînă, intră amîndoi în bucătărie. Nina așteaptă, țeapănă, un semn de afecțiune. Speriat de un zgomot venit de pe sală, Iulian iese, ignorînd gestul ei. Ce zici, Lazăre, îți plac? întinde profesorul pachetul cu cărți luat de la bătrînă. Să le controlăm spune Lazăr, așezînd pachetul cu fața în jos pe masă, din care, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
izbește cu ură ferestrele mari, zgîlțîindu-le, parcă ar dori să pătrundă înăuntru, să-i împresoare. Ce făceai iarna, acasă, pe-o vreme ca asta? întreabă Săteanu. Dormeam la spatele tatii. Dumneavoastră? Dormeam în grajd, să am grijă să nu se sperie vitele, să nu rupă lanțul... Evident, eram mărișor, aproape de armată. Apoi, într-un an cam secetos, am plecat la uzină, pentru un timp, dar nu m-am mai întors... M-am întîlnit cu popa nostru, părintele Mihai, prin Iași, o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
soacră-sa, fosta femeie superbă, singura cu adevărat din viața lui, care îl urăște pe nedrept... *** "Prea am stat deoparte mereu!... Cînd a venit la noi, cu Doina în brațe, vorbea cu atîta siguranță, aproape cu cinism, că mă și speriasem... Nu-i adevărat că oameni ca el l-au ucis pe soțul meu. Oameni ca el au fost mințiți, manevrați, dar niciodată n-au putut fi medii de cultură și sămănători ai ciumei. Dacă ar fi făcut lucruri grave, ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]