4,031 matches
-
cu alta și începură să repete după Mache rugăciunea, pe care el o spunea cu multă evlavie.La final după „Amin!” spuse: - Acum puteți să mâncați, dar nu vreau să aud un cuvânt până când terminați. Copiii îl priviră temători pe sub sprâncene, mâncară în liniște, dar parcă înghițeau cu noduri. Când terminară, la fel de temători întrebară: - Putem să mergem afară să ne jucăm? - Puteți! Dar aveți grijă cum vă jucați și pe unde umblați, astfel încât să vă protejați încălțările, deoarece nu pot să
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
sport cu un tricou negru, cu niște blugi obosiți de vreme, purtând în picioare ghete ușoare de antilopă fumurie. În discrepanță cu vestimentația, figura avea ceva special. Chipul alb, dar neras de zile, era invadat de cimpi negri și deși, sprâncenele, și ele erau negre, stufoase și îmbinate într-un chip aproape nefiresc, pleoapele, genate abundent, clipeau repede, ca și când i-ar fi apărat ochii de blitz-uri succesive. De atâta citit, i-au obosit ochii! își zise Mira, privindu-și cu
CAPITOLUL 1 (PARTEA A DOUA) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374935_a_376264]
-
Cel căruia îi vorbești. VIAȚA MOARTEA Am visat că aveam la fereastră O pânză care mă despărțea de tine Vântul Poate ploua în ochii noștri În afara streșinii s-au ridicat pleoapele Vântul sufla iar oamenii fugeau prin timpul umed pe sprâncenele tale încă mai văd grămada de nori căutând centrul furtunii de nord spre mine cu vuiet doar o suliță zboară scufundându-se nu disting dacă este cuvântul tău sau al morții poate că perdeaua mă împiedică vântul ploaie pe figură
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
fecioara cu ochii înlăcrimați umezesc perdeaua ochilor e frig unde am uitat focul e suficient că am o fereastră cerul șoptește în vârful pernei unde poți fi De ce lipsesc zidurile PARADISUL Dacă aș avea o fereastră martor al timpului Cu sprânceana așteptândcopiii la grădiniță Am impresia că s-a născut în figura ta Înghețul a trecut iar iazul a suferit o mare inundație Porumbeii m-au luat pe aripi “Te-ai cufundat în noroc Bătrânii pleacă din viață cei tineri vin
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
primit gloria muzicii într-o viață de cântec, întorcându-i la rândul său dragostea, prin a-l purta azi, aproape tot timpul, la sân. Primul cântec interpretat la fluier de către Dumitru Zamfira, la numai șase ani a fost „Mândra mea, sprâncene multe”. Era primul succes public al micului artist, nu cu mult mai înalt decât fluierul! De atunci nu s-a mai despărțit de acest instrument. Cu el în ghiozdan a urmat școala elementară, la Novaci, apoi s-a îngemănat în interiorul
DUMITRU ZAMFIRA, FIUL FLUIERULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373825_a_375154]
-
precum am stabilit? interveni Laura chicotind. Aici este terenul tău. Nu m-ar deranja, dar prefer un loc retras, cu puțină lume, cu protocol obișnuit sau... deloc. - Protocol lipsă? Unde crezi că s-ar găsi așa ceva în Sinaia? ridică el sprâncenele, zâmbindu-i șăgalnic. - Unde? ... La vila în care stau eu. Gazda poate primi comanda, iar preparatele ei sunt excelente. În plus, nu ne deranjează nimeni și... - Și cum rămâne cu „terenul neutru”, precum am stabilit? întrebă Iustin, râzând cu poftă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
zace, Iar, când îi simte pe stăpâni, Cel mai lingău dintre câini Se gudură, dă din coadă, Li se face-ndrum grămadă, Îi mângâie cu lăbuța, Își răsucește limbuța Și-i linge pe lângă bot, Spurcăciunea de netot!” Mai încreți din sprâncene Și-l sfredeli printre gene: Afurisitul de cățel! N-aș putea face la fel?” Săltând copita-i colțuroasă, Izbi pe nepusă masă, Pe Stăpân chiar sub bărbie ... Ba-i fredonă și-o melodie. Ce mai note iscusite! Parc-ar fi
MĂGARUL GELOS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371839_a_373168]
-
care îl iubește cu adevărat și este hotărâtă să îl ia de bărbat. În noaptea întunecată/Se lasă ploaia./ Ieși afară, fato,/ Inima mi-e zbuciumată./ A ieșit fata în noaptea întunecată/S-a oprit privind la ochii căprui.// Am sprâncene negre/Și nu mă pot însura./ Voi merge la Dunăre/ De necaz să mă înec.// Nu te neca, cozace,/ Degeaba îți pierzi viața./ Mergem să ne cununăm,/ De mă iubești cu adevărat.” „Tece ricica colomutna” (Curge apa învolburată) Sentimentele fetei
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
în zori? Oare vântul nu încetează sub macii subțiri ai câmpiei, de teamă că le smulge florile, vrând să-i îmbrățișeze? Oare torentul mării nu se întoarce în larg, de teamă că-și mușcă propriul țărm, vrând să-i mângâie sprânceana din valuri? Există oameni gingași ca ei, în stare să emoționeze și să tulbure gândul cuvântul, privirea, tresărirea inimii! Întocmai este actrița gingașă ca firul firav al mătasei, frumoasă ca o crăiasă ce stăpânește împărățiile povestei, Monalisa Basarab! Curajul nu
MONALISA BASARAB. ARHETIP COMUN DE FRUMUSEŢE, LA TĂNASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371986_a_373315]
-
Cât timp privesc în depărtări. Deodată simt ! Se risipește Spre nicăieri norul de gânduri Și mă întorc la vers hoțește, Să te pictez iar printre rânduri. Întâi voi zugrăvi alene, Mărgeanul strâns la tine-n păr. Sub el, cărbune ca sprâncene Și buzele cu roș de măr. Pe pielea albă-spumă toată, Puncta-voi rozul de la sfârcuri Și-o umbră unde nu o dată, M-ai dus la tine în adâncuri. Înspre fundal, pictez iubire În tonuri verde de smarald, Desprinse din a
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
legionari. Uiți câți adepți are acest Iisus numai în Ierusalim? Pilat are dreptate când se teme de o răscoală din partea acestora. -Teama aceasta i-a fost în mare parte indusă, spuse Serah. -Ei și? făcu arhiereul Caiafa privindu-l pe sub sprâncene, totul face parte din planurile noastre... Arhiereul îi tolera secretarului său acest gen de intervenții pentru că în alte ocazii Serah se dovedise lucid și anticipase corect anumite incidente. -Din această cauză s-a și grăbit să ne urmeze sfatul și
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372020_a_373349]
-
luat și premiu .... - Sigur,a luat premiul pentru cel mai bun rol secundar. Deci poți să-i dai un rol secundar,poți să-l faci „taximetristul ” care mă aduce de la aeroport ,în locul celuilalt. Faci schimb de roluri ! Bărbatul își arcuiește sprâncenele, într-o mirare puternic încordată. - Să nu-mi spui că ți-a căzut cu tronc . Lara e doar un ospătar,am făcut o greșeală și o răscumpăr, acordăndu-i un rol minuscul. - Iar tu ai fost cândva un vânzător de ziare
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
bleumarin și într-un capot negru de iarnă, liniat pe margini și la guler cu o dungă albă. Are o față lungă, fruntea înaltă, doi ochi mari și căprui, împrejmuiți de gene negre, nasul drept și buzele de un roșu-deschis. Sprâncenele, și ele negre, parcă creionate pe tenul său măsliniu, părul grizonant, tuns scurt cu breton completează fizionomia sa. Apartamentul lor cu două camere este la etajul unu. Soțul Marianei stă pe un scaun în bucătărie și ține un ziar în
RĂPIREA (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372463_a_373792]
-
nu cred...” Mă lămuri apăsând cuvintele, cu mândrie : „El a fost fotbalist !„ Și, văzând că nu m-a convins, adăugă , țuguindu-și buzele : „Și ju-de-că-tor !„ crezând că nu știu. „A avut ciocănel pe masă , la Apel , eeeeh !„ Și iar ridică sprânceana , în starea pură a contemplației : „Să vedem și să pipăim...cerul !„ Era o seară diamantină, cu mii de stele, mai mari și mai mici, dar toate sclipitoare... O seară misterioasă... Apoi prinse în pumn o stea și o băgă in
ȘI IUBIREA? de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372506_a_373835]
-
și Nicu. În acea noapte s-a jucat după gramofon, deci a putut și Nicu să se distreze, mai ales să joace cu aleasa inimii sale, o fată frumoasă, brunetă, cu codițe negre pe spate, ochi negri mură, străjuiți de sprâncene dese, fin arcuite, un nas perfect, buze senzuale, roșii mac și o bărbie obraznică de unde porneau doi obrăjori mereu fragă, de-ți era mai mare dragul să-i privești, să-i mângâi, să-i săruți. Nicu, băiat chipeș, înalt, totdeauna
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
despre plăcerea bătrânului de a confecționa fluiere. Își așeză pe un alt scaun, din apropierea sa, câteva lame din oțel, foarte bine ascuțite, vreo trei scoabe lungi, pentru găurirea vergelelor, în lungime, și niște dăltițe și un cuțit. Mă privi pe sub sprâncenele albe și dese, ce arcuiau peste doi ochi albaștrii și umezi. Își ridică de pe frunte clopul, după care îmi zise: No, fecioare, nu vrei să guști vinul meu? și îmi împinse o cană din lut plină cu o substanță lichidă
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
nu văd un colț cu cărți, la loc de cinste fiind Biblia și am întrebat: aveți timpul necesar pentru a mai citi o carte! Bătrânul Joldeș a zâmbit larg, și-a trecut mâna peste părul alb, m-a privit pe sub sprâncenele lui dese și mi-a spus: citim și noi, chiar dacă suntem la margine de lume. Ne documentăm pentru că în nopțile lungi de iarnă sau în zilele ploioase de toamnă ce avem a face, când vara și tot timpul bun avem
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
NOSTRU?! Ai fost, ești și vei rămâne Everestul dramaturgiei românești. Ai răsărit undeva, acolo sus, lângă Alecsandri, Eminescu, Creangă, Slavici și Vlahuță și, de acolo, strălucești ca un giuvaer în tot spațiul românesc. Sub fetrul pălăriei tale, trasă mereu spre sprânceana dreaptă se plimbă încă, mici, vioi, atenți la toate, scânteietori de inteligență, ochii în care s-a oglindit adânc societatea sau mai multe veacuri. Sub nasul sensibil înzestrat de Dumnezeu cu miros fin, o mustață deasă acoperă gura plină de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
NOSTRU?!Ai fost, ești și vei rămâne Everestul dramaturgiei românești. Ai răsărit undeva, acolo sus, lângă Alecsandri, Eminescu, Creangă, Slavici și Vlahuță și, de acolo, strălucești ca un giuvaer în tot spațiul românesc.Sub fetrul pălăriei tale, trasă mereu spre sprânceana dreaptă se plimbă încă, mici, vioi, atenți la toate, scânteietori de inteligență, ochii în care s-a oglindit adânc societatea sau mai multe veacuri. Sub nasul sensibil înzestrat de Dumnezeu cu miros fin, o mustață deasă acoperă gura plină de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
murmur de tradiție pictate de Paul Surugiu incomparabil de frumos. Poate să conviețuiască în același sân grandomania, infamia și arta sensibilă? Poate! Paul Surugiu a reușit să oglindească aceasta. În ultima casă megalomană a lui Ceaușescu ridicată din pământ la sprânceana cerului Capitalei, concomitent cu doborârea la pământ a sate întregi, a insulei Ada Kaleh a bisericilor și nenumăratelor clădiri monument istoric, Paul Surugiu a împnzit în umbra marilor pereți de marmură o așezare românească, în formă de frumusețe a simplității
PAUL SURUGIU. POEZIA CASEI, DIN CÂNTEC PE SIMEZE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344778_a_346107]
-
Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2185 din 24 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Arde focu’-ncet în vatră Și aruncă-n jur scântei, Mama toarce fir pe roată, Noi dormim în poala ei. Luna scapătă-n ferestre Pe sprâncene de argint, Pregătind întreg pământul, De venirea Celui Sfânt. O poveste se deșiră Tainică precum un vis, Despre magii din vechime, Și de Mesia cel promis. ...Și de steaua ce-i trimisă Să le lumineze lor, Calea către împăratul, Ce
VIS DE CRĂCIUN... de DANIEL DAC în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344805_a_346134]
-
încetinea, sesizam decelerația, metamorfoza, modelarea... Așteptam „cuminte” încetinirea și oprirea rolei (!), a tamburului cinematic. Se oprea de fiecare dată, invariabil, la același unic chip cu fizionomia inconfundabilă: bărbatul frumos, mai frumos decât o femeie, cu ochi albaștri-verzi sidefii, gene lungi, sprâncene subțiri deasupra nasului delicat, buze ușor răsfrânte și arcuite, barbă îngrijită, păr în șuvițe până la umeri... În jurul lui, în eter, izvorându-i din carne prin cămașa albă și lungă, o aură crepusculară irizând luminiscent... Îmi apărea surâzător, prietenos și cald
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
schimbat. Ea a luat apă oxigenată din trusa medicală, rivanol, bandaje, leucoplast și încerca să spele rana și să oprească sângele care izvora ca din pământ. Într-adevăr, ochiul nu fusese atins, ci, puțin deasupra lui, la capătul interior al sprâncenei, se căsca o rană adâncă, verticală și izvorâtoare. Rama ochelarilor pătrunsese adânc și mă rănise. După o luptă acerbă cu sângele și cu emoția, părea că totul merge bine. Sângele nu mai țâșnea, ci doar mustea pe alocuri. Cu ceai
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
înțelesuri ale călătorilor din compartiment, care mă gratulau cu o milă nesfârșită. Ea le explica totul și se scuza, dar mie îmi pierise cheful. Mă durea nasul foarte tare, la cea mai mică atingere, mai mult decât ochiul. Rana de la sprânceană prinsese o pojghiță roșiatică și se zvânta. Echimoze urâte se anunțau pe sub ochi și nasul, vai, arăta groaznic. Și mai ales mă durea. Din minut în minut priveam în oglinjoara ovală din poșetă să mai văd cum arăt. Ea mi-
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
ci doar la un Lacto-bar, să mâncăm ceva ușor, fiindcă eu nu puteam mesteca. Dezastru fusese călătoria, dar eu mă alesesem cu ceva: cu un rid în plus. Rid care, alături de altele care s-au adăugat în timp, străjuiește frumos sprânceana dreaptă, ca un semn de bună purtare, de nostalgie, de aducere aminte. Și dacă aș privi acum, ca prin caleidoscop, prin anumite dioptrii pentru suflet, nu pot să nu constat că, dunga aceea verticală, albă, de la capătul sprâncenei, înseamnă nu
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]