12,817 matches
-
fie. Viața mișuna sub ochii săi atenți, iar poveștile care umblau, legendele care apăreau și dispăreau de la un anotimp la altul puteau fi un indiciu asupra preocupării lui K.F. de a-și cultiva imaginea, amintirea, trecutul, mai ales trecutul. Cine stăpînește trecutul poate struni viitorul", își spusese singur Radul Popianu, dar nu se îngrijorase. Pe el nu-l interesa decît prezentul, trecutul intra în arhive, iar viitorul era ceea ce nu se poate atinge dintr-un motiv foarte simplu, trăiești doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că nu era vorba doar de o prezență agreabilă, ci chiar îi plăcea ca femeie, și asta te poate tulbura cînd te gîndești că vei sta în fața ei în realitate, nu doar în imaginație. N-a avut vreme să-și stăpînească pe de-a-ntregul emoția, deoarece ușa s-a deschis imediat, de parcă K.F. ar fi pîndit din spatele ei. Era cu adevărat minunată, ochii albaștri, de un albastru închis, dens, străluceau de parcă ar fi băut un pahar de vin înainte, purta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îngrozitoare. Noroc că nu și-a dat drumul, e drept că nici măcar n-a salutat-o pe KF., dar i-a sărutat mîna, simțind ca o arsură pe buze căldura pielii sale, strîngînd din dinți pînă la durere ca să-și stăpînească respirația, nodul din gît, așa că totul a rămas înlăuntrul său. Sper să nu vă neliniștească prea tare, domnule Popianu, faptul că v-am ieșit în întâmpinare... Îmi place să fiu pregătită atunci cînd mă onorați cu vizita dumneavoastră. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Sofie ultimele bucurii ale vieții fără chiar să-și dea seama ce face. S-au așezat in mijlocul sălii, de afară venea o pală de aer proaspăt care îi făcea să simtă în continuare mirosul de sărăcie și zgârcenie care stăpânea în crâșma lui Sandu Bercu. Cîrciumarul, cu ochii aproape lipiți de somn și de o blefarită imposibil de tratat în Vladia din cauza alcoolului, a vinului care ținea loc de apă și a polenului de la vița de vie care se așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a fi suferinzi, preocupați da, stînjeniți chiar de explozia lui de familiaritate. "Bărbat nemaipomenit Șerban Pangratty, cît a stat la noi, ultima dată am tras niște chefuri de pomină, nu l-am văzut niciodată beat, nici măcar amețit, știe să se stăpînească, domnilor, os domnesc, ce mai. Cum o mai duce cu sănătatea?" Era o întrebare-cheie, făcea parte din sistemul său de capcane, un prieten adevărat, unul dintre aceia pe care Pangratty l-ar fi trimis cu toată inima în Vladia, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
țintă de atins, asemenea oameni sînt periculoși de două ori. Întîi, pentru că doresc așa ceva și în al doilea rînd pentru că știu ce înseamnă teama, știu să o însămînțeze, cum să o crească, cum să o facă folositoare celor ce o stăpînesc. Se străduise să scape de Șerban Pangratty, cîte nu făcuse pentru ca să-l îndepărteze, și uite că a dat peste el o altă nenorocire, mult mai mare, incomparabil mai mare. Pangratty ar fi fost în stare să tulbure liniștea Vladiei prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să nu-i recunoască pasul, K.F. era o adevărată vrăjitoare, pe prinț îl simțea cu cîteva ore înainte, cum simt animalele furtuna, iar pe el trebuia să-l știe după pas, a trecut doar de atîtea ori pe sub fereastra de unde stăpînește aerul de deasupra așezării, s-a oprit iarăși în dreptul geamului, cu mîinile la spate, ca orice militar care gîndește. Trebuia să le spună ceva care să-i bucure, să-i amețească, dar care să nu însemne în fapt mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cuprindea programul pe care i-l dăduseră să-l citească, fără teamă, plini de siguranță, acoperiți de o putere mare ce nu aștepta decît să i se așeze la îndemînă jilțul în care să se lase greoaie și hotărîtă să stăpînească după cum îi era pofta. Nu putea fi altcineva decît numitul Caraiman, Carol Caraiman, omul care renunțase de două ori în mod public la putere, care nu avea îngăduință să mai calce pe pămîntul țării și căruia puțin îi păsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar, el venise aici, în chiar "bîrlogul lupilor", riscînd. Chiar așa, riscînd ceva, nu știa prea bine ce, dar sentimentul primejdiei îl trăia. Și asta, unde? În locul unde se simțea cel mai liniștit om de pe lume, locul pe care îl stăpînea cu înțelegere și înțelepciune, locul pe care îl păzise cu inteligență și aplicație de tot felul de noutăți, de amestecuri din afară, de porniri dinlăuntru. Iar ei, domnișoarei K. F., nici că-i păsa. Privea în continuare așezarea de la fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de trecere din Infern în Paradis, acolo se află locul și clipa în care orice ordin pe care îl dai devine de fapt un ordin pe care l-ai primit. Această tînjire, această nostalgie, dorul cumplit după lumea asupra căreia stăpînește soluția universală, panaceul tuturor îndoielilor, grijilor, cumpenelor care îl fac pe om să fie nefericit îi împinsese pe acei inși să alcătuiască și să pună în funcțiune acest mecanism care învia și murea la comanda lor, complotul Vulturului Alb. Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în pumn, le desfăcu iarăși "nu știu ce am, amorțesc din ce în ce mai des, cum s-ar spune, parcă nici nu mă mai simt". A fornăit ușor, așa cum făcea întotdeauna cînd nu-i convenea sensul unei discuții. Nu-i plăcea, dar nu se putea stăpîni, era un gest reflex care-i dezvăluia iritarea. Mihai Mihail nu venise pînă la el ca să i se plîngă de sănătate! Voia să-l ia pe departe, să-l îmbrobodească domnul! Deci...", a repetat, și tonul de astă dată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai sus, eu nu pot merge mai departe..." Deși părea că nu spune ceva anume, Mihail reușise să spună exact ce voia. Într-adevăr, în ceea ce-l privea nu mai putea urca. De aceea a și ales soluția Caraiman. Poți stăpîni lumea și din rîndul al doilea, important este să te găsești în locul potrivit. În ceea ce-l privea, Mihail se dovedea a fi inteligent într-adevăr, nu putea merge mai departe. O dată ce a ajuns pînă la el, la prințul Basarab Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de biroul pe care erau aruncate de-a valma lot felul de hîrtii, plicuri netăiate, răscoli cu vîrful cuțitului de os gălbui și scoase la iveală un plic de o culoare aparte, un galben de o stridență aproape dureroasă. Se stăpîni să nu tresară. Cunoștea acest fel de plicuri, numai un singur birou de stat era autorizat să-l folosească, cabinetul șefului Marelui Stat Major al oștirii, plicuri ce se bucurau de o prioritate absolută în orice serviciu de corespondență și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dacă dorești vei fi sclavul propriei dorințe și alții vor ști să facă din tine o pradă a puterii lor tocmai pe această cale. Iar dacă te temi, dacă ți-e frică, înseamnă că nu ești un om liber, ci stăpînit de tot ceea ce te înspăimîntă. Iar șeful Serviciului nu trebuie să fie prada nimănui, nici măcar propria sa victimă, dar să rămînă totuși liber. E greu pentru că de obicei oamenii liberi sînt cei hăituiți, nimeni nu vînează dobitoace, acestea sînt duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ucenic al lui Petru. „Minunile nu sunt deloc mărturia nevinovăției“, zise Simon. „Minunile slujesc ca supremă dovadă În fața gloatei Încrezătoare. Moda asta a introdus‑o nefericitul vostru evreu care a sfârșit‑o pe cruce.“ „Așa poate vorbi doar cel care stăpânește o astfel de putere“, i‑o Întoarse Petru. În acel moment Simon sări de pe butoi și se proțăpi În fața provocatorului său. „Acum mă voi Înălța la cer“, zise. „Aș vrea s‑o văd și pe‑asta“, zise Petru cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
șireți care, atunci când râdea, păreau două tăieturi piezișe. Simon se uită În direcția lui și zise: „Nu‑i deloc ușor, fiule! Pământul atrage orice corp, până și o pană, darmite o ruină umană de patruzeci de ocale.“ Petru abia se stăpâni să nu izbucnească În râs la auzul acelei cugetări și‑și zâmbi În barbă. „Dacă ai ști să zbori precum cugeți“, Îi zise mucalitul, „acum ai fi În cerul de sub nori“. „E mai ușor să cugeți decât să zbori, recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
panta colinei, ca un talaz verde) nu se Îndoise o clipă În argumentele Conspirației, ca fiind „creația hulitorului, scrisă sub dictatul Necuratului, căruia i se arătase felul În care puteau fi distruse statele creștine și modul În care putea fi stăpânită Întreaga lume“. În privința prințului Jevahov, mă Întreb dacă nu l‑am Întâlnit În iarna geroasă a anului 1965, la Novi Sad, Într‑un lacto‑bar din preajma catedralei catolice. Era un tip Înalt, uscățiv, cu pince‑nez, puțin adus de spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zăpada așternută pe foaia cortului de deasupra capului ofițerului.) „Cuvântul libertate“ - și pronunță acest cuvânt de parcă Îl vedea scris cu caractere cursive - „incită comunitățile umane la nesupunere față de orice autoritate, față de orice guvernare, chiar divină. Iată de ce, când noi vom stăpâni lumea...“ (Aici puse iar cartea deoparte ținând arătătorul Între pagini). „Domnilor, cred că nu trebuie să vă mai explic cine sunt În acest text misterioșii noi,...Noi sunt ei.“ Apoi ridica brusc cartea, Întrucât figura de stil Își făcuse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Între pagini). „Domnilor, cred că nu trebuie să vă mai explic cine sunt În acest text misterioșii noi,...Noi sunt ei.“ Apoi ridica brusc cartea, Întrucât figura de stil Își făcuse din plin efectul. „Când deci noi - adică ei - vom stăpâni mapamondul, vom socoti de datoria noastră ca acest cuvânt - libertate - să fie exclus din dicționare, Întrucât Încarnează o forță vitală, din care pricină gloata devine o haită de fiare Însetată de sânge.“ Este adevărat că aceste fiare adorm de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
deveni un breviar al despoților contemporani. Unele pilde ale lui Nilus ca și unele reflexii istorice cuprinse În această scriere pot sta mărturie În privința influenței nefaste a unei astfel de lecturi: „Trebuie admis faptul că majoritatea oamenilor sunt mai degrabă stăpâniți de instincte malefice, nicidecum benefice, iar guvernanții obțin rezultate mai bune prin violență și În regim de teroare, nicidecum prin discuții academice. Orice individ vrea puterea, oricine ar dori să devină un dictator, numai să poată, de aceea rari sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să-i ucidă pe cei care-i ieșeau în cale? Era oare unul dintre acei fioroși canibali care soseau din insule îndepărtate cu singurul scop de a-si umple camarile cu gustoasă carne de om? Băiatul nu putu să-și stăpânească un fior care-i străbătu șira spinării la gândul că, dacă soarta n-ar fi fost de partea lui, în acest moment ar fi servit, poate, drept cină unui asemenea monstru. Câteva clipe mai tarziu, cănd rânitul scoase un geamăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
asta e-n stare să te omoare, îl sfătui. E-ntr-o dispoziție cum nu se poate mai proastă. O neputința surda fu pe punctul de a-i umple ochii de lacrimi, însă, făcând un efort supraomenesc, reuși să se stăpânească și, întorcându-se pe jumătate, se îndepărta, trăgându-și prietenul, cu greu, după el. — Vino puțin! îl ruga. Trebuie să-ți povestesc ce s-a-ntâmplat. Îi istorisi totul, lângă resturile pirogilor arse. Cand termină, Vetéa Pitó îl privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
evita altele, prostești. Nimeni nu se îndoia că Miti Matái va ști să-și impună autoritatea asupra celor aflați sub comanda sa, insă Navigatorul-Căpitan era primul care recunoștea că un echipaj mâncat de păduchi devenea neliniștit, rebel și imposibil de stăpânit. Spre seară veni clipă îmbarcării, nu doar pentru că apusul soarelui era un moment magic și, prin tradiție, marile nave plecau întotdeauna în lungile lor călătorii la apus, ci și pentru că nu doreau că vreun pescar din învecinată - și aproape întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
murmura cu o voce aproape șoptita, dar și foarte grăbita: Teatea Maó! Teatea Maó! Tapú Tetuanúi întinse brațul aproape instinctiv, prinse femeia de dupa gât și o trânti pe punte, aruncându-se la rândul lui lângă ea, luptând pentru a-și stăpâni tremurul violent care îi cuprinsese corpul. „Teatea Maó!“ Tané să-i ajute! Oró să-i apere! Taaroa să-i salveze! După câteva clipe îndrăzni să întoarcă puțin capul. Pe suprafața valurilor se distingea clar amenințătoarea înotătoare dorsala a uriașului rechin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
împingă spre victorie, iar Marara începu să alunece spre nord-vest cu o asemenea viteza, încât s-ar fi putut crede că lua parte la o formidabilă întrecere. Se văzură nevoiți să pună doi oameni la cârma ca să poată s-o stăpânească, iar Navigatorul-Căpitan își demonstra încă o dată profunzimea cunoștințelor, atunci când trebui să corecteze derivă, nelăsând fragilă ambarcațiune să se depărteze nici măcar cu un metru de cursul pe care și-l propusese. Zi și noapte, bărbații se înlocuiau la vâsle, iar femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]