3,995 matches
-
La un moment dat, nemaiputând suporta prostiile pe care le debita politrucul acela, am dat cu caietul studențesc de bancă, nici eu nu mă așteptam ca lovitura aceea să facă atâta zgomot. - Ce e, ce s-a-ntâmplat?, a tresărit speriat Movilă. Eu m-am ridicat repede în picioare și am spus repezit: - Domnule profesor! Suntem la al treilea curs de antireligie. Tunați și fulgerați împotriva religiei, împotriva creștinismului, găsindu-i numai și numai părți negative. Dar religia, și, în special
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
cu tac’tu cu tot, să vezi bătaie ce-ți dau eu ție acușica! și-a îndreptat Ioana trupul din mijloc și a ridicat mâinile pline de surcele spre el, a amenințare... Ai tăcut? l-a întrebat, apoi, văzând figura speriată a copilului descurajat de gestul ei neașteptat. Ai mâncat?... Spală-te și culcă-te! l-a îndemnat ea văzând mișcarea înceată a capului în sens afirmativ, după care a ieșit mânioasă și a dus surcelele la bucătărie. Și-a făcut
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
geolog de profesie, doamna Dobrescu? îndrăzni Eugen să întrebe, cu riscul de a întrerupe o relatare importantă. Da, asta doream să spun... El a cercetat foarte atent problema gazelor de șist și a avut... - Mami! o întrerupse Iuliana, privind-o speriată și chiar cu teamă. Te rog mult! Nu este cazul să..., să aducem vorba despre asta, insistă ea cu grijă să ocolească privirea întrebătoare a doctorului Tomescu. - Poate că este mai bine să ocoliți unele amănunte, doamna Dobrescu, interveni el
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
întorc nici măcar un minut Au fost patru ani plini de speranță Clipe de liceu, frate ce viața. Am vrea cu toții să dăm timpu-napoi Să fim împreună, să fim între noi Când timizi așteptăm să intre profu în clasa Iar alții speriați, ca pe vară îi lasă. O să ne lipsească nebunia oricui Când copilăroși nu stăteam locului Serile de iarnă când aproape-atipeam Și unul lângă altul de frig tremuram. Ne certăm între noi dar mereu ne-mpacam Și tot ce aveam cu
LICEU... de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358262_a_359591]
-
cuceritor, i-a explicat că prietenii lui au plecat la munte, anunțându-l în ultima clipă că nu vor mai veni la petrecere. Fata a înghițit în sec. Teama a îmbujorat-o subit. Își simțea inima bătând tot mai puternic, speriată, ca în fața unui pericol pe care nu-l vedea, dar despre care ceva, înlăuntrul său, instinctual, o avertiza. S-a ridicat precipitată, cu intenția vădită de a pleca, dar atitudinea lui ferma i-a retezat inițiativa așezându-se în fața ei
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
Alex, cel mijlociu în vârstă de opt anișori care, strângând la piept un ghemotoc micuț și alb de cățeluș, mă striga cu așa foc, încât nu mai avea timp nici să-și tragă sufletul. Din puful acela imaculat, mă priveau speriați doi ochișori tremurători ca două mărgeluțe sclipitoare, transmițându-mi astfel, pe calea acestor unde misterioase, o mulțime de „rugăminți” pe secundă... Mărturisesc cu sinceritate că, atunci, nu am putut împărtăși entuziasmul lor copilăresc, nu neapărat datorită situației materiale nu prea
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
și părinții, − niște bieți străini... Dar poftiți la masă, să cinați cu noi: Cine știe ce, ...n-avem oameni buni!” Magii, să răspundă, nici nu apucară, căci lumină mare, venea dinspre munți... Se-arătă un înger. Frunțile-și plecară, păstorii și Magii, speriați și muțiți. „Nu vă temeți oameni!” − zise el puternic, dâdu-le o veste îmbucurătoare: „Azi în Bet’lehem, în al vostru staul, S-a născut Mesia, Domnul nostru Mare!” Oștile cerești, s-au pornit să-nalțe, Inm de veselie! Păstorii urară
NOSTALGIE DE IARNĂ MADRILENĂ! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358440_a_359769]
-
Ravagii face prin florile împurpurate, Dar care mai au sevă-n tulpinile uscate, Cu rizoizi puternici pe rădăcină. Vântul scutură cu răbufniri înfuriate, Gingașele flori, se aruncă-n petale, Suflul lui de moarte să le înfioare, Dar rămân imune, însă speriate! În inima mea nu-i toamnă, ci tinerețe, Dar tu mă faci să simt fiorul rece, De pesimism și o undă de tristețe. Când tu prin gânduri într-o zi vei trece, Cu mișcări domoale, foarte îndrăznețe, Însă eu la
ATUNCI CÂND TOAMNA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358509_a_359838]
-
Ediția nr. 568 din 21 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Te-am așteptat în noaptea despletită, în faldurii-i nebuni să te-nfășor... tu ești rătăcitoarea mea ispită și-n gânduri azi pășești încetișor. Îmi răvășești, nostalgică, pribeagă, iatacul sufletului speriat și te așterni duios, idee dragă, ca un covor pe pat imaculat. O prietenă trăsnită și zăludă îmi ești acum, în nopțile pustii, dar încolțești ca iarba, verde, crudă, ecou răsfrânt în tâmple argintii. Dar te iubesc, nebuna mea idee
RĂTĂCITOAREA MEA ISPITĂ... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358137_a_359466]
-
mult mai prevăzătoare, câteva furnici, coborau până la nivelul lichidului și apoi se ridicau grăbite deasupra tubului. O puzderie de grauri, ca o eșarfă zburătoare, întunecă cerul, fâșâind prin aer, pe deasupra, la auzul unui fluier ce venea de undeva din depărtare. Speriat, am ridicat privirile, urmărind ondulatoarea traiectorie a păsărilor. Undeva, în înaltul cerului albastru, pe care am continuat să-l privesc, chiar și după dispariția acelor grauri, se vedea fuselajul unui avion, în care se reflecta soarele după-amiezii, lăsând în urma lui
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
și bună, că nu era averea lui și nici a tatălui său. Frica pe care mi-o insuflase apariția acelui monstru, făcându-mă să tremur, era și mai mare decât regretul că pierdusem bunătatea aceea de strugure. Văzându-mă așa speriat, tatăl meu, mă luă în brațe. Mi-am încolăcit mâinile după gâtul său, strângându-i în pumni cămașa transpirată, fără să mă pot opri din sughițuri. Ce a mai urmat nu mai rețin cu exactitate. Ultima imagine, zărită prin ceața
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
zicându-i îngrozit: - Mamă, unde ți-e barișu'? Nu vezi că stai cu conciu' gol, în fața lu' bâtu? Anica își pipăi capul. Când dădu de conciul gol, fu în stare să-și ridice fusta, ca să și-l acopere. - Aoleooo!, strigă speriată - și o luă la fugă, intrând în casă. Mai mare rușine ca asta nici că se poate! Femeie măritată și cu conciul gol! Unde s-a mai pomenit? - Acuma, ce stați ca mămâile?, le luă Mitru la zor. Puneți mâna
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
Alb-care își așteaptă un editor dornic s-o publice (cartea este foarte frumoasă). • În 2012: „ Cărticica de ghicitori”-carte de colorat-autori, membrii ai site-ului Negru pe Alb-în curs de apariție la Editura Armonii Culturale, Adjud. M-am oprit nițel speriată și am privit în jos pe foia de scris și am văzut o înșiruire de poeme ce-și cereau dreptul la publicare. Și noi, și noi, alte voci din alte colțuri de caiet doreau să le dau ascultare. Ei bine
ELENA PĂDURARU de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357572_a_358901]
-
frunzele trufase suite pe ramuri îmi întorc spatele căutând reflectoare cochete primăvară mea zgribulește a lapoviță blândețea - inundată de ninsoarea fluturilor rătăciți dacă vrei să vezi visul liniștii râvna adâncului ascuns în lut plânsul trunchiului scorțos dacă vei auzi animalul speriat creangă rănită de colțul cerului poate vei atinge mâna mea în aparență Suzana Deac ... Citește mai mult Moare primăvară la pasMă mut în florile de maișa miros a tinerețe frunzele trufase suite pe ramuriîmi întorc spatelecăutând reflectoare cochete primăvară mea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
S-a hotărât să urmărească unda și spre dreapta. Sunetul, vibrația, se amplifica, se acutiza ca un țiuit strident, din ce în ce mai ascuțit, îi străpungea creierul, căpăta materialitate, ca un ac subțire și lung, ca o sârmă extrem de subțire... S-a retras speriat, cu mișcări atente și calme. Nu se mai îndoia în privința straniului fenomen, linia acustică exista, sursa emiterii îi era extrinsecă, vibrația căpăta consistență, era ca un fir metalic, o sârmă! ... Putea glisa capul pe lungimea ei. A încercat să-l
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
O așează pe genunchi!... Doamne! Dacă nu iau foc, Simt cuțitul în rărunchi. Să îi placă?... n-aș credea, Nu prea stă în firea ei; Dar mai știi! Ce îi șoptea? Parcă are-n ochi văpăii... Uf!... a fugit. E speriată... Nu-i de lemn, este femeie; Crâșma asta blestemată, Într-o zi aș vrea să pieie! Vai de mine,-n seara asta... S-a aprins, și-o să le cânte; Dacă nu îmi pierd nevasta, Am să trăiesc zile multe. Joacă
CRÂŞMARUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358734_a_360063]
-
trecut și cel viitor sunt convertite în mii și mii de cuvinte. Sublimă prin magia pe care o degajă este poezia “Ora pământului”: luna răstignită între doi copaci / își scurge mierea- / mir pentru răni nevăzute / păsări rămase fără cuib / umblă speriate / pe sub cer nicio poartă / doar ghearele nopții / sculptează Siberii / în lumea de ceață / prin ochii mării / tăcut își plânge neputința / de-a mai putea purta pe umeri / mătasea albă a florilor de măr / din templul îngenuncheat / se înalță un glas
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
La măăă-taaaa! Să te țină ea! Tu nu ești f'meie! Tu ești o p'ostănacă și o împuțită și io te taiiii! Aaacu! Scaaaaap! Tu, c'ăăăpi și io scaaaap! HI-HI-III...La mă-taaaa!... Chițăie dement. Ea e oarbă, năucă, speriată, disperată. Știe că e fără scăpare în calea armei. Cuțitul intră adânc și se zvârcolește în abdomen. Puțin mai sus și străpungea ficatul. Nelu, plescăie mulțumit. ''- Așaaa, așa fă! Că ți-am zis! Acu' să stăm de vorbă! Ce căt-ai
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
face ''ceva rău''. Educația ei de fetiță cuminte își spune cuvântul. Ea trebuie să apere omul, să iubească și să asculte cu supunere necondiționată ordinele OMULUI! Să-l asculte mereu și să nu-i facă rău niciodată... Dă drumul piciorului speriată și sentimente contradictorii, idei care se bat cap în cap o copleșesc! E prea mult pentru o minte de cățel! Tremură. Îl urăște pe omul care a chinuit-o de când se știe! Pe dușmanul ei de-o viață!... Aia scurtă
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
a băgat lângă el în pat. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci de ani iar din familia sa, nu avea pe nimeni în comună să o ajute la o adică. Provenea dintr-un sat îndepărtat, la peste treizeci de kilometri și pe Victor
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
loc Vise câte sunt, se bulucesc Ca deținuții-n jurul unui foc Când plouă peste globul pământesc De unde vin și ce mesaj Ne transmit pe telegraful minții Că toată viața noastră pare-un gaj Pe talerul făgăduinții? Ca niște iepuri speriați Terorizați de-o carabină Ce ies din codru și se-ascund pliați Când se face brusc, în jur, lumină Și parcă mă întorc dintr-un voiaj Pe firul scurt al unui gând În mintea mea, mai este un etaj, O
LUMI ÎNGEMĂNATE de ION UNTARU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358793_a_360122]
-
Autorului trec vânturi prin sânge păsările ciugulesc timpul toamna coboară prin frunze colorează coloanele sufletului cu triste îmbrătișări pietrele respiră în striații aerul umed de ploi zidurile cu detalii baroce din piețele vieții cotidiene cheamă lumina între îngeri noaptea fuge speriată ca un soldat în tranșee și cheamă norocul să tragă de sforile asfințitului intrarea în tăcere crucea catedralei sparge norii nici o ploaie nu va mai cerne iluzii Referință Bibliografică: toamnă fără iluzii / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TOAMNĂ FĂRĂ ILUZII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358924_a_360253]
-
de al doilea război mondial. A fost găsită ascunsă de o patrulă militară în retragere undeva printr-o pădure din apropiere de localitatea Baia de pe malurile Moldovei. Militarii au aflat de la ea că ar avea cam 14 ani. Era foarte speriată, și a povestit că este ascunsă în pădure de câțiva ani fără să precizeze cam de câți ani. Un maior cam de vreo treizeci ani, a dat ordin unui plutonier mai în vârstă să o ia în primire, acesta fiind
BIOGRAFIA TUCHILATEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359074_a_360403]
-
strălucitori, chiar crezu că în acest om arde o flacără miraculoasă. -Ei bine, străinule, accept să merg în țara ta, dacă-mi dai flacăra fermecată, pe care pretinzi că o ai în inimă. -Nu, prințesă, nu! sări ca ars, Norocel, speriat că Mărțișor exagerase cu inima lui.Nebunul de stăpânu-meu este în stare să-și scoată inima din piept, adică să se omoare, ca să vă dea flacăra aia. Chiar vreți să-l vedeți mort și grădina pârjolită? -Cum așa? râse Primăvara
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
de ce exclamă fără să vrea?.. -Jur! În acea clipă de nebunie, din inima lui Mărțișor a izbucnit o flacără albastră, ca o vălvătaie, ce s-a îndreptat într-un vârtej de foc spre inima Primăverii, cuprinzându-i mijlocul și pieptul. Speriată, prințesa a-nceput să dea din mâini ca să stingă sau să înlăture cercurile albastre care-i cuprindea tot trupul. Înspăimântată, a-nceput să țipe:ajutoor, ajutoor! Degeaba a sărit căpitanul Zefir cu soldații săi. Flăcările se întinseseră și la ceilalți
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]