2,276 matches
-
vestimentație vetustă, trimit la un trecut apropiat, de care ne despărțim cu greu. Un spectacol de văzut și de auzit, pentru minte și inimă. Sorina Bălănescu MAȘINA DE VÎNT premieră absolută Teatrul Național "Vasile Alecsandri" și-a propus să încheie stagiunea 1999-2000 cu o premieră a unei piese românești, un "preambul", dacă vreți, la stagiunea 2000-2001 dedicat dramaturgiei românești contemporane. E un risc asumat să pui în scenă spectacole românești, contemporane, atîta vreme cît, după 1990, publicul spectator a fost "bombardat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spectacol de văzut și de auzit, pentru minte și inimă. Sorina Bălănescu MAȘINA DE VÎNT premieră absolută Teatrul Național "Vasile Alecsandri" și-a propus să încheie stagiunea 1999-2000 cu o premieră a unei piese românești, un "preambul", dacă vreți, la stagiunea 2000-2001 dedicat dramaturgiei românești contemporane. E un risc asumat să pui în scenă spectacole românești, contemporane, atîta vreme cît, după 1990, publicul spectator a fost "bombardat" cu teatru interzis perioadei antenouăzeciste. Dincolo de riscul de a nu avea priză la public
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
imaginației. E, cred cea mai valoroasă lucrare a dramaturgului și e de mirare că teatrele o neglijează; ar fi și astăzi punct de rezistență al unui vibrant spectacol. A urmat "Regulamentul de bloc", " Mașina de vînt" și acum în actuala stagiune "Gheorghe Popescu". Între toate există tangențe ideatice care demonstrează că dramaturgul are o gîndire unitară și o continuitate de viziune în investigarea condiției omului contemporan, asupra stării sociale și morale a individului și a relației esențiale dintre el și starea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe ecranele cinematografelor se pot vedea filme cu o tematică furnizată de al doilea război mondial sau pot să cumpăr din librării "Gulagul" lui Solzhenitsyn...). * Piesa " Mașina de vînt" a fost montată pe scena Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași stagiunea 1999/2000 într-o distribuție din care făceau parte: Doina Deleanu, Livia Iorga, Constantin Pușcașu și Călin Chirilă în regia autorului. * Autorul romanului "Diletanții". ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
entuziasmul celor care îl creaseră fiind învins de rugina și blocajele sistemului. Încercarea de a relua acest proiect în 2003, odată cu organizarea simpozionului "Eugene O'Neill Autorul și opera sa în contextul contemporan" a eșuat și ea, după numai o stagiune, ca multe alte idei bune pierdute în dezordinea tranziției. Din fericire, regizorul și-a continuat activitatea pedagogică și, ghidat mereu de o neliniște interioară benefică, a contribuit la ieșirea în lume a multor generații de tineri regizori. Între timp alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unii cu trei-patru reprezentații. Recordul absolut la număr de cronici îl deține însă Alexa Visarion. El e comentat cu opt premiere. Uluitor, nu? Și toate acestea, fără să includ și Cartofi prăjiți la orice, au fost realizate în doar trei stagiuni și au însemnat, la vremea respectivă, momente spectacologice-eveniment, cu o arhitectură meticulos elaborată, cu un mesaj anticomunist provocator, cu soluții de o originalitate șocantă, apte să sugereze o problematică dificil de înfățișat publicului. O pasăre dintr-o altă zi și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se abată de la idealul său, să nu lase adevărul confiscat. Beneficiar al unei vitalități extraordinare, conștient că e posesorul unui har ieșit din comun, muncește în draci, până la istovire, cu dăruire, cu voluptate, cu exigență, fără concesii și compromisuri. Sunt stagiuni când regizează trei-patru spectacole. În felul acesta reușește repede să-și consolideze un stil, un limbaj teatral performant, o estetică etalon, prezentă în toate compartimentele artei spectacolului: repertoriu, distribuție, scenografie, în caligrafierea și tensionarea acțiunii, în structura imaginilor, personajelor, relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
niciodată... (Dan Nemțeanu) 1972 PROCURORUL Gh. Djagarov Teatrul de Stat Târgu-Mureș Ștefan Sileanu Procurorul, Liviu Rozorea Anchetatorul ... în Procurorul de la Tg. Mureș (regia Alexa Visarion) angajarea actorilor și a sălii era absolută. Acesta e cred spectacolul cel mai puternic al stagiunii, manifestul uman cel mai categoric, sau, mai exact, cel la care am reacționat cel mai adânc. Dintre noi se ridică acuzatorii și apărătorii, ei ne continuă pe scenă viața. Teatrul politic eficace este cel care discută existența reală a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dimineață ploioasă, un telefon al lui Alexa Visarion îmi anunța ideea de a organiza deschiderea stragiunii naționalului clujan printr-o Gală a Teatrelor Naționale și o dezbatere cu criticii pe tema " Dramaturgia clasică și publicul contemporan". [...] Seriozitatea acestei deschideri de stagiune, a transformat pentru o săptămână Clujul în adevărata capitală a vieții noastre teatrale." (George Banu) 1973 MEȘTERUL MANOLE Lucian Blaga Teatrul Național Cluj-Napoca ...Meșterul Manole are o semnificație adâncă [...]. Condiția lecturii prealabile e importantă, fiindcă trebuie spus de la bun început
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Unchiul Vanea este la ora actuală cel mai frumos spectacol al lui Alexa Visarion. În fișa personală de lucru a regizorului, fișă destul de compactă în raport cu "anii de meserie" puțini, această piesă ocupă un loc preferențial. Montată în urmă cu două stagiuni la Arad, cu Constantin Adamovici în rolul titular, iată piesa revine pe scena Naționalului clujean, entuziasmând critica și publicul. Revine piesa și nu spectacolul. (...) Marea calitate a montării Unchiului Vanea pe scena clujeană, coeficientul ei artistic, rezidă în complexitatea viziunii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
exacerbate, cu relații insolite între personaje și cadențe ferme, utilizând, fără spirit digresiv, mijloace variate care merg de la reproducerea naturalistă a mizeriei până la simbolizarea rafinată a fricii. Atitudinea sa creatoare duce la un realism de sinteză. Spectacolul, socotit "eveniment al stagiunii", incită la gândire, la reflecție. (Valentin Silvestru) Florin Zamfirescu Rică Venturiano și Dorina Lazăr Veta 1980 ECHIPA DE ZGOMOTE Fănuș Neagu Teatrul Giulești [...] Zgomotele existenței au cucerit demult viața. Ele domină această lume. Amintirile obsedante și zgomotele încropesc împreună o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
adâncului și poate ultimului strigăt pe care omul împins în mocirla degradării, îl mai poate adresa universului. Unitatea și finețea nuanțelor acestei reprezentații confirmă valoarea gândirii regizorale. (Valentin Silvestru) Mircea Albulescu Nil și Irina Mazanitis vânzătoarea de evantaie Aproape de sfârșitul stagiunii, Fănuș Neagu și Alexa Visarion vin să ne ofere un eveniment teatral mult așteptat. Echipa de zgomote confirmă un dramaturg de o factură originală și subliniază potența talentului unui regizor. Ne aflăm în fața fericitei întâlniri între un "visător", creator al
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
comentate un spectacol "visceral", care dă senzația adâncului și poate ultimul strigăt pe care omul, împins în mocirla degradării, îl mai poate adresa universului. Unitatea și finețea nuanțelor acestei reprezentații confirmă valoarea gândirii regizorale. [...] Echipa de zgomote este bucuria unei stagiuni. (Ileana Lucaciu) 1981 WOYZECK Georg Büchner Teatrul Giulești ... Spectacolul începe cu un lung prolog-colaj (extrase din piesă, din incandescentul "Curier din Hessa" și din tulburătoarele scrisori ale lui Buchner). Lumea în care trăiește Woyzeck e sugerată printr-o metaforă bogată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sine, se văd ideile. Este, dacă vreți, "prețul" pe care îl plătește orice adevărat mare actor. O spun fără nicio ezitare. Tot așa cum nu ezit să consider Woyzeck, pe scena Teatrului Giulești, în regia lui Alexa Visarion, unul din evenimentele stagiunii teatrale. Asta, firește, dacă vom cădea de acord că inteligența și talentul , aliante unor propuneri artistice originale și incitante, constituie un eveniment... (Aurel Bădescu) Ion Vîlcu Doctorul, Jorj Voicu și Ileana Codarcea circarii și Florin Zamfirescu Woyzeck Regizorul Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
intelectualului", din literatura noastră interbelică aureolată de interogațiile lui Camil Petrescu, iar pe de altă parte, se însoțește cu notele pitorescului și ale acelui dulce-amar din dramaturgia lui Cehov. Claudiu Bleonț Miroiu și Eugenia Maci Mona în a III-a stagiune Iar dacă spectacolul, pe alocuri, atinge culmi de plăcere estetică și tensiune intelectuală, faptul își află explicația în evoluția actorilor Claudiu Bleonț (Miroiu), sincer ca un înger, sensibil ca violoncelui lui Pablo Casals, Carmen Galin (Mona), pentru profunzimea și rafinamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pentru Alexa Visarion rostul teatrului este mărturisirea, datoria martorului este să depună mărturie despre mărturisirea pe care a primit-o. Îi voi fi martor în continuare, de la Pescărușul către Livada de vișini, spre Ivanov. Pentru că Alexa Visarion își propune o stagiune Cehov... (Dumitriana Condurache) Teatrul și viața sunt totuna. Puțini artiști au privilegiul de a-și sărbători ziua de naștere tot printr-un act de creație. Regizorul Alexa Visarion a reușit acest lucru, montând la teatrul din Constanța unul dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Acest lucru ar fi foarte important atât pentru mine cât și pentru actorii cu care aș lucra aceste spectacole. Ele ar reprezenta vocea unei generații... Nu-i mult prea temerară dorința dumneavostră? Dacă e vorba de temeritate, atunci aflați că stagiunea viitoare, la Circle Repertory, din New York, unde am fost invitat să colaborez, voi propune tot o piesă Caragiale! Până atunci să revenim pe scenele noastre. Spuneți-ne, vă rog, cum lucrați cu actorii? Lucrați de pild[ mereu cu aceiași actori
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
alte programe universitare. Nu fac altceva decât să mă aștept, disperat de încrezător. Interviu realizat de Ludmila Patlanjoglu 1985 Dacă nu noi, cine... L-am sunat pe regizorul Alexa Visarion ca să aflu în ce stare de spirit își începe prima stagiune după revoluție, ce proiecte are, și mai ales ca să-l întreb ce șanse acordă el, în noile împrejurări, teatrului de echipă. Mi se părea omul cel mai potrivit: tot ce știam despre firea lui energică și bătăioasă, despre spectacolele și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acest drum deschis de Radu Penciulescu prin spectacolele: Baltagul, Richard al II-lea, Tango... Teatrul Mic trebuie să fie un teatru de substanță, încercând să transfigureze textul de idee într-un limbaj scenic viu; reprezentațiile noastre, ca și în celelalte stagiuni (împlinite!) ale teatrului, le-am dori spectacole de meditație...Va trebui să găsim dimensiuni viabile, penetrante ale teatrului, să-l facem cât mai atractiv și subtil, capabil să-și mențină menirea de stimul cultural. Visul meu ar fi să montăm
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
regizoral, stimularea tinerelor talente. Vom iniția o colaborare constantă cu Academia de Artă Teatrală și Cinematografică. Avem în repertoriul studioului Mătrăguna Machiavelli; Vara celei de-a 17-ea păpuși Ray Lawyer; Năzdrăvanul Occidentului J.M.Sygne ; Cei drepți Camus. Cum vedeți începutul stagiunii în raport cu publicul său? Pasiunea pentru teatru se manifestă, paradoxal în opresiune și restricție, sau într-o stare de așezare, de normalitate. Cred că teatrul va rezista trecând peste dificultățile acestui moment. Noi trebuie să dăm un vot de încredere spectatorului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe scena clujeană, până nu demult celebră prin spectacolele lui Vlad, iar acum prabușită în anonimat. Am lucrat un D.R. Popescu O pasăre dintr-o altă zi, spectacol interzis după vizionare. Trebuia să găsesc altceva. Și atunci am propus deschiderea stagiunii următoare, 73-74, cu participarea tuturor teatrelor naționale din România. În acest context, tema festivalului"Dramaturgia clasică și publicul contemporan"a adunat la Cluj personalități proeminente literare și teatrale, Edgar Papu, Nicolae Balotă, Moni Ghelerter, George Banu, Valentin Silvestru... și spectacole
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se apuca din nou de scris. Vanitatea artistului, nemântuită, modifică stereotipiile înaltei societăți și ale familiei, suspicioasă în privința singularizării iritate a acelui monarh cu aere de mujic. La 60 de ani (în 1888) Tolstoi, deja unanim recunoscut, inaugura o nouă stagiune a vieții și operei sale, oferind succesiv " Sonata Kreutzer", "Învierea", "Părintele Serghi", "Hagi Murad", "Cadavrul viu". Nu se va vindeca nici la 70 de ani de vanitatea ambiției literare: "de fapt, orice muncă decât aceea la propriul tău suflet (...) orice
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în orașul respectiv la restaurant. A și jucat în două spectacole de-ale mele. Nu rău! Era și-un bun camarad, avea și o optică mai occidentală (deoarece venise-n est, din capitala vestului, Timișoara), așa că devenisem chiar amici. În stagiunea viitoare însă, directorul de-atunci al instituției l-a dat afară. M-a surprins decizia. Fostul conducător mi-a spus că nu l-a mai ținut fiindcă era un tip dubios: adică, susținea provincialul, ce căuta unul cu familie în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
plus, faptul că V.M. vorbea, în carte, prin notele secretarilor săi, care știau că e condamnat de o boală necruțătoare, dă tragism opului, dă un nedorit suspense. Avanpremiera cu Hamlet s-a ținut în vară. Premiera era programată pentru deschiderea stagiunii. Acel "cînd mă voi întoarce, la toamnă" al regizorului, capătă, în volum, valențe cehoviene: LA TOAMNĂ! = LA MOSCOVA! Adică, rămîne un proiect irealizabil. Artistul nu avea să se mai întoarcă la Cluj, deoarece după o lună de la avanpremieră trecea Dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
înspăimântătoare, viziunea critică amară și necruțătoare asupra claselor dominante îi creează neplăceri. Mai mult, teribilul său nonconformism atrage numeroase dușmănii ale unor oameni sus puși. Astfel, comedia D-ale carnavalului este fluierată, iar scurta perioadă de directorat la Teatrul Național (stagiunea 1888-1889) se sfârșește rău pentru Caragiale, toată presa fiind împotriva lui. Năpasta este primită cu mari rezerve de către critică și public. În 1891, scriitorul este respins de la premiul Academiei prin intervenția mărginită a lui D.A. Sturdza, care îl acuză de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]