4,267 matches
-
din deal iar ulițele din țarină rămaseră doar cu lampă. Atracția pentru vatra cea nouă se potoli și, una după alta, casele se desfăceau, strămutându-se în sat. Prefăcută după foc, în câțiva ani, numai străvechea casă a holteiului mai stăruia între copaci, lăsată din nou într-o râlă și trasă în pământ. Cu crengi înmugurite în fiecare an, o adăposteau corcodușii bătrâni din jur. Toți cei ce născuseră și trăiseră în ea s-au mutat fie la cimitir, fie în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
totuși, încleiat : - î... î... n... Sâ... isti... - Zice că-i din Siliște, traduse râzând femeia. Una din femeile care mânca, colțată și neagră, confirmă : - îi de-a lui Haldan, din Siliște. Jandarmul nu le ascultă. Sprijinind pe flăcău în picioare, stărui să-i răspundă el. Flăcăul se forță să-i facă pe plac și, plecându-se la urechea jandarmului, ridică tare din sprâncene, ca să poată ține ochii deschiși. Cu glas mai clar repetă cucăind : - î...î...n Sâ...isti... - Și unde
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și de cocoș, chipul extaziat al soldatului. Focul se apropia de mulțimea de pe chei. Se aprinse acoperișul consulatului american. Flăcările se cățărară pe cinematograf, aprinzând marchiza. Mulțimea se trase Înapoi dinspre căldură. Însă Lefty, sesizând șansa care i se arăta, stărui În continuare. ― N-o să știe nimeni, spuse el. Cine să știe? N-am mai rămas decât noi. ― Nu-i bine. Se prăbușeau acoperișuri, oamenii țipau, dar Lefty Își lipi buzele de urechea surorii lui: ― Mi-ai promis c-o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
O GAURĂ DE-A CURMEZIȘUL PĂMÎNTULUI, A UMPLUT-O CU DINAMITĂ ȘI A ÎMPĂRȚIT PĂMÎNTUL ÎN DOUĂ. BUCATA CEA MICĂ DINTRE CELE DOUĂ A DEVENIT LUNA. VĂ AMINTIȚI ASTA? Bunica mea Își ținea mâinile strânse peste urechi, Pe chipul ei stăruia o expresie de refuz. Dar printre buze i se strecură o Întrebare: ― Cineva a aruncat Pământul În aer? Cine? ― ASTĂZI VREAU SĂ VĂ POVESTESC DESPRE UN ALT SAVANT-ZEU. UN SAVANT MALEFIC. CU NUMELE DE IACUB. Și acum degetele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Sigur. Totul e o chestiune de voință. Mă așteptam să aud din nou acea șoaptă, dar n-a fost. Spunea adevărul. Sau își întărise blocajul mental. Cum îmi pot antrena capacitatea asta? Dorește-ți să auzi ceva din mintea altcuiva. Stăruie și vei putea. Tatăl meu... uitasei de el. Unde e? Oftă. Tatăl tău, flăcăule, e... să zicem doar că nu mai este printre noi. Vestea nu mă îndurera prea tare, dar mă întristă cumplit. Mă așteptam să fie așa, din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Dar, de trei zile, era cu adevărat nemulțumit de fiecare dată cînd trebuia să renunțe la una dintre plimbările lor. Astăzi era Înmormîntarea. Îi promisese lui Lecoeur că va fi și el prezent. Soarele era la fel de fierbinte, iar pe străzi stăruia același amestec de răcoare matinală și de umezeală. Strada Bourbonnais prezenta un spectacol neobișnuit. În afara celor de la ferestre, așezați ca la defilarea unui cortegiu, curioșii formau un șir de-a lungul trotuarului, mai gros În dreptul casei. Mașina mortuară sosise deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Da... Și, după ton, ai fi zis că adăuga: „Dar nu văd ce importanță are asta?” Presupun că dumneavoastră plăteați chiria? El răspunse cu un semn discret. Era secretara dumneavoastră? — Una dintre angajatele mele... — Legătura a durat câțiva ani... Neînțelegerea stăruia, era vizibil. — Mă duceam la ea o dată sau de două ori pe săpătmână. — Soția dumneavoastră știa? — Nu, evident. — A aflat la un moment dat? — Niciodată. — Și acum? Bietul Pélardeau dădea impresia unui om care se lovește mereu de același zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
trebuiască, totuși, să aducă vorba și despre asta. La rândul său, Augustus își impune să fie calm. Nu-i folosește la nimic cearta cu Ianuarius. Involuntar, îl cercetează pe băr batul din fața sa de parcă ar fi un străin. Privirea îi stăruie asu pra frunții brăzdate de riduri adânci, coboară spre ochii înfundați în orbite, pe jumătate stinși, alunecă în jos la pielea flască de pe bărbie și gât, pentru a se fixa cu insistență asupra maxilarelor știrbe. Oftează. Tremurăturile incontrolabile ale bătrâneții
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fruntea și reia bătăios: — Mai este unul, Iunius... — Care Iunius? — Un libert, se grăbește în fața privirii severe a împăratului. Înțelege într-o străfulgerare că principele nu se interesează al cui libert este. Semn rău! Se panichează: — Jură că Libo a stăruit pe lângă el ca, prin descântecele sale, să cheme umbrele trecutului... — Și Iunius ăsta al tău face astfel de mărturisiri compromițătoare, fără să-i treacă prin minte că el va fi primul acuzat de vrăjitorie? îl întrerupe ironic Augustus. Trio Fulcinius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dorește s-o țină în continuare în casă. Dar o să aibă grijă ca zvonul să se umfle, va pune în circulație mici detalii picante, până când indignarea îi va face pe ceilalți să l acuze de toleranță. Îl vor îndemna să stăruie în acuzare. Abia atunci o va face. De nevoie. Pentru ca toată lumea să creadă că Vipsania a fost condamnată împotriva vrerii sale. Își freacă mâinile cu o bucurie răutăcioasă în ochi. Așa e cel mai bine. Nici copiii nu i-ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
luăm afară și ne așezăm la una din mese. Brad îmi zâmbește: ― Ești cu adevărat aici, spune el. Eu mă gândesc că da, chiar sunt aici, și da, ai mai spus asta. De mai multe ori. Dar acest gând nu stăruie prea mult, pentru că e dat la o parte aproape pe loc de gândul că Brad e clar cel mai frumos bărbat cu care am avut vreodată plăcerea să fiu eu. ― E atât de ciudat, mai spune el. Să întâlnești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
găsesc mai cu înlesnire și case de locuit și locuințe necesare funcționarilor respectivi, lucru ce ar fi și în interesul administraților"1991. După încheierea expunerii prefectului județului Constanța, luând cuvântul, "domnul consilier Voicu Moțoiu arată că este în contra acestei propuneri, stăruind a se menține tot la comuna Caramurat reședința plășii Constanța"1992. În cele din urmă, propunerea prefecturii a fost supusă la vot, iar "consiliul, în majoritate de șapte voturi"1993 a luat decizia "ca reședința plășii Constanța să se transfere
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
județ ar rămâne depărtate de calea ferată"2190. Ulterior, într-un articol publicat în săptămânalul Constanța la 20 septembrie 1898, se preciza că "studiile pentru un drum de fier la Tulcea, pentru care, împreună cu consiliile generale ale ambelor județe, am stăruit de la înființarea acestui ziar, s-au întreprins grație actualului ministru al Lucrărilor Publice, domnul Ion I. C. Brătianu"2191. În aceste condiții, "ziarele din Tulcea, și (...) cele din București, au dat câteva amănunte privitoare la studiile ce se fac pentru construcția
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
reîncorporat la patria mamă, totuși, regimul excepțional care ne guvernează, în loc să se îndulcească, (...) se înăsprește tot mai mult, întârziind opera de românizare"2306. În încheierea acelui apel se arăta "avem, dar, datoria, în interesul nostru și al statului român, să stăruim din răsputeri ca să intrăm și pe calea drepturilor în viața politică (...) a patriei, iar nu numai pe calea datoriilor și a sarcinilor, ca până acum"2307. Totodată, în finalul apelului, era convocată o întrunire a cetățenilor orașului Constanța ce urma
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Comerț cu bunăvoință pus la dispoziția cetățenilor de către domnul Ioan Berberian, vicepreședintele acestei instituții"2476. În alocuțiunea rostită de către domnul Panait Holban, ales președinte al întrunirii de către cei prezentați, se arăta că "este timpul (...) să ne deșteptăm cu toții (...) și să stăruim din toate puterile noastre pe lângă factorii conducători ai statului, pe lângă diferitele partide și pe lângă oamenii politici importanți ai țării ca să acorde drepturi politice acestei provincii "2477. Alocuțiunea domnului Panait Holban a fost urmată de cea a domnului Ion Bănescu. Acesta
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
conștienți de (...) drepturile și datoriile lor, cred că este timpul, în interesul lor și al patriei, să se pună capăt stării de lucruri actuale, să se abroge legile excepționale sub care provincia transdanubiană a României este ținută și să se stăruiască, pe toate căile legale, ca acestă provincie să treacă în dreptul comun al țării"2492. La scurt timp de la această întrunire din orașul Constanța, ministrul de Interne îl informa pe rege, printr-o adresă oficială, asupra faptului că "domnul prefect de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
drepturile lor politice"3143. Într-un articol publicat în Conservatorul Constanței din 28 octombrie 1912 Ion Bentoiu arăta că "de acum înainte, senatorii și deputații Dobrogei vor fi purtătorii de cuvânt care vor spune celor mari nevoile noastre și vor stărui întotdeauna să ni se facă dreptate"3144. La 1 noiembrie 1912 aceeași publicație constănțeană, oficios al Partidului Conservator, anunța candidații din partea guvernului pentru alegerile legislative în județul Constanța. Astfel, la colegiul I pentru Camera Deputaților candida domnul Titus Cananău, "mare
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
seniorul Ishida! Riku se ridică și dispăru la bucătărie, dar samuraiul știa bine că soția lui abia se abținea să nu plângă. Samuraiul deschise ochii în întuneric. Riku și fiul lor cel mic, Gonshirō, dormeau liniștit. Visul de adineauri îi stăruia încă limpede pe pleoape. Visase că era la vânătoare de iepuri într-o zi de iarnă. Răsunetul puștii lui Yozō care trăsese peste câmpul nins se răspândea în valuri largi străpungând aerul rece. Câteva păsări călătoare pluteau pe cerul senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o văiugă. Misionarul tocmai terminase de tălmăcit o dispută ce părea să nu se mai sfârșească între marinarii spanioli și nostromii japonezi. Marinarii spanioli își băteau joc de nostromii japonezi și nu dădeau nici doi bani pe părerile lor. Nostromii stăruiau că pentru a lansa vasul la apă cel mai bun mijloc era să se folosească o rampă, iar galionul să fie împins de oameni. Deși vorbea japoneza cu multă iscusință, misionarul nu cunoștea cuvintele specializate pentru astfel de dispute. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se cuvine de rubedeniile celor trei până la întoarcerea lui Rokuemon. Ceilalți țărani păreau degrabă ușurați că n-au fost ei numiți. Începură din nou să-și tragă nasul și să tușească, apoi ieșiră fiecare cu câte o plecăciune. În urma lor stărui multă vreme mirosul amestecat de sudoare și pământ care le impregna veșmintele. — Buuun! Unchiul își bătu umerii cu pumnii, străduindu-se să pară vesel. — Mi-e greu să dau porunci din astea, dar acum e ca la război. În joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
meargă, cum le-a deschis ochii orbilor și cum a curățit trupurile leproșilor. Japonezii ascultau adânc înduioșați. Știam că printre lucrurile pe care le caută ei întotdeauna într-o religie se găsește și vindecarea de boli și de aceea am stăruit dinadins asupra acestor povestiri despre minunile Domnului. Însă Dumnezeu are putere nu doar asupra bolii trupești. El tămăduiește și bolile sufletului. Astfel mi-am încheiat povestirea. Fără îndoială că am ales o temă potrivită pentru japonezi. Cu toate acestea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să răspundă în vreun fel la chestiunea cea mai însemnată a acestei întâlniri. Pe măsură ce timpul trecea, solii începeau să-și arate stânjeneala pe chip, după cum le era obiceiul. Însă, ascuțit la minte cum era, Matsuki nu se putu abține și stărui zicând că vrea un răspuns la scrisorile Stăpânului. — Eu, zise guvernatorul șovăind, nu sunt îndreptățit să răspund la aceste scrisori, dar desigur, vă făgăduiesc cu tărie că voi trimite vorbă la Madrid despre cererea dumneavoastră. Solii se uitară la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Moșiile ard. Ca să ajungă la Veracruz, nu aveau altă cale decât să-o ia de-a dreptul peste această câmpie bătută de soare. Dacă ar fi ocolit șirul de munți, călătoria le-ar fi luat mult mai multă vreme. Velasco stăruia să înnopteze pe câmp și să pornească din nou la drum a doua zi, dar Tanaka scutură din cap și mai înverșunat. — Indienii n-au de ce să poarte pică unor japonezi. Răscoala lor n-are nici o legătură cu noi. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
credincioșii creștini, iar pe de alta trimitea soli. Mai mult, o să mă învinovățească pentru că am ascuns faptul că munca de propovăduire din Japonia se află într-o stare jalnică și, nu numai că am ascuns acest lucru, dar am și stăruit să privesc totul într-o lumină încrezătoare. Pe măsură ce mă gândeam, una câte una, la toate întrebările pe care eram în stare să mi le închipui, încercam să le dau răspuns cu glas tare, întocmai ca un elev de seminar înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Încă de la început părerile noastre potrivnice s-au înfruntat de multe ori. Ei spuneau că nu mai este nici o speranță pentru munca de propovăduire din Japonia și că e cu neputință să mai trimitem misionari de acum înainte, iar eu stăruiam ca de obicei că mai e o speranță și că această speranță înseamnă să le oferim japonezilor câștiguri din negoț și să le arătăm că avem gânduri pașnice. Pe de altă parte, ei ziceau că Sfântul Scaun păstrează tradiția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]